Opinii

Ce-i împiedică pe ai noștri guvernanți să devină mai pe față iliberali și antieuropeni?

Eliberarea lui Voiculescu e doar un mesaj, ușor însă de decriptat de infractori. E pasul înapoi care poate deschide drumul. Și totuși, pare mai mult de atât.

Struțocămila CCR, organism numit politic, dar nesupus controlului democratic, are cale liberă și, precum elefantul ajuns în magazinul cu porțelanuri, poate face țăndări statul de drept. Pas cu pas.

Întreaga concepție care a stat la baza mult veneratului program de guvernare se dovedește eronată, dacă nu frauduloasă.

Guvernanţii ignoră atât psihologia socială, cât şi logica economică şi deşiră haotic Codul Fiscal.

Promotorii utopiei socialiste nu sunt idealiști disciplinați, ci oportuniști ipocriți, lipsiți de un program coerent de guvernare. Cazul Marii Britanii demonstrează cum gândirea superficială și mulțumirea de sine a politicienilor moderați pot permite revoluționarilor să avanseze până în centrul politicii.

La Doneţk, în spatele Proiectului Malorossia se văd conturile Kremlinului.

Schimbarea sistemului electoral este cea mai importantă dovadă a faptului că Plahotniuc și Partidul Democrat nu au ca obiectiv apropierea de UE a Republicii Moldova, ci conservarea intereselor unui grup politic restrâns. Totodată, măsura consacră revenirea Republicii Moldova în clubul regimurilor autocratice sau dictatoriale din CSI.

Un mic cartel format din oameni de afaceri influenti, patroni de presa si politicieni corupti investeste energie si resurse in tentativa de a convinge cancelariile occidentale ca lupta anticoruptie din Romania, DNA si Laura Codruta Kovesi nu mai merita sustinute.

Texte esenţiale ale Scripturii amendează drastic obiceiul de a-i judeca pe alţii. „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi!“, „A vedea paiul din ochii altuia şi nu bârna din ochiul tău“, „A arunca piatra crezîndu-te fără de păcat“ sunt tot atîtea îndemnuri la răbdare, iertare, concentrare pe limitele proprii şi nu pe derapajele altora. Dar nu rezultă de nicăieri că trebuie suspendată şi judecata de sine.

Înainte de aniversarea celor 100 de ani de la Marea Unire, secuii vor să stabilească “un nou început” în relațiile cu majoritatea: să nu mai fie considerați dușmani, banii de la centru să nu mai ocolească județele populate preponderent de maghiari, fondurile pentru dezvoltare să fie împărțite echitabil, justiția și Parlamentul să nu mai lucreze cu standarde duble.

Tensiunea dintre Liviu Dragnea și “sistem“ (oricare ar fi azi cei de la butoanele “sistemului“) se acumulează și va ajunge în punctul de implozie. Deocamdată, Dragnea dă semnale că nu e dispus să pice în liniște.

Fundația Soros a facilitat în societate opoziția față de PSD sau predecesorii săi, față de stilul de conducere de tip Dragnea și „societatea nedeschisă“ pe care acesta o susține.

Dragnea nu mai are timp, se simte încolțit, devine tot mai periculos și dispus să arunce România în aer pentru a-și păstra libertatea.

Erupția ineptă a Guvernului Tudose e rezultatul acelei serii neîntrerupte de refuzuri și trucaje pe care o numim politicos și cu pretenții de demnitate traiectoria postcomunistă a României.

Nu căutați logică, substanță și coerență în discursul anti-Soros, ci urmăriți intensitatea și scopul propagandei.

Războiul lui Dragnea & Co. a ajuns pe față cu țara. Și, spre deosebire de ce a fost până acum, de data aceasta suntem anunțați, cu subiect și predicat, că instituțiile statului sunt ale lor.

Pentru Dragnea n-a mai rămas decât aventura de a scoate bani din piatră seacă

Va repeta Washingtonul eroarea de acum şase ani când, după înfrângerea precursoarei ISIS, s-a retras complet din Irak?

Anul viitor, la summit-ul Iniţiativei celor Trei Mări, Bucureștiul ar putea să ofere propria formulă de „12+1“, însă nu cu Donald Trump vedetă, ca în cazul polonez, ci cu Angela Merkel sau, de ce nu, și cu Emmanuel Macron.

Liberalismul universal occidental pe care în imaginarul naționaliștilor ungari îl personifică Soros reprezintă inamicul numărul unu al „democrației naționale iliberale“ a lui Orbán.