Opinii

Un mic cartel format din oameni de afaceri influenti, patroni de presa si politicieni corupti investeste energie si resurse in tentativa de a convinge cancelariile occidentale ca lupta anticoruptie din Romania, DNA si Laura Codruta Kovesi nu mai merita sustinute.

Texte esenţiale ale Scripturii amendează drastic obiceiul de a-i judeca pe alţii. „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi!“, „A vedea paiul din ochii altuia şi nu bârna din ochiul tău“, „A arunca piatra crezîndu-te fără de păcat“ sunt tot atîtea îndemnuri la răbdare, iertare, concentrare pe limitele proprii şi nu pe derapajele altora. Dar nu rezultă de nicăieri că trebuie suspendată şi judecata de sine.

Înainte de aniversarea celor 100 de ani de la Marea Unire, secuii vor să stabilească “un nou început” în relațiile cu majoritatea: să nu mai fie considerați dușmani, banii de la centru să nu mai ocolească județele populate preponderent de maghiari, fondurile pentru dezvoltare să fie împărțite echitabil, justiția și Parlamentul să nu mai lucreze cu standarde duble.

Tensiunea dintre Liviu Dragnea și “sistem“ (oricare ar fi azi cei de la butoanele “sistemului“) se acumulează și va ajunge în punctul de implozie. Deocamdată, Dragnea dă semnale că nu e dispus să pice în liniște.

Fundația Soros a facilitat în societate opoziția față de PSD sau predecesorii săi, față de stilul de conducere de tip Dragnea și „societatea nedeschisă“ pe care acesta o susține.

Dragnea nu mai are timp, se simte încolțit, devine tot mai periculos și dispus să arunce România în aer pentru a-și păstra libertatea.

Erupția ineptă a Guvernului Tudose e rezultatul acelei serii neîntrerupte de refuzuri și trucaje pe care o numim politicos și cu pretenții de demnitate traiectoria postcomunistă a României.

Nu căutați logică, substanță și coerență în discursul anti-Soros, ci urmăriți intensitatea și scopul propagandei.

Războiul lui Dragnea & Co. a ajuns pe față cu țara. Și, spre deosebire de ce a fost până acum, de data aceasta suntem anunțați, cu subiect și predicat, că instituțiile statului sunt ale lor.

Pentru Dragnea n-a mai rămas decât aventura de a scoate bani din piatră seacă

Va repeta Washingtonul eroarea de acum şase ani când, după înfrângerea precursoarei ISIS, s-a retras complet din Irak?

Anul viitor, la summit-ul Iniţiativei celor Trei Mări, Bucureștiul ar putea să ofere propria formulă de „12+1“, însă nu cu Donald Trump vedetă, ca în cazul polonez, ci cu Angela Merkel sau, de ce nu, și cu Emmanuel Macron.

Liberalismul universal occidental pe care în imaginarul naționaliștilor ungari îl personifică Soros reprezintă inamicul numărul unu al „democrației naționale iliberale“ a lui Orbán.

Problema nu e discursul în sine, altfel remarcabil, ținut de președintele american în capitala Poloniei, ci credibilitatea vorbitorului.

Sînt ani buni de cînd public, săptămînal, comentarii „de actualitate”. Vorbesc adică despre oameni şi împrejurări care, într-un moment sau altul, sînt, sau au fost, în centrul atenţiei şi la originea regulilor (şi neregulilor) care ne modelează viaţa zilnică. Îmi dau şi eu cu părerea. Şi se găsesc gazete (cea de faţă de pildă) dispuse să mă tipărească generos şi răbdător.

Dacă va declanșa prigoana împotriva societății civile, Dragnea se va înscrie în linia autocraților est-europeni care au suprimat drepturile și libertățile individuale și au instaurat dictatura.

Este de înțeles că Liviu Dragnea nu înțelege ce i se întâmplă în ultima vreme. Obișnuit, timp de două decenii, să aibă la picioare un județ întreg, cu toate instituțiile sale, de la administrația locală și financiară până la poliție, parchet și serviciile secrete locale, liderul PSD este șocat că toată puterea i se scurge printre degete.

În România, nimic nu pare să se piardă, totul pare să se transforme. Dar doar pe dinafară.

Măcar, pe vremuri, Adrian Năstase și oamenii lui, chiar dacă erau corupți și jinduiau după o guvernare autoritară, nu puteau fi considerați incompetenți, ci dimpotrivă. Urmașii lor de azi dau o impresie jalnică, de inconsecvență, confuzie, rea informare, incapacitate de planificare.

De când PSD a câștigat alegerile în 2016, „sistemul“ a lansat o contraofensivă feroce împotriva ordinii instituționale care garantează un control asupra funcționării „sistemului“.

Încolțit în ultima săptămână din toate părțile, furios și disperat, bolnav de conspiraționită, decis să calce în picioare România întreagă pentru a-și salva pielea, Dragnea devine un pericol public. Ce poate face președintele pentru a limita potențialul distructiv al acestui personaj cocoțat în vârful puterii? În pofida aparențelor, destule.