Linişte pentru mafia doctoratelor plagiate

După deconspirarea plagiatului din teza de doc­torat a fostului premier Victor Ponta, în vara lui 2012, în presă au apărut o serie de articole având ca temă impostura academică. Articole despre doctori care și-au pla­giat teza, nume sonore din po­litică, din mediul de se­cu­ritate, din justiție, din mediul academic, ajunse în vârful ie­rarhiei și datorită titlului ob­ți­nut prin fraudă. Despre pro­fe­sori care au girat teze de doc­torat plagiate, ce i-au ajutat să-şi consolideze un sistem ten­tacular şi puternic, de ca­re aveau nevoie pentru a ur­ca în carieră și pentru protecţie. Un exemplu elocvent: Gabriel Oprea şi plagiatele girate la Aca­demia Națională de Informații. Despre școli doctorale unde plagiatul s-a dovedit a nu fi un accident. Despre indivizi submediocri ajunși doctori în baza unor teze de o calitate pre­ca­ră. Unii, niște nulități intelectuale – cu bani, funcții importante sau grade mari, la vedere sau nu, și, deci, influență și protecție –, și-au dat chiar și două-trei doctorate, în timp re­cord, în care, în mod normal, abia te în­ca­drezi pentru a scrie o lucrare de disertație.

În toți acești ani s-ar fi putut face ceva pen­tru sanitația mediului academic: o analiză a cât mai multor teze de doctorat, cu prioritate ale celor aflați în funcții importante ale sta­tu­lui, iar în cazuri de plagiat dovedite, re­tra­ge­rea titlului de doctor, a titlului de conducător de doctorat, sancțiuni în civil și în penal şi re­tragerea acreditării unor școli doctorale.

Cei care puteau să o facă, mi­niștri ai Educației, nu numai că nu au făcut-o, dar, îm­pre­u­nă cu camarila de partid din instituții care, prin lege, răs­pund de respectarea eticii aca­demice, au cauționat fur­tul academic. Pentru Liviu Pop, Ecaterina Andronescu, Remus Pricopie şi Sorin Cîmpeanu, ca­re au condus Educația din vara lui 2012 până pe la fi­nalul lui 2015, protejarea şefului plagiator a fost prioritară, refuzând să-i retragă titlul de doctor, deşi legea îi obliga la acest lucru. Nu a făcut-o nici tehnocratul Adrian Curaj. În plus, nu a început nici deratizarea „fabricilor de doctori“, deși promisese că o face.

Scurta perioadă din acești ultimi cinci ani în care un ministru a vrut să aducă lucrurile la normalitate a fost în mandatul lui Mircea Du­mi­tru, prea scurt, însă, pentru a destabiliza mă­car mafia doctoratelor fraudate. Aceasta a fost perioada în care CNATDCU a cerut re­tra­ge­rea titlurilor de doctor în cazul lui Victor Pon­ta și Gabriel Oprea, după ce, pentru a-i pro­teja, cli­ca lor politică recursese la des­fiin­ța­rea CNATDCU, îi albise prin Consiliul Național de Etică, iar pen­tru Victor Ponta modificase în regim de ur­gență Legea educației, pentru a-i permite să renunțe la titlul de doctor şi a-l exonera de răspundere. Tot Mircea Du­mi­tru a fost mi­nis­trul care a dat semnalul că nu se va opri doar asupra imposturii academice in­di­viduale, ci o va avea în vedere şi pe cea ins­tituțională.

Conform Legii educației, termenul final de eva­luare a școlilor doctorale a fost august 2016. Cum nimeni nu făcuse nimic, în ultimii cinci ani, Mircea Dumitru s-a văzut obligat să le acre­di­te­ze provizoriu, pentru un an, pentru că, altfel, ar fi trebuit închise peste 125 de şcoli doc­to­ra­le. A cerut, însă, demararea procesului de eva­luare, emițând și ordinul de ministru pentru adoptarea metodologiei. Unele școli doc­torale s-au simțit amenințate. Pentru că art. 170 din Legea educaţiei prevede că, în caz de plagiat, Ministerul Educației poate cere nu doar re­tra­ge­rea titlului de doctor, ci și re­tragerea ti­tlu­lui de conducător de doctorat şi chiar re­tra­ge­rea acreditării şcolii doctorale. Fă­ră acreditare ris­ca, de exemplu, să rămână Școala Doc­to­ra­lă a ANI a SRI, unde au ieșit la iveală plagiate în serie – pe care conducerea instituției re­fu­ză şi acum să le analizeze în Comisia de Etică.

Odată cu venirea la putere a Guvernului Grin­deanu, în ianuarie anul acesta, lucrurile rei­n­tra­seră în matcă. Ministrul Pavel Năstase nu a avut astfel de griji. ARACIS a sfidat Legea edu­cației şi un ordin de ministru şi nu a făcut nimic, cauționând furtul academic şi bă­tân­du-şi joc de şcolile doctorale care nu-şi ghi­dea­ză funcţionarea după doctorate plagiate sau cumpărate. Treaba noii puteri a fost, anul acesta, să caute soluţii să scoată din ecuaţia evaluării şcolilor doctorale CNATDCU şi CNCS, lăsând doar ARACIS, o instituţie incapabilă de această misiune.

Așa că amânarea evaluării şcolilor doctorale a fost o prioritate a actualului ministru Liviu Pop – care, în primul mandat, pentru a-şi al­bi şeful plagiator, desfiinţase CNATDCU, în zi­ua în care instituţia se pregătea să dea public verdictul de plagiat. Acum, invocând o so­li­ci­ta­re a Con­si­liu­lui Național al Rectorilor, con­dus de Sorin Cîm­peanu – care spune că amâ­na­rea se impunea pentru ca „acestea să poa­tă organiza exa­mene și să poată emite di­plo­me“, de parcă nu asta fac an de an... –, gu­ver­nul condus de Mihai Tudose, el însuși acu­zat de plagiat al te­zei de doctorat susținute la ANI a SRI, a anun­țat, acum câteva zile, amâ­na­rea evaluării șco­lilor doctorale până în 2019. E vorba despre același domn Cîmpeanu membru al Aca­de­miei de Ştiinţe ale Se­cu­ri­tăţii Naţionale, bine conectată la SRI, care, în calitate de ministru, a girat modificarea Legii educaţiei, cu de­di­ca­ție pentru premierul pla­gia­tor Ponta, pentru a-l exonera de răspun­dere.

Deci, încă doi ani de liniște. Pentru ca mafia aca­demică să își poată vedea de treabă. Înlă­tu­rând oameni oneşti şi incomozi, modificând legi în interes propriu, desființând instituții.