ANUL XXXI (1530) (3 noiembrie 2020)

Utopiile vin peste noi din fabulele artiștilor care cred în menirea artei de a restaura speranța în regăsirea sensului uman pierdut prin evocarea unor experiențe individuale anterioare modernității.

Și dacă politologul american Samuel P. Huntington, cu a sa teorie despre „Ciocnirea civilizațiilor”, primită cu atât de multe rezerve la apariția sa în 1996, a avut dreptate?

Interviu cu Alina Gherasim, fiica lui Marin Gherasim. Născută la București la 13 decembrie 1973, a studiat artele plastice la Universitatea de Arte Frumoase București.

Livada lui Peter Brook rămâne un spectacol care cucereşte prin frumuseţe, dar, paradoxal, surprinde prin lipsa de adevăr.

Nu cred că trebuie să ne gândim prea mult ori să negociem excesiv pentru a accepta că, în ce privește abundența receptării contradictorii, Brâncuși nu are pereche decât în Eminescu.

Până când pelerinajul se va întoarce, soluția este pelerinajul interior.

Interviu cu Kuni Miyake, președinte al Foreign Policy Institute și director de cercetare la Canon Institute for Global Studies din Tokyo.

Igor Dodon și o parte însemnată a clasei politice (lăsată moștenire de oligarhul fugar Vladimir Plahotniuc) par dispuși să utilizeze orice mijloace pentru a obține un al doilea mandat.

Moldova își croiește o nouă șansă europeană. Victoria candidatului proeuropean, Maia Sandu, în primul tur al alegerilor prezidențiale este analizată atent atât la Bruxelles și București, cât și la Moscova.

Odată cu Trump, europenii și-au pierdut încrederea în cel mai important aliat și în democrația americană.

Să vorbești despre un potențial război civil postelectoral în Statele Unite părea până de curând o adevărată fantezie; dar iată că am ajuns în acest punct.

Atunci când se vorbește despre cum ar arăta politica externă a democraților în cazul în care ar câștiga alegerile, se presupune de obicei că vom asista la o restaurație a direcțiilor din timpul lui Obama.

255 de milioane de cetățeni americani sunt așteptați la urne pentru a-şi alege preşedintele între actualul lider de la Casa Albă, republicanul Donald Trump (74 de ani), și democratul Joe Biden (78 de ani).

Societatea românească nu a vrut deconspirarea Securității și, îndrăznesc să o spun, nu o vrea nici astăzi.

Nimic din ce auzim, vedem, trăim zilele acestea în România, din direcția instituțională, nu sugerează o guvernare care să dea doi bani pe stimularea încrederii, a siguranței.

Mai divizată ca oricând, America are de ales între empatie sau discordie.

Revine, în campania pentru prezidențialele americane, întrebarea dacă Donald Trump este o creație a presei.

A venit și noiembrie, lună în care se așteaptă noi recorduri sumbre (decese și contaminări) – și asta în timp ce toată lumea așteaptă vaccinurile salvatoare de COVID.

Dublul standard aplicat de liderii PSD demonstrează clar că avem de a face cu o simplă reglare de conturi. În niciun caz însă nu este vorba de un „nou PSD”.

PSD își dă măsura cinismului, dar nici guvernul nu e vreo lumință la capătul tunelului pandemic.

Nu cumva Trump nu este atât o cauză a declinului geopolitic și democratic al Americii, ci un efect și o consecință ale unui proces început mult mai devreme?