Pe aceeași temă
O carte specială, unică în felul ei, propune Mariana Celac, arhitectă, urbanist și intelectual civic de frunte al ultimelor decenii: Arhitectul B. Ioanide. Viaţa şi opera (Editura UNARTE, 2016). Este vorba pur și simplu de a recompune existența – exponențială – a unui posibil arhitect român interbelic și postbelic, plecând de la un erou literar. Cum se precizează dintru început, B. Ioanide este Bietul Ioanide, personajul-arhitect care apare în două romane ale lui George Călinescu (Bietul Ioanide, 1953, și Scrinul negru, 1956). Plecând de la informațiile găsite acolo, dar și în alte scrieri despre arhitectură ale celebrului critic literar, Mariana Celac extrapolează petele albe ale unei posibile „biografii oficiale“ a personajului, completând cele scrise de Călinescu (și repovestite de ea însăși) cu o mulțime de extinderi. Pusă în pagină pe două coloane, cartea conține povestea (ficțională) a arhitectului B.I. în stânga și, în dreapta, note bogate cu informații (reale) de epocă, preluate din tot felul de documente. Prin acest fel de construcție a cărții, aflăm o mulțime de lucruri interesante despre formația arhitecților de atunci și carierele lor, dar și despre Bucureștii începutului de secol XX și până la instalarea regimului comunist, când se încheie această inedită epopee restitutivă. Reconstituirea unei posibile biografii de arhitect român celebru, în care se pot regăsi diverși practicanți de frunte ai acestei nobile profesii - Horia Maicu, Octav Doicescu, Duiliu Marcu etc. –, de la modernismul interbelic cu elemente românești și până la realismul socialist al anilor 1950, este nu doar doctă, veridică, ci și plină de farmec. Mariana Celac e într-un permanent dialog scriptic cu George Călinescu, care se arată un bun cunoscător al profesiei de arhitect și al avatarurilor ei din perioada cercetată. Dar autoarea adaugă multe informații suplimentare și detalii colorate, chiar și umor, care transformă cartea într-o lectură pasionantă, în care se simte dragostea pentru cultura românească modernă a autoarei. Mariana Celac pune la bătaie o cunoaștere vastă, de o viață, a domeniului său profesional, din care rezultă un text de o calitate literară pe cât de nobilă, pe atât de firesc exprimată. Textul mai are și o dimensiune antropologică evidentă, care acoperă unele goluri ale bibliografiei de specialitate de la noi. Însoțită de excelentele fotografii din seria Reconstrucții ale lui Iosif Király și pusă în pagină cu eleganță, cartea este un obiect intelectual admirabil.