Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


In Memoriam: Lucian Pintilie şi „chestiunea evreiască“
Andrei Oisteanu - - - -
2018-05-22
Cultura
8

L-am admirat mult pe regizorul Lucian Pintilie, dar nu am fost foarte apropiaţi. Credeam mereu că am tot timpul din lume să-l cunosc mai bine şi acum e prea târziu. Aşa se întâmplă adesea cu oamenii pe care îi preţuim. Ne-am intersectat totuşi de câteva ori. În două dintre cazuri subiectul a fost destinul evreilor din România în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

 

În 1994, într-un interviu acordat revistei franceze La Vie (nr. 2546, 1994), Lucian Pintilie îşi aducea aminte de unele experienţe dureroase trăite în copilărie. Printre altele, îşi amintea de discriminarea evreilor şi de faptul că aceştia „purtau steaua galbenă în timp ce măturau Bucureştiul“ la începutul anilor ’40. Într-o pagină de jurnal, Paul Goma a comentat astfel acest episod: „Ştiam – din cele ştiute – că, în România, evreii suferiseră persecuţii […], dar nu purtaseră stea galbenă“ (Timpul, nr. 10, 1995). Am scris atunci un text (în 22, nr. 1, 1996 şi în volumul Imaginea evreului în cultura română) în care observam rabinic că ambii interlocutori aveau, în felul lor, dreptate.

 

Printr-un ordin din 12 iulie 1941, „Conducătorul Statului“ Ion Antonescu decidea ca evreii de pe teritoriul României să poarte un stigmat etnic de culoare galbenă. Ulterior, în urma presiunilor făcute de preşedintele comunităţii evreieşti, Wil­helm Filderman,  legea a fost retrasă în mod formal. Dar mulţi prefecţi de judeţe i-au menţinut prevederile în vigoare până la sfârşitul lunii august 1944.

 

În primăvara anului 2005, când Lucian Pintilie pregătea filmul Tertium non datur (după nuvela lui Vasile Voiculescu, Capul de zimbru), regizorul m-a rugat să ne vedem. Ne-am întâlnit, cred, la sediul Grupului pentru Dialog Social. Mi-a cerut atunci câteva date privind deportarea evreilor în lagărele din Transnistria, începând cu toamna anului 1941. Vroia să le folosească în filmul la care lucra. La 20 martie 2005, regizorul mi-a trimis o scrisoare cu următorul conţinut:

 

„Dragă domnule Andrei Oişteanu,

 

Mulţumesc din toată inima pentru informaţia foarte preţioasă pe care mi-ai dăruit-o. Fac un film după o nuvelă excepţională a lui Vasile Voiculescu şi ajunsesem la un fragment legat de soarta evreilor în Basarabia şi Transnistria pe care Voiculescu o cam eludează, prin procedeul clasic al… elipsei. M-ai ajutat foarte mult să mă apropii de adevăr. Mulţumesc încă o dată. Cu recunoştinţă,

 

Lucian Pintilie

PS: Nuvela se numeşte Capul de zimbru.“

 

https://revista22.ro/files/news/manset/default/foto-oisteanu-1469.jpg

 

Acum, la despărţirea de Lucian Pintilie (Dumnezeu să-l odihnească în pace), am vrut să punctez aceste aspecte pentru a prezenta încă o latură nobilă a caracterului său: empatia de care a dat dovadă față de soarta, uneori tragică, a minorităţilor etnice din România. Vezi şi filmul său O vară de neuitat (1994).

TAGS : lucian pintilie evrei antonescu in memorian andrei oisteanu vasile voiculescu film regizor
Comentarii
cititor 2018-05-27
Vad ca ce am scris a iesit deformat. Scuze.

Am vrut sa mentionez ca vinovatia nu poate fi stabilita de nici o comisie mai mult sau mai putin independenta. Ar fi o uzurpare grava a rolului justitiei.

Ce ar fi ca fiecare, inclusiv legionarii ori comunistii, sa isi faca o comisie care sa "studieze" adevarul propriu?
cititor 2018-05-27
Lui Ilie Ciocarlie

Eu nu am nimic de spus. La fel si Dumneata.

Pentru ca vinovatia este stabilita in cadrul unui tribunal independent, cu probe si care da dreptul avocatilor apararii sa conteste acuzatiile aduse si sa aduca probe contrarii.

Vinovatia nu mai mult sau mai putin independentaeste stabilita de nici o comisie. Altfel ar fi o grava uzurpare a rolului justitiei.
cititor 2018-05-24
Acest comentariu subliniaza perceptia limitata a martorilor oculari, ca si nevoia de a-i asculta pe toti cei care au ceva de spus, mai ales acum, cand au mai ramas doar putini in viata cu memoria intacta.

Am aflat mai multe informatii obiective de la cei considerati antisemiti decat de la unii evrei holocaustologi, care, in exces de zel, trec sub tacere informatii care nu le convin. Spun unii evrei, caci informatiile despre ajutorul pe care guvernul roman l-a acordat evreilor ce fugeau spre Palestina pe care le-am aflat de la Ion Coja au fost mult mai pe larg descrise in cartea Escaping the Holocaust de Dalia Ofer care a cercetat arhivele Mossad-ului printre altele.

Dl. Oisteanu da o rara dovada de onestitate cand afirma ca de fapt Antonescu a anulat decretul de a purta steaua galbena. Este adevarat. Dar sunt multe alte adevaruri inca nespuse de catre evreii holocaustologi, ori daca sunt spuse cu jumate de gura, sunt interpretate in mod deformat si tendentios.

De ce pun sarcina, foarte grea de altfel, de a spune adevarul in spinarea evreilor? Pentru ca prin agresivitatea lor, liderii evreilor si a turnatorilor lor au indepartat de acest subiect orice istoric serios. Nimeni nu doreste sa isi puna in pericol cariera relevand adevaruri pentru care poate fi acuzat de antisemitism. Au ramas sa se ocupe de subiect in special fripturisti, care stiu bine linia pe care trebuie sa o adopte pentru a primi burse si subventii.

Problema pe care, poate fara sa vrea, o ridica Dl Oisteanu este cea a responsabilitatii individuale, a abuzului in serviciul functiunii, a indisciplinei si a crimei de razboi atat la nivel individual cat si a responsibilitatii guvernamentale si in final la acea a unui intreg popor. Nu reiese clar ce informatii atat de pretioase au fost transmise Domnului Pintilie, si cat sunt de adevarate.

Trebuie reamintit insa ca o marturie corecta contine adevarul, TOT adevarul si NIMIC in afara adevarului. Din nefericire, nici o marturie in legatura cu Holocaustul din Romania nu indeplineste toate cele 3 conditii. Este in natura umana ca acuzatorul sa fie partinitor. De aceea, un principiu fundamental al justitiei reale "ascultarea celeilalte parti". Celalalt principiu fundamental al justitiei este ca acuzatorul trebuie sa dovedeasca vinovatia acuzatului. Cu alte cuvinte, acuzatul nu are obligatia sa dovedeasca ca este nevinovat, dar are dreptul sa conteste acuzatia ca i se aduce.

Acuzatiile de antisemitism si de negare a Holocaustului aduse celor ce iau apararea celor acuzati si care nu se pot apara pentru ca sunt morti, inseamna nu numai o incalcare a libertatii de expresie dar reflecta o pervertire de tip stalinist a justitiei, un atac vicios la dreptul fundamental la aparare al celui acuzat.

Liderii de opinie ai evreilor sunt in parte responsabili de acest simulacru de justitie, cealalta parte fiind romanii ignoranti si fara sira spinarii din conducere, si este responsabilitatea lor sa restabileasca adevarul.
Lie Ciocarlie 2018-05-26
Tu nu esti "cealalta parte" si nu ai nimic de spus. Poate ai rude legionare dar alea trebuia(u) sa raspunda, sa spuna de ce le-a placut crima. Tu chiar ca n-ai ce spui.
Sean 2018-05-24
Oare doar infamul "analfabetism funcțional" să fie de vină pentru nivelul unor comentarii de mai jos? Unul pune semnul egal între genocid și jertfă...altul Dumnezeu știe ce are în cap. Un lucru e sigur! În țara-n care VeVeDe a ajuns prim-ministru, totu-i posibil, dar mai ales ca somnul rațiunii să nască monștri.
Ioana Nitescu 2018-05-22
Emotionant "In Memoriam". Multumim!
emil 2018-05-22
Jertfa evreiilor a fost zadarnica cata vreme mimetismul mioritic inoculeaza si astazi in forma mult evoluata.
Victor Grigor 2018-05-22
Teribila jertfa, sa dai cu matura sau sa cureti zapada si seara sa dormi acasa, in timp ce romanii erau trimisi pe front in linia intai... Asta da persecutie!
Total 8 comments.
Mai multe din Cultura
5242
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22