Cristian Campeanu

Ucraina a primit două lovituri grele la sfârșitul săptămânii trecute. Prima este victoria în alegerile din Slovacia a partidului Smer. A doua lovitură, mult mai grea, a venit din Statele Unite.

Pe lângă rolul pe care îl va juca România în noua strategie americană la Marea Neagră, este clar că sporirea semnificativă a flotei românești va contribui major la securitatea regiunii și a Alianței.

Cu cât Trump pare mai persecutat, cu atât șansele ca electoratul său să se mobilizeze și să-l poarte spre Casa Albă cresc.

Ceea ce nu vrea să recunoască Ciolacu este că România nu își poate permite actualul nivel al cheltuielilor de stat, care să îndestuleze apetitul fără margini al clientelei politice.

Problema sinecurilor de partid până la ultimele posturi de directorași în administrație este că generează corupție, incompetență și stagnare.

Pe 4 iulie, Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să dea verdictul în cazul torționarilor inginerului Gheorghe Ursu, foștii anchetatori ai Direcției a VI-a Cercetări Penale a Securității.

La summitul NATO de la Vilnius, care va avea loc săptămâna viitoare, pe 11 și 12 iulie, este de așteptat ca partea cea mai importantă a discuțiilor să se concentreze asupra Ucrainei.

Pe 4 iulie, Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să dea verdictul în cazul torționarilor inginerului Gheorghe Ursu, foștii anchetatori ai Direcției a VI-a Cercetări Penale a Securității.

Ceea ce a reușit Trump a fost să polarizeze în asemenea măsură națiunea, încât o mare parte a populației să nu mai creadă în democrație. Este un moment de criză pentru democrația din Statele Unite.

Problema este mult mai serioasă decât o simplă demisie a unui demnitar și privește haosul care domnește în acest moment în finanțele publice.

Schimbarea președintelui de la Ankara este, de fapt, o schimbare de regim. Șansele sunt reduse. Este de neînțeles cum regimul autocrat al lui Erdoğan continuă să se bucure de sprijin.

Lucrul de care trebuie să țină seama toate țările membre UE este că o politică față de China prea îndepărtată de cea americană va duce inevitabil la deteriorarea gravă a relațiilor transatlantice.

Pentru Statele Unite este nu doar o bătaie de cap, ci și o mare rușine. Aliații din Europa și din Asia-Pacific sunt pe bună dreptate supărați, iar Washingtonul nu are o scuză bună de această dată.

Marele Juriu din Manhattan a anunțat joi că l-a pus sub acuzare pentru 34 de infracțiuni, în cea mai mare parte de fraudă în afaceri, pe fostul președinte și actual candidat la președinție, Donald Trump.

În mod covârșitor, membrii Consiliului ASF sunt numiți politic, în frunte cu președintele Nicu Marcu, un personaj obscur adus de pe la ANAF, care nu are nicio legătură de competență cu finanțele.

Acum un an, tancurile rusești intrau în Ucraina, anul acesta, Biden s-a aflat la Kiev unde a anunțat un nou pachet de sprijin în valoare de 500 mil. de dolari. Semnificația vizitei nu a scăpat.

Un număr din ce în ce mai mare de politicieni, experți și analiști pledează pentru o schimbare de strategie a Statelor Unite în Ucraina care să țină în primul rând seama de „interesele americane”.

Politica externă limitată la interesele economice germane sub acoperire de securitate americană este, în esență, o politică meschină, fără anvergură.

Prima lecție pe care europenii au fost nevoiți să o învețe pe calea cea grea este că lumea nu funcționează după regulile internaționale decât dacă aceste reguli sunt susținute de forță.

La scară mare, se poate spune că politica Austriei este, inevitabil o politică mică și provincială. Prin comparație, însă, politica românească este iremediabil mică și provincială.

Va trebui să privim cu mai multă atenție deciziile guvernamentale din următoarea perioadă pentru a desluși obiectivul NATO în România.