Cristian Campeanu

Ceea ce a reușit Trump a fost să polarizeze în asemenea măsură națiunea, încât o mare parte a populației să nu mai creadă în democrație. Este un moment de criză pentru democrația din Statele Unite.

Problema este mult mai serioasă decât o simplă demisie a unui demnitar și privește haosul care domnește în acest moment în finanțele publice.

Schimbarea președintelui de la Ankara este, de fapt, o schimbare de regim. Șansele sunt reduse. Este de neînțeles cum regimul autocrat al lui Erdoğan continuă să se bucure de sprijin.

Lucrul de care trebuie să țină seama toate țările membre UE este că o politică față de China prea îndepărtată de cea americană va duce inevitabil la deteriorarea gravă a relațiilor transatlantice.

Pentru Statele Unite este nu doar o bătaie de cap, ci și o mare rușine. Aliații din Europa și din Asia-Pacific sunt pe bună dreptate supărați, iar Washingtonul nu are o scuză bună de această dată.

Marele Juriu din Manhattan a anunțat joi că l-a pus sub acuzare pentru 34 de infracțiuni, în cea mai mare parte de fraudă în afaceri, pe fostul președinte și actual candidat la președinție, Donald Trump.

În mod covârșitor, membrii Consiliului ASF sunt numiți politic, în frunte cu președintele Nicu Marcu, un personaj obscur adus de pe la ANAF, care nu are nicio legătură de competență cu finanțele.

Acum un an, tancurile rusești intrau în Ucraina, anul acesta, Biden s-a aflat la Kiev unde a anunțat un nou pachet de sprijin în valoare de 500 mil. de dolari. Semnificația vizitei nu a scăpat.

Un număr din ce în ce mai mare de politicieni, experți și analiști pledează pentru o schimbare de strategie a Statelor Unite în Ucraina care să țină în primul rând seama de „interesele americane”.

Politica externă limitată la interesele economice germane sub acoperire de securitate americană este, în esență, o politică meschină, fără anvergură.

Prima lecție pe care europenii au fost nevoiți să o învețe pe calea cea grea este că lumea nu funcționează după regulile internaționale decât dacă aceste reguli sunt susținute de forță.

La scară mare, se poate spune că politica Austriei este, inevitabil o politică mică și provincială. Prin comparație, însă, politica românească este iremediabil mică și provincială.

Va trebui să privim cu mai multă atenție deciziile guvernamentale din următoarea perioadă pentru a desluși obiectivul NATO în România.

Alegerile de marțea trecută din Statele Unite au avut o singură poveste: cum a pierdut Partidul Republican avantajul electoral pe care foarte multă lume îl prezicea.

De mai bine de două săptămâni, rușii au lansat o campanie de atacuri cu rachete și drone iraniene asupra infrastructurii civile a Ucrainei.

Când vorbesc despre teritorii contra pace pentru că Putin ar putea lua decizia irațională de a lansa un atac nuclear, acești analiști și lideri nu fac decât să cedeze șantajului nuclear rusesc.

Desfășurarea de rachete nucleare în Europa Centrală și de Est ar putea fi una dintre cele mai eficiente acțiuni de control și descurajare a unui dictator paranoic, care pare acum de necontrolat.

În vreme ce rușii au nevoie de chinezi pentru a constitui o contrapondere la puterea americană, China are ambiția să devină viitorul hegemon planetar, care să dicteze propria ordine mondială.

În cele din urmă, credința lui Gorbaciov că poate să umanizeze comunismul a dus la societăți mai umane și la prăbușirea comunismului.

Doamna Truss promite să fie un lider care va păstra relația specială cu Statele Unite, va crea probleme serioase Uniunii Europene, va aduce China la exasperare și Rusia la capătul răbdării.

Iohannis a căzut în aceeași capcană antidemocratică precum predecesorul său, care ajunsese obsedat de servicii și de rapoartele lor. Nu vă mirați că Iohannis tace. Această tăcere acoperă monștri.