Armand Gosu

Diplomația lui Trump, departe de a da rezultate, a pus SUA într-o poziție precară, mai ales față de aliații tradiționali.

Nu poate fi o simplă coincidență semnarea acordului privind exploatarea metalelor rare și reluarea (chiar într-o formă modestă) a livrărilor de armament din SUA către Ucraina.

Pentru unii, ucrainenii rămân o enigmă, ei nu înțeleg de unde-și iau acești oameni determinarea de a-și apăra libertatea. Au confirmat prin lupta lor că sunt o mare națiune.

Putin îl ademenește pe Trump cu o Ialta 2.0. Pentru asta, Trump a schimbat paradigma occidentală. Atacă Ucraina că nu vrea pacea și laudă Rusia că negociază. Pune semn de egalitate între agresor și victimă

Europa deja înțelege că are nevoie de o nouă alianță militară, la care s-ar putea alătura Marea Britanie și Canada, pentru a-și promova propriile interese.

Vladimir Putin intră în negocierile cu noul președinte american Donald Trump de pe o platformă solidă. Anul 2024 a fost unul foarte bun pentru Putin pe toate fronturile.

Succesul ofensivei rusești din 2024 este mai vizibil în propagandă, în plan psihologic și politic, și mai puțin în plan militar.

Linia frontului se întinde pe aproape 1.000 de kilometri. Potrivit proiectului DeepState, în prezent aproximativ 18% din teritoriul Ucrainei este ocupat de Rusia.

În afara Ucrainei care-și apără cu arma în mână opțiunea pro-occidentală, UE mai are o singură redută, Republica Moldova, care încă rezistă Rusiei. Georgia este pierdută, chiar pe mâna Occidentului.

Scenariul ideal pentru Moscova este destabilizarea Moldovei. Așadar, atenție la posibile provocări în ziua votului și după!

Încă de la începutul războiului, Washingtonul a încercat să capaciteze Bucureștiul să devină un pilon al alianței occidentale care trebuia să susțină Ucraina.

Mai mulți analiști afirmă că, fără acest pachet consistent de ajutor american, Rusia ar fi putut îngenunchea Ucraina până la sfârșitul acestui an.

Armata rusă deține în acest moment inițiativa de-a lungul întregii linii a frontului. Ucrainenii au trecut la o apărare strategică, așteptând echipamente militare și mai ales muniție din Occident.

Pentru ucraineni, eliberarea Hersonului a fost un succes politic și militar important, care le-a întărit convingerea că vor putea, cu ajutorul Occidentului, elibera teritoriul de invadatorii ruși.

Biserica Ortodoxă Rusă a rămas fidelă calendarului iulian, care a fost corectat și înlocuit în Occident de cel gregorian, în 1582. Așa se explică de ce rușii sărbătoresc Crăciunul la 7 ianuarie.

În fața impetuoasei ofensive a armatei azere, Nagorno-Karabah a capitulat după nici 24 de ore. Războiul de o zi ar putea încheia seria lungă a conflictelor dintre armeni și azeri din Caucazul de Sud.

Versurile Adei Milea, parafrazate de mine în titlu, indică direcția în care ar merita purtată o discuție despre Evgheni Prigojin și Rusia lui Vladimir Putin.

Cu ajutorul Chinei, Putin a transformat Rusia într-o fortăreață și se pregătește să-și vândă scump pielea.

Revolta Wagner ar fi putut să fie o lovitură de stat, dar lipsa de experiență politică a lui Prigojin i-a limitat anvergura. A rămas revolta unei grupări militare, după modelul celor din Africa.

Următoarele săptămâni ne vor oferi răspunsuri la întrebările care ne frământă. Până acum, ucrainenii au dus cu succes un război împotriva unui adversar care dispune de resurse mult mai mari.

Birocrațiile de la Washington, dar și de la Berlin, Paris sau Roma, formate timp de decenii sub lozincile globalizării, dorinței de a coopera cu Rusia sunt greu de trezit.