Armand Gosu

Răspunsul onest la această întrebare ar fi că nimeni, în afară de Putin, nu știe. Orice acțiune politică e pregătită conspirativ ca o operațiune specială, după regulile KGB. Putin nu improvizează.

2019 a fost anul unor spectaculoase răsturnări. Este un an-bornă, care pare să marcheze încheierea unui ciclu politic, început cu revoluția twitter (aprilie 2009). Deceniul e departe de a fi uniform.

Fără clasă de mijloc, cu o economie feliată de fosta nomenclatură și de Securitate, România a fost împărțită în mici feude din care diferite grupări politice extrag rente.

Căderea guvernului de la Chișinău e probabil privită cu satisfacție în unele instituții de la București.

Victoria socialistului Ion Ceban la Chișinău anunță sfârșitul unei iluzii. Singure, anticorupția și geopolitica nu mai sunt suficiente pentru câștigarea alegerilor de la Chișinău.

Chiar dacă alegerile din Rusia sunt falsificate, ele sunt singura sursă de legitimare a puterii. Renunțarea la acest exercițiu ipocrit schimbă natura regimului politic.

Interviu cu prof. univ. dr. BOGDAN MURGESCU, Facultatea de Istorie, Universitatea din București

Interviu cu GEORGE CIAMBA, ministru delegat pentru afaceri europene

Cu origini în tenebroasa lume criminală post-sovietică, Vladimir Plahotniuc a sfârșit prin a lua captiv un stat întreg, Republica Moldova. Fenomenul nu este unic.

Presa moscovită și analiștii ruși au văzut în vizita lui Pompeo de la Soci un semn de slăbiciune a SUA, neputincioase să rezolve dosare sensibile precum Coreea de Nord, Iran, Venezuela.

Volodomyr Zelenskyy, căștigătorul primului tur al prezidențialelor, speculează frustrările generate printre rusofoni de politica de ucrainizare și de limitare a contactelor culturale cu Rusia.

Un Parlament European și mai divizat, în care euroscepticii să alcătuiască un grup consistent, o Europă tot mai neîncrezătoare în viitorul ei sunt obiective pe care Rusia speră să le poată atinge.

Episodul dramatic din seara zilei de 25 noiembrie este un fel de declarație a lui Putin că peninsula Crimeea (cu strâmtoarea Kerci) este teritoriu rusesc.

Autocefalia Bisericii Ortodoxe Ucrainene e simbolul eșecului neoimperialismului lui Putin din fostul spațiu sovietic.

În ultimele săptămâni, Vladimir Putin a redevenit un actor vizibil pe scena internațională. Știrile și imaginile cu un Putin singuratic, abandonat par să fi devenit istorie.

Miza alegerilor de la Chișinău a fost setarea unui trend politic care să readucă speranță nu doar printre alegătorii de peste Prut, ci și în cancelariile străine.

Putin reușește să fie într-o situație ce poate fi comparată cu cea a lui Stalin din 1939.

În seara de marți, 1 mai, Adunarea Națională a respins candidatura lui Nikol Pașinian, liderul protestelor de stradă de la Erevan, la funcția de prim ministru. Împotriva canditaturii lui au votat 56 deputați, pentru doar 45. În sală au fost prezenți 103 deputați, doi nu au votat, iar doi au absentat de la ședință. Criza politică de la Erevan continuă. Opoziția cheamă populația să intensifice protestele.

Kremlinul vrea să impună o altă realitate, în care atacurile chimice n-au avut loc, iar SUA e statul agresor. SUA nu par să-și fi conturat încă o strategie în privința Siriei, în vreme ce alianța ruso-siriană a amânat din nou aprobarea inspectării de către experții Organizației privind Interzicerea Armelor Chimice (OPCW) la Douma, locul atacului cu arme chimice.

Alegerile prezidențiale din 18 martie n-au fost nici libere și nici corecte, ci o încercare ratată de relegitimare a regimului Putin.

Kremlinul urmăreşte subminarea democrațiilor occidentale prin exploatarea problemelor lor interne: susținându-i pe extremiștii locali, alimentând nemulțumirile, potențând forțele prorusești, iar, acolo unde nu sunt, pe cele anti-occidentale, făcând Vestul să renunțe la propriile valori, la umanitate, toleranță, civilitate și să adopte valorile și comportamentul Rusiei