Pe aceeași temă
Pandemiile oferă un cadru ideal pentru răspândirea teoriilor conspiraționiste. Neputința omului de a răzbi în confruntarea cu dezastrele naturale l-a făcut să privilegieze cele mai bizare explicații. Coronavirusul a oferit pretextul unui festival de fake news, fără precedent în istoria omenirii. S-au perindat pe rețelele sociale cele mai bizare idei, tot felul de rețete miraculoase de tratare a Covidului-19, de la vodcă și alcool industrial până la dezinfectanți, totul culminând cu implantarea cipurilor pentru a controla societatea, operațiune în spatele căreia se află Bill Gates. Ar fi fost straniu ca de această oportunitate în materie de propagandă și manipulare să nu se folosească Rusia.
Există o veritabilă tradiție a interferențelor rusești în viața politică a statelor occidentale. În fond, bolșevicii au preluat un întreg arsenal de metode și acțiuni de influențare a opiniei publice din Franța, Anglia sau Germania, de la agenții poliției secrete țariste. Un secol mai târziu, atunci când economia sovietică gâfâia sub povara cursei înarmării, Kremlinul a utilizat propaganda împotriva SUA ca mijloc mult mai ieftin de a purta războiul politic.
Rusia a început o campanie agresivă de propagandă și manipulare îndreptată împotriva țărilor membre UE în 2014, după introducerea de către Comisie a primelor sancțiuni, ca urmare a anexării Crimeei și războiului din Donbass. Însă, abia după referendumul pentru Brexit și alegerile din SUA, unde s-au documentat acțiuni ostile ale serviciilor secrete rusești pentru manipularea opțiunilor politice ale alegătorilor, Occidentul a început să acorde o atenție cuvenită fenomenului și abia recent a început să-l combată activ. Pandemia de coronavirus a fost primul test major al capacității Occidentului de a combate eforturile de propagandă ale dușmanilor din exterior. Chiar dacă încă nu s-a încheiat criza epidemică și lipsesc analizele cuprinzătoare asupra fenomenului fake news, observațiile empirice sugerează o competiție serioasă între agresiunea unor entități externe, statale sau private, și agresiunea internă, exprimată prin stângăciile ridicole ale autorităților din statele UE, utilizarea iresponsabilă a instituțiilor statului în războaie partizane, folosirea unei probleme de sănătate publică pe post de ciomag politic, transformarea fricii de Covid într-o temă de război cultural. Impactul fake news promovat de unii lideri politici ai unor țări occidentale este poate la fel de negativ, periculos și chiar mai nociv decât cel răspândit de Rusia sau China, pentru prima dată foarte activă în bătălia propagandistică. De altfel, fake news-ul „intern” și cel „extern” s-au împletit și potențat reciproc, astfel încât este foarte dificil de identificat și analizat operațiunile rusești sau chineze care să nu fi fost potențate de politicieni locali populiști sau de polarizările excesive din societate pe diverse chestiuni în țările membre UE. O astfel de operațiune realizată de Kremlin, cu impact atât asupra publicului internațional, în special din UE, cât și intern, respectiv rusofon, a reprezentat-o trimiterea unui contingent militar care să lupte cu pandemia în Italia, cea mai afectată țară în acel moment. La 21 martie 2020, prim-ministrul Italiei, Giuseppe Conte, i-a cerut lui Vladimir Putin ajutor în combaterea pandemiei. Era un gest disperat al unui premier a cărui țară părea că se scufundă sub povara celor 50.000 de infectați și 5.000 de morți. Șeful Reprezentanței Italiei la UE ceruse Comisiei, încă din februarie, activarea Mecanismului de apărare civilă „pentru livrarea materialelor medicale pentru protecția individuală”. Comisia s-a adresat statelor membre, care însă n-au răspuns, astfel că, la 10 martie, reprezentantul Italiei a revenit cu o nouă cerere pentru ajutor și solidaritate din partea UE. La apelul disperat al Italiei, la 12 martie, a răspuns… China, care a trimis un avion cu 9 experți virusologi și 31 de tone de medicamente, inclusiv aparatură pentru terapie intensivă. Acesta este contextul în care, imediat după convorbirea telefonică de la 21 martie cu premierul Conte, Putin i-a cerut ministrului apărării trimiterea de urgență în Italia a unei misiuni de salvare. De la 23 la 25 martie, la baza aeriană de la Pratica di Mare, la 30 km sud-vest de Roma, au aterizat 15 avioane rusești. Vreme de 4 zile, Ministerul Apărării de la Moscova a difuzat 18 comunicate de presă, masiv preluate de media internațională. La 25 martie, militarii ruși, în frunte cu un general care a comandat operațiunea, au format o coloană compusă din 22 de mașini, pe care era lipit mare, în trei limbi, mesajul „From Russia with love” și au plecat spre Lombardia. După ce a parcurs 600 km pe sub ferestrele italienilor, convoiul rusesc a poposit pe aeroportul Orio al Serio, la 4 km de Bergamo, unde s-a inaugurat festiv un fel de stat major ruso-italian de luptă cu covidul. Deși în jurul orașului Bergamo sunt 4 aeroporturi, ajutoarele și militarii ruși au aterizat la sud de Roma și au făcut drumul spre nordul peninsulei însoțiți de zeci de camere de filmat ale echipelor televiziunilor nu doar rusești, ci din toate colțurile lumii. Acele imagini au alimentat o campanie de presă antioccidentală de câteva zile. În vreme ce Italia și alte state UE continuă sancțiunile împotriva Rusiei, Moscova demonstrează solidaritate cu poporul italian, aflat în suferință. Operațiunea de propagandă a fost un succes, Putin fiind prezentat drept un salvator al Italiei în lupta cu covidul, așa cum feldmareșalul Aleksandr Suvorov a salvat Lombardia și a alungat armata revoluționarilor francezi din Milano, la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Tot acest spectacol de operă putiniană pus în scenă în Italia, dar urmărit cu interes în întreaga lume, n-ar fi fost posibil dacă mecanismele UE ar fi funcționat corespunzător, dacă premierul Conte nu s-ar fi lăsat șantajat de Liga Nordului pentru a-i cere ajutorul Kremlinului, dacă partenerii din UE și NATO ar fi mai puțin egoiști și ceva mai empatici. Cum natura are oroare de vid, orice spațiu lăsat liber va fi imediat umplut de Rusia. În mod paradoxal, Vestul n-a învățat niciodată această lecție care i se predă de câteva secole. //
