Ioana Moldovan

Pe 16 ianuarie 1969, tânărul Jan Palach moare în capitala Cehoslovaciei ca urmare a unui act de autoincendiere în semn de protest față de sfârșitul brutal al Primăverii de la Praga.

Referendumul proaspăt încheiat a fost o încercare de vot de blam și pentru educația occidentală, un sistem care încearcă să creeze tineri liberi, informați, curioși, lucizi, respectuoși în raport cu ceilalți, empatici.

Unele cărți sunt călătorii în timp, populate și locuite de oameni fascinanți și unici.

Care este cea mai bună metodă pentru un bun text de teatru contemporan? Aceasta a fost întrebarea care a deschis ediția 2018 a TalentLAB Luxemburg, o manifestare care are la activ trei ediții deja și care își dorește o imersiune în creația artistică contemporană (teatru, dans, operă).

Chaplin se confesează, își rememorează tinerețea, descrie gazde celebre și invitațiile primite, vede noi culturi și civilizații, descrie conversații avute cu colegi artiști din țările pe care le-a vizitat.

Un spectacol în limbajul semnelor, jucat într-un spațiu care la origine realiza și stoca decorurile Operei Garnier din Paris; teatru rus, text rus, dar fără limba rusă; un Cehov pentru cei care preferă să scrie SMS în loc să vorbească la telefon.

Când, în aprilie 1881, se deschide Salonul Independenților de la Paris, o cutie din sticlă rămâne goală timp de două săptămâni. Toată lumea se întreabă ce obiect urmează să fie expus de către domnul Degas. Când, în sfârșit, sculptura apare, vizitatorii și critica rămân stupefiați. O sculptură reprezentând o fetiță, îmbrăcată în costum de balerină.

În prima săptămână a lunii iulie, chioșcurile de ziare pariziene au început să se umple cu publicații de pe coperta cărora o femeie te privea fix. O privire puternică, pătrunzătoare, care îți rămâne agățată de retină. E privirea omului care a supraviețuit infernului, care nu-și mai face iluzii. O femeie frumoasă, ca o madonă, aveau să o caracterizeze colegii din politică.

CHRISTIAN DIOR, COUTURIER DU RÊVE / CHRISTIAN DIOR, CROITOR DE VIS · Musée des Arts Décoratifs, Paris · 5 iulie 2017 – 7 ianuarie 2018.

„Omul vorbește întâi. Apoi cântă și apoi dansează. Dar cuvântul e rezultatul creierului. Cântul vine din emoție, iar dansul este extazul dionisiac care le biruiește pe amândouă.” (Isadora Duncan)

În 2017 se comemorează 100 de ani de la moartea lui Auguste Rodin, iar multe dintre manifestările culturale din Paris sunt legate de viața și opera celui considerat a fi unul dintre inițiatorii și catalizatorii sculpturii moderne.

Diagramele lui Lombardi sunt interesante din punct de vedere vizual; iar din punct de vedere al conținutului, ele oferă o perspectivă unică asupra unui eveniment sau a unei teme.

Neoficial, Jacqueline Kennedy Onassis a fost nu Prima Doamnă a Americii, ci Regina Statelor Unite. Familia Kennedy rămâne clanul cu sânge albastru al Americii, iar fascinația pentru fiecare membru care a purtat sau poartă acest nume nu a încetat niciodată.

Potrivit unui studiu publicat de Universitatea din Hawaii, atrocităţile secolului XX sunt responsabile de moartea a 262 de milioane de oameni în toată lumea. O asemenea moarte inutilă, înainte de vreme, este uciderea lui Grigori Rasputin (în 30 decembrie 1916), de la al cărui sfârșit violent s-au împlinit 100 de ani.

Clienții faimoși, petrecerile spectaculoase, rezidenții celebri, evenimentele istorice, politice sau mari lansări de produse au transformat Hotelul Ritz în kilometrul zero al distincției, celebrității, splendorii.

Filmul La Mort de Louis XIV nu aduce lămuriri suplimentare cu privire la acest personaj magnific, dar imaginează o ieșire din scenă dureroasă, complexă, lucidă a unui om care a schimbat lumea.

A recupera anul teatral 2015/2016 prin intermediul Festivalului Național de Teatru este o misiune imposibilă.

Pe 9 octombrie, la Varșovia, a încetat din viață, la 90 de ani, unul dintre cei mai importanți cineaști ai secolului XX: Andrzej Wajda. Datorită lui, cinematografia poloneză a făcut înconjurul sălilor de cinema din lumea întreagă, atrăgând atenția asupra situației opresive de dincolo de Cortina de Fier. În 2016, ultimul său film, Powidoki (Imagine remanentă) poate fi citit (și) ca o metaforă la adresa conservatorilor din partidul Dreptate și Justiție care conduc, azi, Polonia.

Un mare autor s-a stins, iar odată cu el se încheie o epocă tumultuoasă și glorioasă a teatrului.

Teatrul antic are o doză de mister care fascinează, cu multe zone de umbră care n-au fost lămurite definitiv.

Niciodată România, în ansamblul ei, n-a fost mai frumos înțeleasă ca în rândurile Reginei Maria în Țara pe care o iubesc. Memorii din exil. O declarație de dragoste în 170 de pagini, scrisă în vremuri grele, scrisă cu durere, dar și cu speranță.