Cristian Patrasconiu

Romulus Rusan a fost (este, de fapt!) un arhitect și constructor al unui imens și foarte prețios patrimoniu al verticalității.

În colecția de proză contemporană de la Polirom, EGO.Proza, putem număra câteva zeci de titluri foarte bune. Trei dintre ele, apărute foarte recent, vor fi survolate în cele ce urmează.

Sexualitate și societate este o carte care vine, în mod fundamental, de dincolo de etică. Și aceasta este în beneficiul ei net. Pentru că doar procedând în acest fel – alegând, cum spune Andrei Oișteanu, să nu măsoare mentalitățile cu „unități etice“ – înțelegerea este mult mai profundă

Parafrazând titlul unei alte cărți scrise de Andrei Pleșu, putem spune cu referire la Despre inimă și alte eseuri că avem de-a face cu o carte–remember: inactuală, într-un sens aparte! – despre frumusețea (poate) uitată a reflecției făcute cu har și sens.

Noaptea, ca hoții este cartea lui #rezist. Pentru că aici avem și poezia, și imaginile (care ne nasc din cuvinte), și cadrul, și sensurile, și speranțele, și revendicările, și proza realității, și politica, și etica, și splendoarea, și confruntarea, și actorii, și băieții buni & băieții răi ai / ale acelor săptămâni de mare magnitudine civică de la noi. Și multe, multe altele. Toate, într-o singură carte!

România. O iubire din care se poate muri este o carte tăioasă, în judecata morală pe care o propune – și pe care d-l Liiceanu are totală îndreptățire să o facă.

Lanțul de aur al lui Andrei Cornea imaginează destul de multe cu privire la ceea ce a fost sau ar fi putut să fie la momentul de apus al Școlii de la Atena.

„Ne aflăm în fața uneia dintre cele mai complete (dacă nu și exhaustive) cercetări privind o temă palpitantă: relatările autorilor români care au călătorit în SUA. Rigoarea analizei, privirea în egală măsură a literatului avizat și a sociologului dubitativ conferă demersului o soliditate impresionantă“. (Mircea Mihăieş)

TRU ar putea fi declarat vinovat pentru că pune de atât de multe ori degetul pe rănile mari ale Uniunii Europene.

Între 24 şi 28 mai la Bucureşti a avut loc cea de-a XII-a ediţie a Salonului Internaţional de Carte Bookfest.

„Dacă un scriitor ratează în privinţa calităţii operei sale, curajul său civic nu va mai fi la fel de aproape de sufletul cititorilor săi.“

Volumul Mistica rugăciunii și a revolverului pubicat de Tatiana Niculescu la Humanitas poate fi considerat o invitație de reflecție serioasă nu doar asupra trecutului, ci și cu privire la viitor.

De la distanţă, dar privind către cartea dedicată Mării Negre, avem deja de-a face cu un fel de reţetă editorială marca Sabina Fati. Eseu-reportaj? Da, dar nu numai. Analiză istorică, antropologică, politică? Da, dar nu numai. Sociologie în priză directă? Da, dar nu numai. Toate la un loc şi mai mult decât atât – şi, de fiecare dată, privire proaspătă care se uită la toate acestea, o mână sigură şi competentă care scrie ceea ce vede, simte, înţelege.

Volumul Lumea clădită de America al lui Robert Kagan e un eseu plăcut la lectură, foarte bine argumentat şi extrem de necesar.

Adesea, în politică, a vrea mai mult, a vrea prea mult poate însemna, by the end of the day, a avea mult prea puţin.

Mineriada din iunie e o carte dreaptă cu cei care, „fără-de-putere“, s-au opus unei puteri teribile şi, expresia nu e deloc metaforică, criminale. Este o carte care face dreptate – nu până la capăt, desigur. Nicio carte, de altfel, nu poate face aşa ceva...

Ţara noastră e altfel într-o bună măsură inclusiv pentru că, de la naştere până la dispariţia sa omologată de momentul decembrie 1989, comunismul asumat şi practicat aici e altfel.

Odată devenit politician, chiar şi un matematician redutabil poate pune în criză logica generală.

Forţa unui partid cum e PSD stă, mai ales acum, când e măcinat de atâtea crize, mai ales în aceea că mai toţi ceilalţi competitori sunt atât de slabi.

IAN BURUMA, AVISHAI MARGALIT - Occidentalismul. Războiul împotriva Occidentului O scurtă istorie a urii faţă de Vest (Editura Humanitas, 2016)

Adecvarea faţă de reperele de după Colectiv este descurajantă. Fiindcă lucrurile nu merg aproape deloc spre consolidarea unui bine public, a unui spaţiu public decent, a unei societăţi mature şi democratice.