Cristian Patrasconiu

Patru cărți. Patru (sub)specii diferite. O notă comună: toate cele patru cărți sunt compuse din texte (relativ) scurte. Și o alta: toate patru au un farmec aparte!

Profundă și erudită, biografia lui Iisus pe care ne-o oferă Gianfranco Ravasi nu este deloc intimidantă și, cu atât mai puțin, strivitoare prin știința de carte care o susține.

Este impresionant și admirabil portofoliul de istorie pe care îl oferă publicului editura Corint. În survol, despre câteva dintre cele mai recente apariții cu această (atât de generoasă) tematică.

Carte a moderației, a căutărilor, a deschiderii, „Dificila regăsire a virtuții” e și o carte a crizelor. T. Baconschi și A. Gussi dețin apacități ieșite din comun de a diagnostica stări de fapt.

Dan Perjovschi are un tramvai neobișnuit. În centrul Timișoarei – în anul în care Timișoara este Capitala Europeană a Culturii.

Trei cărți (recente) de proză – un roman, un microroman și un volum de proză scurtă – de pe trei continente. Trei pilde elevate despre cum se poate scrie literatură cu finețe de bijutier.

Să pariem pe lectură! Pe plăcerea aceasta care este, de fapt, atât de la îndemână. În cele ce urmează, fără vreo ierarhie de vreun fel, zece posibile opțiuni.

E, cred, un privilegiu să citim în limba română cărți precum cele despre Cehov și Dostoievski, cărți spectaculoase, așezate, atașante ale acestui autor atât de special, Henri Troyat.

10 cadouri pe care (vi) le puteți aduce în dar. 10 cărți.

Cinci. Cărticele – așadar, căci sunt mici, cu puține zeci de pagini. Registrele tematice sunt foarte diferite. Se citesc ușor; mai ales, aduc bucurii mari!

Patru titluri – cu note (despre acestea) pe repede înainte. Patru subspecii: jurnal din anul Revoluției; dialog/interviu; eseu; jurnal de călătorie & pandemie. O notă comună: autori români.

Pentru Eshkol Nevo, literatura e un teritoriu al unei libertăți maximale – în care poți să faci orice, dar nu oricum, un teritoriu unde nu îți este interzis să fii năucitor de inteligent.

Prin structură, decupaje tematice și prin limba în care e spusă această istorie, cartea lui Tudor Dinu e, desigur, mult mai mult decât o reparație istorică.

Barry Strauss este unul dintre cei mai șarmanți povestitori ai istoriei dintre marii istorici ai lumii occidentale aflați acum în vogă.

Memoir-ul e o linie editorială care e, fapt îmbucurător, tot mai consistent susținută de casele editoriale de la noi. Adesea, prin traduceri foarte inspirate. Un studiu de caz fericit: Editura Trei.

Convingerea adâncă a lui Lucian Boia e că istoria, așa cum o știm și cum o învățăm, are o ordine pe care Istoria nu o are: „Istoria autentică e un amalgam nediferenţiat în neîncetată fierbere”.

„Două singurătăți” e o carte-compozit, o carte-eveniment în centrul căreia strălucește (magic&realist) faimosul dialog din 1967 dintre Mario Vargas Llosa și Gabriel Garcia Marquez.

Nu sunt, propriu-zis, lecturi de vară, cărți „de vară”. Dar pot deveni excelente, poate ideale companioane de vacanță, alegând cu înțelepciune din oferta impresionantă a beletristicii de dată recentă de la

Fundamental, această carte e, pe de o parte, una a unei întâlniri autentice între cele două interlocutoare și, pe de altă parte, e cartea unei extraordinare confesiuni a unei mari personalități.

Pentru a ști cum să te aperi, trebuie să devii conștient mai întâi că trebuie să te aperi și trebuie să cunoști de ce anume trebuie să te aperi.

Interviu cu Sorin Ioniță, expert în reforma administraţiei publice, dezvoltare şi politici locale, fondator al think-tank-ului Expert Forum (EFOR).