Olé España!

O veste bună - și deja câteva fapte care susțin această veste bună: de câteva luni există seria „Biblioteca Hispanică a Institului Cervantes” la Editura Humanitas. Și primele două cărți ale acestei biblioteci de mare prestigiu și potențial.

Context

În toamna anului trecut, a fost marcat public debutul unei serii noi – cotutelate de Editura Humanitas și de Institutul Cervantes din București, la care se adaugă colaborarea consecventă a Universității din București – dedicate moștenirii culturale spaniole. „Biblioteca Hispanică a Institutului Cervantes este un proiect mult prețuit și mult așteptat, și atât o formă de sprijin pentru hispaniștii români, cât și una de diseminare a unor lucrări fundamentale ale gândirii, istorice și actuale, de limbă spaniolă”, a spus cu acea ocazie Jorge Jiménez-Zumalacárregui, directorul Institutului Cervantes din București. În privința arhitecturii acestui, totalmente, lăudabil proiect cultural, marea idee care susține înființarea și cadența colecției „Bibliotecii Hispanice” este, în termenii celor care urmăresc punerea consecventă în practică a acesteia, următoarea: „Pe fundalul unor experiențe tot mai complexe de viață comună în care lumea spaniolă și cea românească se întâlnesc într-un proces de integrare europeană din ce în ce mai intens, colecția Biblioteca Hispanică a Institutului Cervantes, în care apar traduceri din literatura spaniolă clasică și contemporană – cu o atenție specială acordată non-ficțiunii, eseisticii filozofice, reflecției etice și etico-politice –, este rezultatul colaborării dintre Institutul Cervantes din București, care a avut inițiativa acestui proiect, și Editura Humanitas. Colecția este realizată de un colectiv de profesori și traducători, specialiști în limbi și literaturi hispanice de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, sub coordonarea unui comitet științific internațional. Titlurile colecției apar, unele dintre ele, în formulă bilingvă și toate, în condiții editoriale speciale, însoțite de un aparat critico-analitic complex”. Să mai spunem, în acest context luminos, că, tot la Editura Humanitas, de aproape două decenii deja, există o colecție similară (și, pesemne, inspirațională pentru cea dedicată culturii spaniole) care numără multe zeci de titluri: „Biblioteca italiană”.  

Prima carte

Diálogo de la dignidad del hombre/Dialog despre demnitatea omului este titlul de deschidere al colecției mai sus menționate și elogiate. Fernán Pérez de Oliva e autorul cărții – cea mai cunoscută, de altfel, dintre toate scrierile sale. Fernán Pérez de Oliva (1494–1531), adică: umanist și filozof cordobez format la Universitatea din Salamanca și, pentru scurtă vreme, rector al acesteia, a studiat umanioarele la Alcalá, Paris (Sorbona) și Roma și a predat apoi la Salamanca filozofie morală și filozofia naturii. Gândirea sa, ne spun cei care mediază recentissim intrarea în limba română a acestui nume clasic pentru cultura spaniolă, „vădește toate formele de căutare intelectuală caracteristice epocii: raportarea creatoare la poeticile clasice și, mai ales, la gândirea etico-politică a Antichității latine, apologia demnității omului, a rațiunii și elocinței ca instrumente esențiale ale cunoașterii, promovarea valorilor educației, a funcției sociale a comunicării ideilor și, nu mai puțin, acțiunea hotărâtă în sfera publică, în serviciul idealurilor comunității și al binelui comun”.

Dialog despre demnitatea omului este doar unul dintre eseurile antologate în acest volum cu titlu omonin. Și anume: e un dialog în care libertarea (capacitatea și posibilitatea de a delibera) este „personaj” principal și, pe cale de consecință, omul și demnitatea sa de ordin divin. „Domnilor, luând aminte la alcătuirea omului despre care trebuie să vorbesc azi, îmi pare că am dinaintea ochilor cea mai minunată operă din câte a înfăptuit Dumnezeu, în care se vede nu numai necuprinderea cunoașterii divine, mai bine reprezentată chiar decât în imensa alcătuire a cerului, decât în forța elementelor sau în ordinea universului întreg; ci, ca într-o oglindă clară, îl văd pe însuși Dumnezeu și tainele adânci ale întreitei sale făpturi”, scrie, chiar dialogul mai înainte menționat, Fernán Pérez de Oliva. Alături de acest superb (și splendid tradus dialog – ca și restul textelor – de Mianda Cioba, cea care asigură notele, studiul introductiv și tabelul cronologic ale cărții), în volumul de față sunt incluse, de asemenea: a) un Discurs despre facultățile sufletului și despre buna lor folosire  ­ - chiar un discurs de referinț? (?i cu abundente referi?e filozofico-religioase) despre liberul arbitru ?i, imediat, despre construirea ?i des?v?r?itea sinelui; b) o construc?ie argumentativ?, ă (și cu abundente referițe filozofico-religioase) despre liberul arbitru și, imediat, despre construirea și desăvărșitea sinelui; b) o construcție argumentativă, Argument în sprijinul candidaturii pentru ocuparea catedrei de Filozofie morală – cu Oliva, aici în calitate de profesor aspirant, care face un vibrant și rafinat elogiu Renașterii și originii sale intelectuale (acest text este unul de referință pentru oratoria spaniolă din perioada premodernă); c) un alt argument fastuos elaborat, de data aceasta având o referință cât se poate de exactă și de practică - Argument în favoarea navigației pe râul Guadalquivir -, altfel spus, o pledoarie despre o inițiativă cetățenească care are drept finalitate creșterea prosperității într-un loc anume și, deopotrivă, un exercițiu de etică aplicată. În sumă: o carte de o frumusețe sobră, elegantă, clasică

A doua carte

Simultan cu Dialog despre demnitatea omului, în aceeași serie, a apărut o altă lucrare – pe care, la origine, o datorăm lui Antonio de Nebrija (1444-1522): Gramática sobre la lengua castellana / Gramatica limbii castiliene. Cu subtilu: „Studii filologice și exegeză biblică”. Cu o casetă tehnică românească ale cărei note specifice sunt următoarele: o ediție filologică, studiu introductiv, tabel cronologic, traducere și note de Mianda Cioba și Anca Crivăț. Cele două mijlocitoare ale elegantei ediții în limba română a cărții ne indică un cadru prețios în care se cuvine să plasăm creația acestui mare umanist spaniol: „Celebrat încă din timpul vieții drept cel mai mare umanist spaniol, Antonio de Nebrija s-a transformat după moarte într-o legendă“. Astfel începe portretul pe care i-l dedică Juan Gil, publicat cu prilejul împlinirii a 500 de ani de la moarte. Iar proporțiile legendei lui Nebrija se extind asupra întregii istorii a culturii europene. Opera lui Nebrija îl plasează pe cititor într-o dinamică de idei surprinzător de consecvent articulate, idei încă vii despre limbă și învățarea ei, despre cunoaștere în general și raporturile acesteia cu limba și, poate mai mult decât orice, despre o nouă înțelegere a valorilor educației și a autorității cunoașterii. Andaluz carismatic, spirit ascuțit și imperturbabil față de convenționalismele epocii, Antonio de Nebrija se situează la începutul unei tradiții erudite și de gândire critică în care se plăsmuiește Europa modernă. „Un bonus la acest cadru: ca participant la proiectul Bibliei Poliglote de la Complutum, Antonio de Nebrija este unul dintre întemeietorii studiului comparat al Scripturii. Autor al mai multor gramatici latine, Nebrija denunță drept barbară încercarea de a învăța limba latină în absența sprijinului oferit de marile texte ale literaturii clasice – așa cum se întâmpla în școlile medievale – și combate obscurantismul lingvistic și suspendarea gândirii critice. De asemenea și foarte important, fiindcă pilda vie pe care o dă exemplul său vorbește despre – nu trădarea, ci – demnitatea intelectualilor: Nebrija a fost unul dintre primii intelectuali care s-au confruntat cu Inchiziția, pentru că a afirmat necesitatea de a revizui textul Vulgatei în acord cu criteriile științei filologice, inițiind în spațiul spaniol, în linia maestrului său Lorenzo Valla, primele demersuri de întemeiere a exegezei pe cunoașterea limbilor originale ale Bibliei. Iată - și pentru parfum în sine, și spre luare-aminte – cum sună muzica textului lui Antonio de Nebrija ajuns(ă) la noi: „Pe voi, lumini strălucitoare ale lumii, și în primul rând pe tine, preabunule Părinte – reazem al Spaniei, pe care nu o întâmplare oarecare, ci divina providență mi te-a dat drept patron, martor, investigator și judecător –, vă rog și vă conjur să purtați de grijă, să ajutați, să susțineți studiul literelor care decade, luați-l sub protecția voastră înainte ca acesta să piară din rădăcină. Să nu îngăduiți ca literele sacre să fie pângărite de oameni ce ignoră toate artele liberale. Protejați talentele, readuceți la viață cele două lumini stinse ale religiei noastre, limba greacă și limba ebraică. Premiați-i pe cei care cu efort lămuresc chestiunile neclare, pe cei care descifrează enigmele, pe cei care dezleagă nodurile“. //

P.S.:
să mai spunem că, în această colecție, următoarele două apariții editoriale poartă două semnături de uriaș prestigiu pentru diviziunea spaniolă a Republicii Literelor: Jose Ortega Y Gasset – „Meditații despre Don Quijote” și Fernando Savater – „Muzica literelor”.

Fernán Pérez de Oliva

Diálogo de la dignidad del hombre / Dialog despre demnitatea omului. Eseuri și discursuri

Traducere şi note: Mianda Cioba

Editura Humanitas, București, 2023, 272 pagini

Fernán Pérez de Oliva

Gramática sobre la lengua castellana / Gramatica limbii castiliene.

Scrieri filologice și exegeză biblică

Traducere şi note: Mianda Cioba, Anca Crivăț

Editura Humanitas, București, 2023, 288 pagini