Pe aceeași temă
S-a tras la sorti? Daca da, a iesit ceva ce nu se putea trage la sorti: o structura neîntamplatoare. Sortii dicteaza drame si nedreptati, favoruri si repetitii absurde. Ce a facut FIFA, vinerea trecuta, la Leipzig, a fost altceva: o arteziana programata sa difuzeze grupe cuminti, cu castigatori clari, împresurati de outsideri inepti. Protectionism - acea superstitie europeana în fata riscului, transferata în fotbal. Insa o asemenea tragere la sorti se potriveste cu o Cupa Mondiala care porneste cu un castigator cunoscut. Din opt grupe, abia doua merita o privire.
Grupa Tevez - van Basten
Mai întai, Argentina, Coasta de Fildes, Olanda si Serbia-Muntenegru. O combinatie destul de compacta de supervalori si valori potentiale. Sarbii si ivorienii se vor agata insistent de granzii argentinieni si olandezi. Diferenta va veni, însa, inevitabil, din lipsa de viata înalta a acelorasi sarbi si ivorieni. Fotbalul de Cupa Mondiala cere pedigri. Echipele care au doar trupa (Drogba, Kalou) sau vitejia mereu neproductiva a Serbiei vor gasi usor calea spre esec. Argentina si Olanda trebuie sa evite vechea lor imprudenta la contaminarea cu orgoliu si, apoi, sa remizeze in meciul direct. Olanda pare într-o pozitie mult mai sanatoasa. De cand e tratata de van Basten, aplecarea spre inteligenta anarhica a olandezilor pare sa se fi îndreptat. Scandalurile întretinute de genii grupate pe scoli si teorii proprii au disparut. Argentina soseste la Mondiale cum a mai sosit: montata isteric pentru titlu si fanatizata de o supervedeta (de data asta, Tevez). E insuficient pentru un titlu, atata vreme cat vedeta nu e Maradona. E suficient, însa, pentru calificarea pana în sferturi. Olanda poate ajunge si mai sus.
Grupa Toni
A doua grupa de care se agata ideea de echilibru e Italia, Ghana, Statele Unite, Cehia. Intalnirea e, într-adevar, mai echilibrata decat se poate crede. Italia nu se poate califica de doua ori. In consecinta, problema locului doi se pune serios. Cehia s-ar dori favorita, dar marele ciclu ceh, început la Euro ’96, pare sa se fi încheiat la Euro 2004. Bruckner transmite, deja, o oboseala de maestru depasit. Nedved joaca util si fara scanteie si la Juve, si la nationala pe care o parasise, la un moment dat. Ghana si Statele Unite vor vana fara mila orice forma de ramolisment ceh. Statele Unite sunt, ca de obicei, o echipa subestimata si mare alergatoare pe durate de la 90 de minute în sus. Daca vor fi, în sfarsit, arbitrati corect, americanii vor reusi mai mult decat acum 4 ani, cand au fost împiedicati sa elimine Germania. Ghana mizeaza prea mult pe Essien, un jucator capabil sa domine orice linie de mijloc din lume, dar complet iresponsabil, în momentele de tensiune, pe care le rezolva extrem de violent. Italia are, în Toni, un varf aproape perfect si se va califica. Cehia are o sansa numai daca va reusi ca convoace fosta sa mare inteligenta tactica.
Grupa croato-croata
Chiar Brazilia, Australia, Croatia, Japonia merita cateva propozitii. Problema e coexistenta Australiei si Croatiei, doua triburi fotbalistice aflate într-un vechi razboi etic si etnic. Minoritatea croata din Australia se ocupa de jucatorii ambelor nationale. Mark Viduka tine înca de pasaportul australian. Josip Simunic si Anthony Seric l-au luat, s-au razgandit si l-au schimbat pe un loc în nationala Croatiei. Meciul direct trebuie supravegheat de ONU, mult mai bine decat programul Petrol contra hrana. Australia e un produs Hiddink, dar nu trebuie confundata cu versiunea Coreea de Sud 2004. Australienii stiu fotbal si pot alerga îndelung Croatia. Va conta si Japonia, dar numai dupa ce Zico va explica elevilor sai ca trebuie sa învete cat mai mult în meciul cu Brazilia si sa aplice lectia împotriva Australiei si Croatiei. Cam atat si numai atat. Celelalte grupe desfasoara o banalitate insuportabila.
Grupa protejatilor si grupa nechematilor
Germania, Polonia, Portugalia, Anglia, Suedia, Mexic, Franta vor petrece faza grupelor mimand miscari de încalzire usoara si vor patrunde în faza a doua incontestabil mai odihnite. De ce? Vom afla abia dupa ce vom primi raspunsul la întrebarea: ce cauta la Mondiale Costa Rica, Ecuador, Angola, Togo, Elvetia, Paraguay, Trinidad-Tobago, Iran si Arabia Saudita? Simplu, mai multe echipe dau mai multe meciuri, mai multe meciuri dau venituri mai mari din televizare si reclama, iar veniturile mai mari au devenit principala ocupatie a FIFA.
Cupa corupe Liga O singura chestiune si doua pseudochestiuni atarna, cu adevarat, de Cupa Mondiala 2006. Chestiunea trebuie transata înca înainte de Mondiale. E vorba de Liga Campionilor. Chelsea si Liverpool, Juve, Milan si Barcelona au, din clipa tragerii la sorti, loturi în transa. Fotbalistii lor joaca masinal în Liga Campionilor, pastrandu-si picioarele si suflul pentru Cupa Mondiala. In aceste conditii, Lyon poate aparea pe turnanta, castigand o Liga sabotata de interferenta Mondialelor. Mai departe, pseudochestiunile: 1) pana unde va fi remorcata Germania? si 2) Brazilia va castiga Cupa Mondiala.
Brazilia - oricum si oriunde
Organizarea Cupei Mondiale va fi germana si perfecta. Fotbalul echipei lui Klinsmann va fi subgerman, adica imperfect. Insa cineva va trebui sa plateasca pentru aparitia Germaniei, de preferat, în semifinale. Numele sacrificatei va fi principala miza a Mondialelor. Titlul e decis. Brazilia va castiga Cupa Mondiala. Si aceasta profetie poate fi completata: cercul nu e apa. O dezbatere exista totusi, dar lupta e provocata de doua clisee. Primul spune ca Brazilia continua sa aiba o aparare slaba, ceea ce e riguros exact si neimportant. Echipa are o forta de atac înspaimantatoare, hipnotica. Al doilea cliseu spune ca Brazilia nu a mai reusit sa castige, în Europa, de exact 47 de ani. Asa e. Pele, Garrincha - Suedia, 1958. Ce scapa statisticienilor sunt celelalte statistici. Brazilia a castigat 4 din 5 titluri, jucand în afara Americii de Sud. Europenii nu au castigat nici un titlu mondial în afara Europei.
