PoARTa MIS

Poarta Maratonului Internațional de la Sibiu a ocupat de-a lungul anilor un rol central în cadrul acestui eveniment, fiind, la rândul său, un punct de start/sosire, un loc unde nu doar participanții, ci și familiile, prietenii sau colegii se pot aduna și susține alergătorul pe care l-au ales. Este un loc de imensă bucurie, încurajare și entuziasm, dar și un loc de activism și caritate. Poarta, acest loc simbolic de trecere, de experiență și de transformare să devină un soi de pânză de lucru, un mediu de creație, de exprimare artistică și de partaj comun. Proiectul poARTa MIS trăiește mereu mai departe de o instalație temporară în cadrul maratonului. În ultimii doi ani, s-a lucrat la crearea unei structuri expoziționale prin care o selecție de elemente din poartă se reconstituie în expoziții în cadrul galeriilor de artă sau în aer liber. Deși instalația din Piața Mare din Sibiu atrage zeci de mii de vizitatori (dintre care majoritatea sunt alergători sau susținători, sau turiști, finalul lunii mai marcând deja începutul sezonului turistic), reiterările expoziționale ulterioare iau mai degrabă forma unor expoziții de concept, ce au ca public-țintă amatorii de artă.

poARTa MIS 2023

În anul 2023, i-am invitat pe artistul Iulian Bisericaru și pe designerul Cristina Kiru să transforme suprafața porții într-un peisaj cromatic luxuriant, care să adopte, în același timp, o poziție critică în ceea ce privește dezbaterile ecologice actuale, atât de prezente în discursul global de astăzi. Tensiunea ecologică este, până la urmă, atât o problemă locală, cât și una globală, astfel încât conversațiile pertinente ar trebui și chiar trebuie să pornească din orice colț al lumii: un aspect care ar trebui să ne aducă-împreună, făcând aluzie la titlul ediției maratonului din acest an. Având în vedere funcția porții ca instalație monumentală într-un spațiu public, programul de pictură trebuie, de asemenea, să fie citit ca un proces evolutiv. Lucrarea rezultată, cuprinzând peste 130 de metri pătrați de suprafață pictată, cuprinde de la simple gesturi picturale până la structuri vegetale complexe, rămășițe evocatoare ale unui Paradis pierdut sau fragmente dintr-o Grădină suspendată a Babilonului, „minuni” ale lumii pe care riscăm să le pierdem din nou cu totul, din cauza crizei climatice pe care o trăim. Lucrarea politizează relația dintre artă și ecologie, fragilitatea ecosistemelor lumii, periclitarea speciilor și necesitatea de a aborda aceste probleme la nivel local, dar și global. Tensiunea ecologică este, până la urmă, atât o problemă locală, cât și una globală, astfel încât conversațiile pertinente ar trebui și trebuie să înceapă din orice colț al lumii. 

Părți din poARTa MIS au fost recontextualizate în două expoziții ulterioare, în cadrul platformei de arte vizuale (PAV), precum și în weekendul de închidere a programului Timișoara 2023 – Capitală Culturală Europeană, în cadrul unei expoziții în spațiul HEI, House of European Institutes (Bastionul Maria Theresia). Denumite May we reconstruct what has been lost, expozițiile au adus în atenția publicului amator de artă o selecție a panourilor pictate, prezentată în ambele spații sub forma unor instalații in situ. Lucrările au funcționat ca o metaforă pentru lucrurile pe care le-am pierdut, dar care există în fracțiuni, fie în formă fizică, fie în imaginația noastră. Seninătatea paletei de culori se intersectează cu problemele de mediu, efecte directe ale mișcărilor sociale, politice și economice. Artistul se joacă cu binariul utopie / distopie: imaginile pot evoca un Paradis pierdut, o terasă dispărută din Grădinile suspendate ale Babilonului, deja pierdută în istorie, sau sisteme pe care suntem în continuare în pericol să le pierdem: pădurile amazoniene, sistemele de recife de corali, pădurile de alge din Alaska, zonele umede, izvoarele, mlaștinile sau lagunele de pe fiecare continent, pentru a numi doar câteva. Habitatele – incluzându-ne și pe noi, ca parte a ecosistemului – sunt în mod constant amenințate de creșterea temperaturilor, de reducerea recoltelor agricole, de secetele extinse și de incendiile galopante, de inundații, de fenomenele meteorologice extreme și de catastrofele din domeniul sănătății publice. În calitate de „ecologist politic” (în sensul în care este înțeles acest termen în abordările actuale privind teoria mediului, teoretizat recent de cercetătorul T.J. Demos în volumele Decolonizing Nature: Contemporary Art and the Politics of Ecology și Against the Anthropocene. Visual Culture and Environment Today, ambele publicate de Sternberg Press), Iulian Bisericaru sugerează o decolonizare a naturii, înțeleasă ca o încercare de a transcende excepționalismul centrat pe ființa umană și propunând o alternativă simplă: să ne vedem pe noi înșine ca parte a bogăției nesfârșite a naturii. Ca atare, lucrările lui Bisericaru se înscriu într-un corp de artă care recunoaște că modul în care privim natura are implicații profunde și ramificații adesea invizibile asupra modului în care ne organizăm societatea.

O parte din expoziția de la HEI a rămas la Timișoara și continuă povestea, ca instalație în aer liber în grădina Galeriei Meta Spațiu; celelalte panouri se regăsesc pe pereții din cadrul Universității Politehnice. Panourile pictate care nu au făcut parte din selecție continuă să fie expuse pe pereții din Fundația Comunitară Sibiu, Centrul Cultural German Sibiu, redacția ziarului Sibiu 100% și în colecții private locale.

poARTa MIS 2024: I don’t want to be happy alone

În anul 2024, i-am invitat pe artiștii Rena Rädle & Vladan Jeremić să transforme poarta într-o narațiune vizuală, rezultatul unei rezidențe pe care artiștii au efectuat-o în Sibiu și în zonele din împrejurimi. În timpul unei serii de conversații cu oameni implicați social din Sibiu, artiștii au alcătuit o listă de subiecte și preocupări ce au un impact vizibil asupra vieții sociale din regiune. A fost foarte folositor și faptul că li s-au explicat multiple perspective asupra Sibiului și maratonului în timpul sejurului lor în regiune. Printre cei cu care s-au purtat discuții detaliate, și care, astfel, au contribuit cu informații valoroase la realizarea lucrării, s-au numărat: Mihai Rusu (ULBS), Gabriela & Joachim Cotaru (Asociația Hosman Durabil), Alexandru Haraga (Ordinul Arhitecților Sibiu), Ana-Maria Daneș (director executiv, Centrul Cultural German Sibiu), Miruna Gritu (Asociația Prietenii Berzelor), Daniel Troancă (Clubul Sportiv Comunitar Sibiu), Daniela James (fundraiser independent), membrii Asociației Cu Verdele-n Sus!, membrii Centrului Cultural German și ai Fundației Comunitare Sibiu.

Motivele lucrării rezultate se referă la observațiile pe care Rena și Vladan le-au făcut în timpul șederii lor de cercetare la Sibiu. Prin designul porții, ei prezintă o interpretare artistică a maratonului; motivele sunt o transpunere a discursului despre eveniment, societatea urbană și contradicțiile sale. Compoziția în sine este susținută de motive vegetale imaginare, care, echipate cu picioare și pantofi de alergat, se alătură maratonului ca alergători. Intenția artistică, așa cum au descris-o artiștii Rädle și Jeremić, a fost strâns legată de experiențele trăite în regiune: „Am descoperit brândușa de munte, în timpul călătoriei noastre spre Cabana Bărcaciu. Am aflat că o porțiune a maratonului trece prin pădure și că legătura cu natura este importantă. Motive precum vitele Angus, barza sau ursul fac referire la proiecte specifice de conservare a naturii din zona Sibiului, amenințată de defrișări sau de extinderea pășunilor îngrădite, pentru producția de carne, de exemplu. Alte motive se învârt în jurul maratonului în sine, al sentimentului de fericire atunci când se donează pentru o cauză bună, se face sport sau se participă la activități comune. Norii care visează cu ochii închiși fac aluzie la dorința, dar și la iluzia de a trăi într-un oraș perfect”.

O selecție a lucrărilor Porții maratonului au fost recontextualizate in situ în aer liber în cadrul platformei de arte vizuale_PAV (structură asociată a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu), în curtea Centrului Cultural German Sibiu. Denumită Grădina cu Brândușe / The saffron garden, instalația a urmat un fir optimist și intim, prezentând personajul principal al porții, brândușa de munte, în diferite ipostaze: alergând în cadrul maratonului, jucăuș (cu capul în jos), sau recompusă din mai multe bucăți, invitând privitorul la un exercițiu performativ. Cum arhitectura curții de tip enclavă împrumuta din atmosfera curților din orașele mediteraneene, referința vizuală a expoziției, prin felul în care s-a efectuat panotarea, amintea de nelipsitele corzi pentru uscat rufe, mereu prezente în interstițiile dintre clădiri în multe orașe din sudul Europei mediteraneene. //

Proiect comisionat de Fundația Comuni­tară Sibiu. Curator: Iris Ordean. Artiști: Iulian Bisericaru, Design: Cristina Kiru (2023) Rena Rädle & Vladan Jeremić (2024) Parteneri: platforma de arte vizuale (PAV) & Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, Goethe-Institut București, HEI – House of European Institutes, Promenada Mall, Galeria Meta Spațiu Timișoara, Universitatea Politehnică Timișoara. Cofinanțatori: Centrul Cultural German Sibiu, Primăria Municipiului Sibiu

Iris Ordean este curator

și teoretician de artă contemporană