Pe aceeași temă
După lovitura de stat eșuată din noaptea de 15 iulie, care i-a ținut pe mulți în fața televizoarelor cum altădată revoluția din decembrie 1989 din România, Turcia a devenit nu doar un subiect de primă mână al canalelor de știri internaționale, nu doar o preocupare gravă a cancelariilor diplomatice ale multor națiuni, ci și o cauză ardentă a organizațiilor civice din lumea întreagă. La nici trei săptămâni de la evenimentele și sângeroase, și confuze din acea teribilă noapte, veștile care inundă agențiile de informații și rețelele sociale de pe Internet sunt în continuare neliniștitoare și preocupante. Pentru jurnaliști și scriitori, pentru politologi și activiști sociali de tot felul, președintele turc Erdoğan și măsurile sale draconice au devenit un fel de obsesie colectivă globală, parcă într-o mai mare măsură decât față de evenimente similare anterioare. Ceea ce denotă poate o responsabilizare crescută a opiniei publice mondiale față de ceea ce se petrece într-o țară oricum dificilă, oricum importantă.
Ca președintă a PEN România, filială a organizației mondiale a scriitorilor PEN International, nu pot să nu amintesc aici că starea de urgență de trei luni decretată de președintele turc merge mână în mână cu derogarea de la Convenția Europeană a Drepturilor Omului (ECHR), ceea ce-i permite acestuia să impună restrângerea drepturilor și libertăților cetățenești și să amenințe cu reintroducerea pedepsei cu moartea. După înăbușirea loviturii militare, pusă pe seama membrilor mișcării Gülen, guvernul turc a operat mii de arestări și de suspendări sau excluderi în armată, justiție, universități și alte instituții de stat. PEN International este foarte preocupat de faptul că investigațiile legitime și detențiile legate de lovitura militară eșuată sunt folosite și pentru aducerea la tăcere a vocilor critice ale scriitorilor și jurnaliștilor din Turcia. Până la finele lui iulie, există informații sigure că au fost emise mandate de arestare pentru 42 de jurnaliști, pe lângă cei 47 de foști angajați de la ziarul Zaman. Trei agenții de știri, 16 canale de televiziune, 23 de stații de radio, 29 de edituri, 15 publicații mari și 45 de ziare locale au fost închise sau interzise, iar 20 de site-uri Internet suspecte de a „pune în pericol securitatea națională și ordinea publică“ au fost blocate. Adică un total de 132 de organizații, ceea ce înseamnă o escaladare abruptă, periculoasă, a controlului de tip autoritar asupra mass-media. Dar când un jurnalist e făcut să tacă, „umanitatea noastră colectivă se află în suferință“, declară scriitoarea americano-mexicană Jennifer Clement, președinta în exercițiu a PEN International.
Nimeni nu contestă dreptul guvernului turc de a-i investiga pe puciști, dar această presiune exagerată asupra mijloacelor de informare ca răspuns la lovitura militară zdrobește libertatea de expresie, piatră unghiulară a democrației, într-un timp când ea e mai necesară ca oricând, după cum declară și Carles Torner, directorul executiv al PEN International. Niciun eveniment politic, nicio criză guvernamentală și nicio stare de urgență nu ar trebui să atingă aceste drepturi fundamentale, garante ale unei vieți socio-politice lucide și responsabile. Cei care iau atitudine în Turcia împotriva acestei situații se află în mare pericol. Este „responsabilitatea noastră globală să nu rămânem tăcuți în fața acestor măsuri“, afirmă și Salil Tripathi, președintele Comitetului „Scriitori în închisori“ din cadrul PEN International.
Alături de alte filiale din lume, care au luat imediat atitudine, PEN România nu a întârziat să-și arate solidaritatea cu confrații literați din PEN Turcia. O scrisoare deschisă către jurnalista Zeynep Oral, președinta PEN Turcia, a fost trimisă prin e-mail pe 22 iulie colegilor turci și a fost publicată recent în revista Observator Cultural. Dar întrucât în actualele condiții nu putem fi siguri de circulația liberă a informației, mai ales în limba română, până la colegii turci, am elaborat și un text în engleză (disponibil la www.penromania.ro), din care îmi permit să traduc aici un fragment:
„Dată fiind experiența noastră încă recentă cu abuzul puterii de stat în timpul comunismului în România, dar și în virtutea apropierii noastre geografice, ca și a conexiunilor noastre istorice, susținem protestele PEN International adresate guvernului turc în ce privește restrângerea libertății de exprimare, supravegherea ilegală a oponenților politici, blocarea repetată a Twitter, Facebook și YouTube, cenzura cărților și publicațiilor, culminând cu închiderea unor jurnaliști, universitari și autori, precum Can Dündar, Erdem Gül sau Atalay Girgin. În actuala escaladare a represiunii guvernamentale, e nevoie de o nouă solidaritate regională și de o implicare mai mare din partea tuturor PEN-urilor naționale.
Vă informăm că o scrisoare de protest a societății civile românești, adresată președintelui României și primului-ministru, împotriva abuzurilor față de drepturile omului din Turcia, a cunoscut o susținere fără precedent din partea multor cetățeni și organizații civice, printre care și o mare federație sindicală din România, dar și PEN România, desigur. Vă mai informăm că Consiliul Superior al Magistraturii din țara noastră și-a făcut auzit glasul împotriva persecutării magistraților din țara voastră. Suntem convinși că societatea civilă din România va continua să facă presiuni asupra responsabililor noștri politici pentru a condamna felul în care e tratată societatea civilă din Turcia.
Dar înainte de toate, suntem preocupați de soarta fiecăruia dintre voi, distinșii noștri colegi literați și jurnaliști turci, care de multă vreme ați fost în prima linie a apărării drepturilor civile, a secularismului și demnității profesiei de scriitor, puse de mai multă vreme în pericol în partea voastră de lume. Scrisoarea aceasta este o declarație de solidaritate și o formă de sprijin comunicațional și moral.“