Viata celorlalti - un film anti-nostalgie

Ca si publicul din Romania, cel din Germania se pasioneaza in ultimii ani de subiecte de reconstituire a mentalitatilor din istoria recenta, mai precis din ultimii ani ai dictaturii comuniste. Ultimul exemplu il constituie Viata celorlalti (Das Leben der Anderen) un film datorat unui tanar scenarist si regizor - Florian Henckel von Donnersmarck. Filmul a fost vazut in ultimele cateva saptamani de aproape un milion de spectatori si, la recenta ceremonie a premiilor Lola (cea mai populara din Germania), a primit nu mai putin de sase distinctii (practic, la toate categoriile).

Ce cauze pot explica succesul triumfal al operei acestui debutant de 32 de ani? In primul rand, scenariul foarte nuantat si meticulos, care a fost editat si sub forma de carte, avand si in acest format un succes remarcabil de casa. In al doilea rand, calitatea captivanta a subiectului insusi: o poveste intima de familie, devenita indiscreta si indecenta din cauza... Stasi. In sfarsit, filmul a facut valva datorita dedesubturilor biografice ale actorului principal, Ulrich Mühe, care isi repeta in rol propria experienta de familie. Actorul a declarat public ca, in urma citirii dosarului personal de la Oficiul Gauck (CNSAS-ul german), a descoperit ca fusese spionat sistematic de propria sotie, o actrita cu care, in vremea RDG, constituise un cuplu de teatru si film foarte popular. Intrebata de Frankfurter Allgemeine Zeitung daca povestea din film este sau nu reala, doamna Marianne Birthler, directorul Oficiului sus-mentionat, a raspuns ca, desi au existat destule cazuri asemanatoare, povestea filmului este totusi o fictiune. Intervine insa in povestea cuplului si ofiterul Stasi care supravegheaza de la distanta, asistand, prin ascultarea benzilor imprimate, la viata intima a cuplului, ca un intrus care participa curios si uneori compasional la scenele cele mai secrete de familie. Si toata aceasta poveste - uneori comica, in final tragica - se desfasoara pe fundalul realist al socialismului imbacsit si tern.

In presa, filmul a avut de asemenea un succes remarcabil. Cronicarul ziarului Tagesspiegel scrie ca Viata celorlalti este "o metafora care arata cum functioneaza o dictatura, cum se stie ea folosi de slabiciunile omenesti" si "cum natura slaba a omului il face obsedat de putere si in acelasi timp tentat sa se supuna puterii". Intrebat cum i-a venit ideea filmului,  von Donnersmarck a recunoscut ca l-a frapat fragmentul din cartea lui Gorki Amintirile unui cetatean, in care acesta spune ca Lenin a renuntat sa mai asculte vreodata Appasionata, pentru ca a observat ca muzica lui Beethoven ii inducea o stare de moliciune si umanism pe care in calitatea lui de revolutionar nu si-o putea permite. Aceasta situatie l-a facut pe regizor sa-si imagineze un ofiter Stasi, cu castile de ascultare la urechi, devenind mai uman in timp ce asista la intimitatea vietii celor pe care-i spioneaza.

Ca si Good bye, Lenin, ca si Sonnenallee, ca si recentele filme semnate de tinerii regizori romani si premiate la Cannes, Viata celorlalti continua ofensiva impotriva nostalgiei neocomuniste in randul generatiei mature. O ofensiva in care foarte tanara generatie de cineasti se dovedeste experta.

Frankfurt, mai 2006