"incontinuu supravietuim, incontinuu plutim"

 Angela Marinescu, spuneti-mi cum ajunge o poeta care tocmai a luat  Premiul  pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Romania pe 2006 sa fie interesata de politic, simtind chiar nevoia sa vorbeasca despre politic?

Pentru ca, pana acum, nimeni nu s-a uitat la mine ca la o persoana care sa depaseasca conditia de asa-zisa poeta, cu atat mai mult cu cat eu nu mai cred foarte tare in cuvantul respectiv. Poezia inseamna mult mai mult decat poezie, inseamna a actiona permanent pe limbaj, pe tine insati s.a.m.d. Eu ma consider din acest motiv o persoana activa, iar lirismul il definesc ca fiind actiune concentrata la maximum pe centimetru patrat de cuvant. Si, ce este mai activ decat politica in ochii oamenilor? Sigur ca se considera ca politica nu sapa neaparat in adancime, desi uneori o face. Dar eu observ si ce se intampla la suprafata, si ce se intampla in adancime.

Contraziceti imaginea despre poet, care are o lume a lui si care ii este suficienta.

Poezia este mult mai mult decat poezia inteleasa in mod profan, ca sa zic asa. Repet, poezia inseamna actiune concentrata la maximum pe centimetru patrat de cuvant. Relatia limbajului meu cu lumea este o relatie de feed-back, adica lumea actioneaza asupra mea si eu actionez asupra lumii. Avem relatii in circuit, exista o dialectica permanenta intre mine si lume care se tot imbogateste pe masura ce trece timpul, in interior, nu neaparat numai in exterior, iar in sfera se produc mereu relatii (im)previzibile.

Ati semnat de curand, alaturi de alti intelectuali, un apel pentru democratie si statul de drept. Ce v-a determinat sa faceti lucrul asta?

Este foarte greu sa vorbesti despre democratie la noi in tara. Sigur ca noi trebuie sa tindem spre democratie, e normal. Dar am semnat apelul pentru ca in perioada de formare a democratiei unei tari, trebuie sa existe niste repere. La un moment dat eram impotriva faptului ca unele persoane pot fi reprezentative. Poate ca eu nu sunt neaparat reprezentativa, dar formez, intru intr-un grup, treptat intram fiecare in grupuri, care pot sa duca tara spre democratie. Tara nu e pregatita sa aleaga, sa discearna intre bine si rau. Nu este pregatita din punct de vedere intelectual, din punct de vedere al traditiei... la toate nivelurile aceasta patrie trista a noastra nu este pregatita.

Si totusi poporul este consultat la referendum, la alegeri...

Foarte rau. La ora asta nu prea ai ce sa consulti, pe cine sa consulti.

Dar numai asa putem sa facem democratia...

Stiu.

Exersand constant.

Si cu pretul de a-l avea printre noi pe Vadim Tudor, pe Becali, pe Dan Voiculescu s.a.m.d. Cu acest pret noi mergem spre democratie.

Spuneati inainte de a incepe discutia ca dvs. sunteti pro-Basescu, nu pro-presedinte.

Am tot vazut la televizor cand era atacat G. Liiceanu, care, nestiind la repezeala cum sa reactioneze, a zis:  eu nu am semnat apelul pentru Basescu, l-am semnat pentru ceea ce inseamna presedintele pentru tara. Ei nu, presedintele era chiar Basescu. Si Dumnezeule - atunci m-am gandit repede -, eu nu pot sa semnez si sa fiu pro-presedintele X, Y, Z, eu sunt pro-Basescu. Basescu este cel pe care noi il vedem toata ziua si il auzim, un lup de mare pe uscat, un fost comunist convertit si acum este presedinte de tara si vrea cu orice pret democratie. Asta este - Basescu incearca sa faca ceva.

I se reproseaza ca el este o persoana turbulenta, o persoana care a angrenat institutiile statului intr-un tip de criza.

Da, e adevarat, ceea ce ii reprosez este chiar imposibilitatea lui de a fi, de fapt, om politic modern, adica de a face anumite compromisuri fara de care schimbarile pe care el le doreste nu pot avea loc. El nu poate sa nu faca compromisuri fiind om politic, fiind presedinte, cu atat mai mult. Povestea cu biletul, provocata de Elena Udrea, trebuia amendata imediat de Basescu.

Dar nu vi se pare ca a pastrat biletelul acela ca sa-l santajeze la un anume moment dat pe Tariceanu?

 Nu stiu ce sa spun, nu pot sa ma pronunt. Oricum nu trebuia Elena Udrea sa se fi manifestat fara sa-l consulte pe Basescu, dar trebuia imediat amendata, imediat sanctionata, nu avea ce cauta in povestea asta. Daca s-a intamplat asa ceva, Basescu nu trebuia sa apese pedala si mai tare, trebuia sa renunte la povestea asta. In fond, nici el nu este usa de biserica. Era exact in perioada in care nu se mai putea face mare lucru, alegerile anticipate au fost eludate, trebuia sa se faca ceva cu cine era atunci in jurul lui, cu guvernul Tariceanu. Sigur, Monica Macovei a fost un cui care pe toti ii sfredelea si de care au scapat. In fine, criza a crescut... Iar eu nu am vazut in viata mea o scena mai teribila din punct de vedere cinematografic, poate numai in Nikita Mihalkov amintindu-mi de  Piesa neterminata pentru pianina mecanica ... In ziua cand Vacaroiu i-a chemat pe toti presedintii de partid la el, i-am vazut plimbandu-se cu o relaxare totala, cu zambete pe fata, era un balet de o stergere pe creier absoluta... l-am vazut pe Vadim Tudor care se simtea in largul lui, pe Dan Voiculescu, pe toti, se simteau ca intr-un ospiciu, care era facut pentru ei. Era perfect. Seful era acolo, mic, asezat pe scaun, discret, nu scotea o vorba si ei se manifestau din plin. A fost extraordinara scena.

Daca o tot scaldam, n-ajungem nicaieri

Scena politica de azi cu toate intamplarile ei nebunesti are ceva de Caragiale?

Da, Caragiale este vesnic in tema. E tot timpul prezent, parca ar trai si parca s-ar pune printre noi tot timpul si ne-ar invata cate ceva. Sigur, totul este si caragialesc, dar si romanesc. Romanesc presupune ceva mai mult decat Caragiale, mi-l amintesc si pe Eminescu, si pe Pacala, si pe Tandala, si pe Dracula... Orice fel de specific etnic, fie el chiar romanesc, este, ca sa zic asa, inefabil.

Va alarmeaza ca am putea pierde micile cuceriri in ale democratiei de pana acum.

As fi preferat sa piarda Basescu, sa piarda Tariceanu, sa piarda toti si sa castige, nu stiu cine, Vadim Tudor. Sa se prabuseasca toata tara asta intr-o groapa adanca de tot, de unde sa avem spatiu si distanta pentru a ne putea ridica.

Eu credeam ca in 17 ani am cazut deja la fundul gropii.

Nu, n-am cazut, Vadim Tudor nu ne-a fost presedinte de tara, nici Gigi Becali. Ei, daca unul dintre acestia doi ar deveni presedinte de tara, ne-am prabusi cu totul, am fi izolati cu desavarsire. Noi am tot scaldat-o, ba Emil Constantinescu, ba Iliescu, ba Basescu, nu se mai poate. Daca o tot scaldam, n-ajungem nicaieri.

Dar, se pot intampla niste lucruri care sa fie ireversibile si care sa ne traumatizeze pe viata.

Deja cred ca suntem traumatizati pe viata.

Credeti ca suntem noi, romanii, speciali sau ca este o chestiune care vine dintr-un regim care a lasat amprenta peste oameni?

Cred ca suntem foarte "speciali" si nu cred ca acel regim ne-a schimbat genetic.

Ce inseamna ca suntem foarte speciali?

Adica suntem cum e mai rau, incontinuu supravietuim, incontinuu plutim, incontinuu vrem sa fim la mijloc, dar noi suntem tot timpul pe cele mai abrupte margini si nu ne vedem. Nu avem spirit autocritic. Ne lipseste cu prisosinta. Doar spirit critic, si ala cu picatura. Ma gandesc si la traseul nostru istoric. Am avut o perioada buna inainte de al doilea razboi mondial, dar se vede ca nu ne-a fost dat sa continuam.

Este o reactie de ardeleanca?

Eu sunt ardeleanca, dar dupa mama sunt ceangau total. Nu stiu nici acum precis daca ceangaii sunt unguri, unguri care s-au romanizat sau romani care s-au ungurizat.

Aici, la Bucuresti, pentru ca a fost capitala tarii, lumea a fost mai cosmopolita si informatiile au fost mai usor de prins. In Ardeal lumea a fost mai invatata, mai educata, vreau sa spun, lumea avea convingeri. Pana acum ceva timp am fost nu neaparat nationalista, dar am simtit pe pielea mea, familia mea fiind din Targu-Mures, unele lucruri. Eram un pic nationalista, dar, de fapt, vroiam sa avem orgoliu, asa cum aveau ungurii. Ma durea ca nu aveam orgoliu. Asta ne lipseste noua: orgoliul. Sa ai orgoliu, sa te cunosti pe tine, sa pretuiesti ceea ce esti tu.

Eu cred ca suntem la fel ca multi altii si, daca am inceta sa fim atat de "speciali", sa ne vedem de treburi, fiecare in locul lui, ne-ar fi mai bine.

Ceilalti par banali, dar numai banali nu sunt. Oamenii care au convingeri, oamenii care cred in ceva nu sunt banali. Sunt banali cei care nu par banali, dar nu au nici un fel de continut. Adica occidentalii, despre care toata lumea spune: aaa... sunt nesarati, nu ma simt bine acolo, la 8 seara toate strazile sunt pustii s.a.m.d. Aceia numai banali nu sunt. Adica vrei sa spui ca un Kafka este banal? Kafka a mers la serviciu pana a murit. Nefericitul nostru de Bacovia, care nu a facut nimic altceva decat a baut si a stat langa familia aia, a lui, asa cum era, banala. Era banal Bacovia? Aveam tot felul de poeti care tipureau, strigau, urlau, se urcau pe statui.

Boema.

Boema nu inseamna ca nu esti banal. Poti sa fii un boem desavarsit si sa fii cu desavarsire banal.

Iubesc viata enorm

Credeti ca poezia are darul de a transforma ceva in oameni?

Eu cred ca, daca ai creier, tot ce te inconjoara are darul de a te forma. Literatura nu face nimic special. Este. Doar atat. Nu vi se pare imens?

Aveti o carte care v-a influentat?

Am mai multe carti care m-au influentat, dar am fost educata prin mai multe mijloace, nu doar prin carti. Un om, ca sa fie educat, trebuie sa sara pe el mai multi monstri si sa-l tot bata la cap. Degeaba vin cei din jur si te tot bat la cap si iti baga cu palnia in cap niste chestii, daca tu nu esti educabil.

De unde vine viziunea intunecata din poemele dvs.?

La decernarea premiului m-a apucat, asa, sa spun ca inaintea mea au fost premiati doi traducatori: unul a tradus Mamleev, Sectantii, d-l Buiciuc, si unul a tradus trilogia lui Henry Miller, Sexus, Nexus, Plexus. Traducerea a facut-o d-na Antoaneta Ralian. Unul s-a ocupat, traducand, de demonismul rusesc, celalalt s-a ocupat de demonismul anglo-saxon. Intre ei a fost premiata o debutanta, Livia Rosca, despre care s-a spus, a fost prezentata de un domn din juriu ca ea nu se exhiba, in poezie, ca scrie o poezie rezonabila dintr-un anumit punct de vedere. Ma gandeam, asa cum sunt romanii. Am urmat si am spus: eu ma exhib, limbajul meu este exagerat, sunt exagerata in tot ceea ce scriu, in tot ceea ce fac. Dar, oare, de ce nu as putea sa fac parte dintr-un alt fel de demonism, cu specific romanesc? Romanii nu pot avea decat miticism, chestii caldute? Ei, eu fac usor parte din povestea asta cu demonismul. Demonism nu inseamna neaparat ca nu poti fi melancolic, ca nu poti sa te bucuri, ca nu poti sa vezi lumina zilei, ca nu-ti place sa fii elegant, ca in timp ce te parfumezi, nu-ti place sa fii violent si in timp ce esti violent nu-ti place sa asculti, sa zicem, Chopin. Nu poti sa fii intr-un singur fel. Poezia mea nu e numai neagra, este si violenta si neagra, dar si plina de viata. Eu iubesc viata enorm.

Credeti ca este o poezie a poetelor si o poezie a poetilor?

Da, cred. Sunt unii care scriu poezie si sunt femei si altii sunt barbati.

Dar creierul nu este la fel?

Valoarea creierelor in fata Celui de Sus, care o fi el, este egala. Dar unii au un specific si altii au alt specific. Deci, difera specificul, nu valoarea. Si cred ca sunt indicii, anumite elemente, indicatori de limbaj care arata ceea ce esti.

Vedeti un conflict intre generatii?

Da si nu. Intotdeauna a fost chestiunea asta si e foarte frumos ca exista, altfel nici nu ne-am mai bucura ca traim si cel mai misto este ca, atunci cand imbatranesti si simti si vezi ca esti citit de tineri, mai degraba tu decat alt batran de langa tine, te bucuri. Si atunci te intrebi: oare de ce? Ce ai facut tu in plus sau in minus ca tanarul acela te citeste pe tine, si nu pe celalalt.

Cititi poezia tinerilor?

Foarte mult si ma bucur cand vad ca si tinerii ma citesc. Unii dintre ei, nu inseamna ca toti. In general, multi sunt destul de oportunisti din punct de vedere literar - de ce sa le placa lor o tipa ca Angela Marinescu, care este considerata si primitiva, si agresiva, si violenta, si exagerata? Si sa nu le placa un Mircea Ivanescu, un Leonid Dimov, un Virgil Mazilescu, dar Virgil Mazilescu este si asa, si asa. Adica Virgil, cu ultima lui carte Guillom, poetul si administratorul, a taiat rasuflarea tuturor.

Mai este citit azi?

Cred ca este foarte citit si parerea mea este ca el niciodata nu se va perima, pe cand altii, da. Poate ca aceia mari, da, dar el niciodata. A facut limbaj, a facut scoala. Ganditi-va la Ion Muresan, Mariana Marin, Emil Hurezeanu... Dintre tineri nici nu pot sa spun. Fara el nici nu s-ar fi putut. Eu n-as fi putut sa-mi castig o anumita precizie in scris daca nu l-as fi citit pe Mazilescu foarte mult timp.

Sa ne intoarcem la politica. Cum credeti ca o sa evolueze lumea dupa suspendarea presedintelui si referendum?

Eu nu cred ca romanii, dupa referendumul acesta, se vor schimba radical. O s-o scaldam iar.

Dar poporul s-a schimbat mai repede decat politicienii?

Da, e adevarat. Fiind liberi acum, toti se pot exprima. Posibilitatea de a te exprima iti da putere. Prin putere devii mai inteligent.

Sunteti acuzata ca sunteti pro-Basescu, nu-i asa? Pentru ca Basescu este un mitocan, un scandalagiu.

Inca o data spun, Basescu este lider, nu politician. Nu este mitocan. Un mitocan nu vrea sa schimbe o tara. El si-a propus sa schimbe clasa politica, sa schimbe mersul lucrurilor in Romania, asta e foarte mult, dar nu intelege ca trebuie sa cedeze, sa lase putin de la el. Posibilitatea de a face compromisuri necesare este o dovada de putere, ca tot vorbeam de putere. Aceasta mica si sofisticata forta de a fi ii lipseste presedintelui Basescu. Un fel de sare in bucate.

Poate veti fi acuzata ca vreti o functie.

Aproape nu ies din casa.

Foarte multi intelectuali au spus ca el ar putea sa fie un dictator si atunci nu are sens sa i se dea un cec in alb, pentru ca el are o samanta de dictator.

Aiurea. Nu are nici un fel de samanta de dictator, ca dovada ca a fost suspendat. Daca avea samanta de dictator, nu ajungea acolo. Un dictator stie sa ramana dictator. Un dictator nu este una-doua-trei suspendat. Basescu in doua luni a fost suspendat. Suspendarea lui Basescu a fost ca un poem de suprafata.

Interviu realizat de Rodica Palade