20 de ani de la revoluţie. Ceauşescu, decembrie 1989

Mihnea Berindei | 22.12.2009

Pe aceeași temă

Oferim cititorilor revistei 22 integralitatea stenogramelor ultimelor reuniuni ale conducerii partidului prezidate de Nicolae Ceauşescu în decembrie 1989, conservate în arhivele CC al PCR: şedinţa Comitetului Politic Executiv din 17 decembrie şi teleconferinţele din 17, 20 şi 21 decembrie, la care participă, în afara unor membri ai direcţiei centrale (din CPEx şi Secretariatul CC), primii secretari, comandanţii militari şi şefii inspectoratelor MAI din judeţe1. Trei dintre aceste texte au fost reconstituite din memorie şi pe baza notelor stenografiate, pe data de 4 ianuarie 1990, la Ministerul Apărării Naţionale. Originalul primului a fost predat, din dispoziţia lui Emil Bobu, apropiat al cuplului prezidenţial, secretar al CC însărcinat cu probleme de cadre şi organizare şi membru al Biroului Permanent al CPEx, lui Silviu Curticeanu, şeful Cancelariei CC al PCR. Tot acesta a preluat direct sau printr-un subordonat al său, Gheorghe Iamandi, originalele stenogramelor teleconferinţelor din 20 şi 21 decembrie. Se preconiza probabil rescrierea acestor documente, „aranjarea“ lor, cu acordul secretarului general. Silviu Curticeanu avea, cum se poate vedea din lectura acestor texte, şi motive personale pentru „cosmetizarea“ sau, la nevoie, distrugerea lor. Reconstituirea primului document a fost făcută fără caietele martor. Nu avem, însă, motive de-a ne îndoi de fiabilitatea textului, chiar dacă au fost omise numele unor participanţi la şedinţă2. Stenografa Maria Ionescu redă cu acurateţe până şi ticurile verbale ale lui Vasile Bărbulescu.

Nu am intenţia de a face aici o analiză detaliată a acestor documente. Relev numai câteva aspecte care facilitează, cred eu, înţelegerea evenimentelor din decembrie 1989.

În primul rând, Nicolae Ceauşescu ne apare ca fiind complet rupt de realitate, incapabil să înţeleagă transformările profunde care se produc în lumea comunistă. Pentru el „incidentele grave“ din România nu pot fi decât rezultatul unui complot din exterior – tema este reluată ca un laitmotiv în cel puţin 20 de pasaje – care vizează „independenţa şi integritatea ţării“ şi urmăreşte „distrugerea socialismului“. Ca într-un delir sunt denunţate de-a valma „cercurile revanşarde, revizioniste, antisocialiste“, „agenturile străine“, „agenţii din Est şi din Vest“, „turiştii străini“, Budapesta, întâlnirea de la Malta, la care George Bush ar fi preconizat luarea de măsuri contra României şi ar fi obţinut acordul tacit al lui Mihail Gorbaciov, intervenţia americană din Panama, înţeleasă ca preludiul celei din România... În virtutea acestei logici, cei care manifestează la Timişoara, în alte oraşe ale ţării sau în Capitală sunt „elemente trădătoare, huliganice, declasate“, „în serviciul diferitelor servicii străine“, care, „pentru un dolar sau o rublă“ sau chiar „pentru o ţuică“, „îşi trădează ţara, îşi trădează familia, îşi trădează poporul“.

În al doilea rând şi legat de primul aspect, ameninţarea externă şi „trădarea“ internă îndreptăţesc, în viziunea sa, utilizarea forţei. El este cel care ordonă, în calitate de „comandant suprem“, dotarea trupelor (unităţile militare, miliţia, Securitatea, grănicerii) cu muniţie de război în ziua de 17 decembrie şi deschiderea focului la Timişoara. La fel va proceda şi în seara zilei de 21 decembrie la Bucureşti. Teleconferinţa din 17 decembrie arată că „starea de necesitate“, care nu va fi anunţată public decât în dimineaţa zilei de 22 decembrie, fusese de fapt instaurată de la acea dată.

În al treilea rând, Nicolae Ceauşescu pare convins de justeţea politicii sale şi de susţinerea de care se bucură din partea întregului popor (cu excepţia unei mâini de trădători) şi în primul rând a comuniştilor. Această credinţă, întărită de-a lungul anilor de cultul personalităţii şi confirmată de desfăşurarea, triumfală pentru el, a celui de al XIV-lea Congres, îl va determina să încerce reeditarea scenei balconului din 21 august 1968. Ideea, care transpare din teleconferinţa din 17 decembrie, îi va fi fatală pe 21 decembrie. Între timp el decreta, vechi reflex de revoluţionar comunist, mobilizarea „gărzilor muncitoreşti“ cu „armament de luptă“, organizarea de „grupe de patrulare comune“ (miliţie, Securitate, armată, partid, UTC şi gărzi patriotice), formarea de „grupe speciale de apărare a ordinei“ în întreprinderi... De abia după eşecul mitingului din 21 decembrie, Nicolae Ceauşescu recunoaşte implicit gravitatea situaţiei la teleconferinţa care a avut loc la ora 18: „agenturile“ reuşiseră să aibă o influenţă în rândurile tineretului şi muncitorilor. El crede încă că o „mobilizare generală“ a activului de partid, a celor „mai buni oameni ai muncii“ va permite „lichidarea oricărei manifestări din rândurile tineretului“ sau în întreprinderile „în care sunt probleme“.

În fine, stenograma şedinţei din 17 decembrie, veritabil scenariu de tragicomedie, pune în lumină singurătatea dictatorului înconjurat de linguşitori şi incapabili notorii, selectaţi în funcţie de obedienţa afişată şi în care el nu are decât o încredere relativă. Obişnuit să-şi impună voinţa fără oprelişti, el reacţionează cu violenţă când ordinele lui sunt puse în discuţie. Nu putem şti dacă intenţia lui de a părăsi scena a fost reală sau simulată, cum nu putem şti câte dintre manifestările de fidelitate, suscitate de ameninţarea demisiei sale, au fost sincere sau dictate de frică (ca în cazul evident al slugarnicului Tudor Postelnicu). Cert este că singur Vasile Milea îl înfruntă cu demnitate şi va plăti cu viaţa îndrăzneala lui (constrâns la sinucidere sau ajutat să se „sinucidă“). În megalomania lui, Nicolae Ceauşescu nu vede că ameninţarea care planează asupra capetelor ministrului de Interne, al şefului Securităţii şi al ministrului Apărării Naţionale îi vor fi fatale. Plecarea sa în Iran, pentru două zile, poate fi interpretată şi ca un semnal pe care vrea să-l dea anturajului: el este cel care ţine frâiele în mână, ei nu au decât să-i execute ordinele.

Până în ultimul moment, Nicolae Ceauşescu se va comporta ca stăpân absolut. În după-masa zilei de 21 decembrie, el crede că poate menţine încă situaţia sub control prin instaurarea unui „comandament unic“ al tuturor trupelor ministerelor de forţă, sub conducerea personală a „comandantului suprem“. Patru zile mai târziu era împuşcat împreună cu Elena Ceauşescu după un simulacru de proces. Documentele de faţă ar fi constituit, fără îndoială, unul dintre principalele capete de acuzare în cadrul unui proces adevărat.

1. ANIC, Fond CC al PCR, Secţia Cancelarie, dosar 338-1989, p. 9-35. În arhivele consultate nu există nicio stenogramă a şedinţei CPEx din dimineaţa zilei de 22 decembrie, document invocat în procesele membrilor CPEx din 1990 şi 1991. Documentele publicate aici fac parte din volumul în pregătire pentru Editura Humanitas, Istoria comunismului în România. Documente. Perioada Nicolae Ceauşescu (editor Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu şi Armand Goşu).
2. Nu sunt astfel menţionaţi: Nicolae Constantin, Miu Dobrescu, Mihai Gere, Nicolae Giosan şi Ioan Toma.

Secret
Exemplar nr. 1

STENOGRAMA
şedinţei Comitetului Politic Executiv
al CC al PCR din ziua de
17 decembrie 1989
(Text reconstituit din memorie)

Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român.

Au participat tovarăşii: Elena Ceauşescu, Constantin Dăscălescu, Emil Bobu, Manea Mănescu, Paul Niculescu, Gheorghe Oprea, Lina Ciobanu, Gheorghe Rădulescu, Gheorghe Pană, Dumitru Popescu, Ana Mureşan, Ştefan Andrei, Silviu Curticeanu, Ludovic Fazekaş, Vasile Milea, Tudor Postelnicu, Ioan Totu, Iosif Szasz, Constantin Olteanu, Ion Stoian, Ion Radu, Constantin Radu, Vasile Bărbulescu, Gheorghe David.
A fost invitat tovarăşul Vlad Iulian.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Stimaţi tovarăşi,
Am convocat şedinţa aceasta, a Comitetului Politic Executiv, pentru a discuta unele probleme care s-au întâmplat la Timişoara.
Din câte am fost informat de către comitetul judeţean de partid Timiş, la Timişoara, au avut loc unele manifestări în legătură cu evacuarea din locuinţa pe care o deţinea a preotului reformat Lajos Tökes [Lázsló Tökes].
Acesta a fost evacuat, din locuinţă, în urma hotărârii luate de forurile bisericeşti.
Vreau să vă informez că acesta a fost mutat din Timişoara în altă localitate, pentru abaterile care le-a avut pe linia lor.
Nu a vrut să elibereze locuinţa şi datorită acestui lucru, episcopia s-a adresat tribunalului. În urma hotărârii judecătoreşti s-a trecut la evacuarea lui din locuinţă. Acesta a fost un pretext, deoarece incidentele grave de la Timişoara au fost organizate şi declanşate de cercurile revanşarde, revizioniste şi de agenţi atât din răsărit cât şi din apus.
Scopul acestora a fost destabilizarea situaţiei din România, de a acţiona în direcţia lichidării independenţei şi integrităţii teritoriale a României.
Aceste elemente au atacat sediul comitetului judeţean de partid, au lovit pe cei care erau însărcinaţi cu paza, au spart geamuri şi au dat foc.
Organele noastre de ordine n-au ripostat pentru a pune ordine, aşa cum se cerea.
În cursul nopţii, din zece în zece minute, am discutat, atât cu Milea, cât şi cu Postelnicu să pună ordine. I-am ordonat lui Milea să deplaseze în oraş trupe motorizate, tanchete. Dar Milea nu a făcut acest lucru. A scos trupele şi le-a deplasat spre Vest. Ce crezi Milea eu aveam nevoie de de trupe la Jimbolia?!
Străzile în Timişoara sunt destul de largi, aşa că puteai să desfăşori trupele pe străzile Timişoarei şi să faci o demonstraţie de forţă.
Or, voi nu aţi făcut acest lucru; nici tu, nici Postelnicu.
Curticeanu, te rog să-l chemi aici şi pe Vlad Iulian.
Tov. Silviu Curticeanu:
Îl chem imediat.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
În loc să faceţi ce v-am spus eu, voi aţi trimis armata cu gloanţe de manevră. Eu ştiam că trupele de grăniceri sunt dotate cu gloanţe de front. Repet, că nici una din trupe nu au fost înzestrate cu arme de front. Ştiţi cum aţi procedat voi?! Pur şi simplu aţi avut o atitudine capitulardă, defetistă. Dacă aş fi ştiut că nu sunteţi în stare să opriţi pe aceşti huligani, pe aceste elemente deplasate, apelam la 500 de muncitori, îi înarmam şi rezolvam problema. Dar voi nu aţi făcut acest lucru deşi toată noaptea, până la ora 4 dimineaţa, am stat, din zece în zece minute, de vorbă cu voi. Cum s-au lăsat batjocoriţi şi loviţi cei care se găseau şi aveau în pază comitetul judeţean de partid, şi voi ce aţi făcut?! N-aţi respectat ordinul pe care vi l-am dat.
Tov. Tudor Postelnicu:
Aveţi dreptate, tovarăşe secretar general, oamenii noştri au acţionat cu bastoane de cauciuc şi cu apă.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Păi nu aşa, dragă!
Eu v-am spus ce aveaţi de făcut, dar voi nu aţi făcut aşa. Trebuia să trageţi! Trebuia să trageţi un foc de avertisment şi dacă nu încetau trebuia să trageţi în ei. În primul rând trebuia să trageţi la picioare.
Tov. Elena Ceauşescu:
Să fi tras în ei, să fi tras la picioare şi cei care cădeau să fi fost băgaţi în beci, ca să nu mai poată ieşi niciodată de acolo.
Tov. Silviu Curticeanu:
Să tragă!
Tov. Nicolae Ceauşescu:
De ce n-aţi făcut ce v-am spus eu?!
Tov. Vasile Milea:
Vă raportez, tovarăşe secretar general, că n-am înţeles acest lucru. Am căutat în toate regulamentele militare şi nu am găsit nicăieri prevăzut că armata trebuie să tragă în popor.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Dar eu ce v-am spus vouă?!
Tov. Tudor Postelnicu:
Noi aşa am înţeles, dar vom face cum ordonaţi dumneavoastră.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Şti cum ai procedat tu, Milea: aşa cum ai trimite pe front trupe neînarmate ca să fie decimate de duşman. Ştiţi ce meritaţi voi? Să fiţi puşi în faţa plutonului de execuţie.
Tov. Tudor Postelnicu:
Aveţi dreptate, tovarăşe secretar general. Eu am fost un activist devotat partidului şi indiferent ce va fi cu mine, chiar dacă n-am să mai fiu în această funcţie, voi rămâne acelaşi activist credincios şi voi duce la îndeplinire sarcinile pe care mi le veţi da.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Şi trupele voastre de securitate unde erau? De ce n-au acţionat? Şi ele aveau gloanţe de manevră?!
Tov. Iulian Vlad:
Am crezut că lucrurile se liniştesc.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Curticeanu, te rog să convoci Consiliul de Stat. Să se facă imediat decretul şi să fie destituiţi din funcţie Milea, Postelnicu şi Vlad.
Tov. Silviu Curticeanu:
Am înţeles.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Te rog să te interesezi dacă Coman a ajuns la Timişoara şi să-mi faci imediat legătura cu el.
Tov. Gheorghe Rădulescu:
Tovarăşe Ceauşescu, eu v-aş ruga să nu luăm această măsură, pentru că nu este acum – aşa consider eu – momentul, să-i lăsăm să vedem cum vor acţiona şi după aceea să luăm măsurile care se impun.
Tov. Constantin Dăscălescu:
Şi eu, tovarăşe Ceauşescu, sunt de aceeaşi părere. Consider că nu este acum cazul să luăm această măsură.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Manea, tu ce părere ai?
Tov. Manea Mănescu:
Tovarăşe preşedinte, şi eu cred că nu este acum momentul pentru această măsură.
Tov. Gheorghe Oprea:
Tovarăşe Ceauşescu, vă rog să nu luăm acum această măsură, ci să-i lăsăm să vedem cum vor acţiona. După aceea vom vedea ce măsuri se impun a fi luate.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Îi lăsăm pe ăştia să demonstreze şi noi nu luăm nici o măsură?!
Voi ştiţi cum a fost, în 1945, în această piaţă. Au tras în noi şi nouă nu ne-a fost frică de ei. Eu eram aici, în piaţă, împreună cu Doncea şi cu Pătrăşcanu.
Tov. Vasile Bărbulescu:
Eu ştiu că ieraţi aici, în piaţă, şi v-aţi expus gloanţelor reacţiunii.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Deci nu sunteţi de acord cu măsura propusă?! Atunci (trântind hârtiile din faţa sa şi ridicându-se de pe scaun), alegeţi-vă alt secretar general! (Se îndreaptă spre uşă, moment în care Silviu Curticeanu îl urmează ajungându-l, spunându-i: Nu aşa, tovarăşe secretar general. Eu niciodată n-am să vă părăsesc, voi rămâne totdeauna lângă dumneavoastră. În acest moment se ridică de pe scaun Constantin Dăscălescu care spune: Nu se poate, tovarăşe secretar general, noi nu asta am vrut. Nu se poate! În acest moment se ridică de pe scaune aproape întreg Comitetul Politic Executiv, creându-se un moment de derută. Ana Mureşan plângea. Elena Ceauşescu s-a dus spre el, convingându-l să revină pe scaunul său.)
Tov. Dumitru Popescu:
Eu nu înţeleg, această reacţie, întrucât aici s-a exprimat o simplă părere.
Tov. Emil Bobu:
Vă rugăm să nu vă supăraţi, tovarăşe secretar general.
Tov. Gheorghe Rădulescu:
Eu nu am făcut propunerea aceasta ca să ajungem la o asemenea situaţie. A fost o simplă părere.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Bine. Atunci eu voi pleca mâine în Iran şi vom relua această problemă după ce se vor termina evenimentele de la Timişoara.
Acum, pe cine să lăsăm să se ocupe de aceste probleme. Se vor ocupa tovarăşa Ceauşescu împreună cu Manea Mănescu. Ei vor fi cei care vor organiza şedinţe atunci când va fi cazul şi vor convoca Biroul Permanent al Comitetului Politic Executiv. Nici unul din membrii Biroului Permanent, în perioada cât lipsesc eu din ţară nu vor părăsi Bucureştiul. Ceilalţi membri ai Comitetului Politic Executiv, dacă au probleme, pot pleca, dar membrii Biroului Permanent nu. Iar, problema pe care am discutat-o înainte o vom relua la întoarcerea mea în ţară. Paul Niculescu şi pentru tine este valabil acest lucru!
Deci, eu mâine voi pleca şi sper că în ţară lucrurile se vor desfăşura în cele mai bune condiţiuni.
Tov. Tudor Postelnicu:
Tovarăşe secretar general, aşa cum am spus şi mai înainte, eu voi rămâne un activist devotat partidului şi voi duce la îndeplinire sarcinile pe care mi le-aţi dat. Îmi pare foarte rău că v-am provocat această supărare.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Bine. Aţi convocat teleconferinţa.
Tov. Silviu Curticeanu:
Da.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Acum vom merge la teleconferinţă. La teleconferinţă să convocaţi comandanţii militari din judeţe şi şefii inspectoratelor Ministerului de Interne.
Cu aceasta ridicăm şedinţa.

*  *  *

(Reconstituită din memorie de stenografa Ionescu Maria, dactilografiată de Stanciu Ileana.
Stenograma integrală, împreună cu caietele martor, au fost predate din dispoziţia lui Emil Bobu, şefului Cancelariei CC al PCR, Silviu Curticeanu, în ziua de 18 decembrie 1989, în două exemplare.)
Scrisă în ziua de 04.01. 1990, ora 20.10

STENOGRAMA
teleconferinţei din ziua de
17 decembrie 1989

Teleconferinţa a fost prezidată de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România.
La teleconferinţă au participat membri şi membri supleanţi ai Comitetului Politic Executiv, secretari ai CC al PCR.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Începem teleconferinţa, tovarăşi!
Bună seara!
Am convocat această teleconferinţă, având în vedere unele evenimente foarte grave care s-au întâmplat în ziua de ieri şi de astăzi la Timişoara.
Aparent, totul a pornit de la un proces de evacuare a unui preot care a fost mutat de cultul respectiv şi nu vroia să se evacueze, care, însă, anterior, a făcut declaraţii antiromâneşti la Budapesta şi s-a aliat cu cercurile revizioniste ostile integrităţii României.
S-au făcut greşeli pentru că normal problema trebuia rezolvată într-o oră-două, conform legilor ţării şi normelor care sunt în toată lumea, dar, în loc de aceasta, s-au dus discuţii inadmisibile şi s-a dat ocazia cu acest prilej să strângă elementele pe care le-a pregătit din timp.
Acum reiese clar că aceasta a fost un pretext, că a fost pregătit din timp de agenţii din străinătate şi de cercurile antisocialiste şi din Est şi din Vest.
Repet cu toată seriozitatea, încă la Timişoara nu s-a pus ordine pentru că s-au făcut unele greşeli inadmisibile în aplicarea măsurilor stabilite şi primul lucru care a fost, a fost acela că unităţile care au fost destinate să aplice unele măsuri, de fapt au fost puse în imposibilitate să acţioneze – au fost trimise dezarmate.
La Timişoara sunt acum toţi comandanţii. Am spus ca la teleconferinţă să fie prezenţi şi marii comandanţi militari de acolo.
Am transmis cu câteva minute înainte tovarăşului Ion Coman, care a sosit acum cu alţi generali la Timişoara, ordinul – toate trupele primesc imediat muniţie de război, de front şi somează pe oricine nu se supune. Se socoteşte stare de necesitate şi se aplică legea!
În Timişoara a fost atacat şi sediul comitetului judeţean de partid şi nu s-a reacţionat cum trebuie, s-a întors şi obrazul celălalt, parcă ar fi fost Isus Hristos!
Începând de astăzi, toate unităţile Ministerului de Interne, inclusiv miliţia, trupele de securitate, unităţile de grăniceri vor purta armament de luptă, inclusiv gloanţe. Fără discuţie! Cu respectarea regulamentelor şi normelor legale, de somaţie, conform legilor ţării.
Oricine atacă un soldat, un ofiţer, trebuie să primească riposta! Oricine intră într-un consiliu popular, sediu de partid, sparge geamurile la magazine, trebuie să primească riposta imediat! Nici un fel de justificare! Menţionez: umanismul nu înseamnă capitularea în faţa duşmanului! Umanismul înseamnă apărarea poporului, integrităţii ţării şi socialismului.
De asemenea, toate unităţile militare sunt în stare de alarmă şi au în această situaţie şi armamente de luptă, de dotare de luptă, înseamnă inclusiv muniţie! Nu pleacă nicăieri fără muniţie de luptă!
Unităţile de motorizate toate merg cu armamentul din dotare uşor, cu armamente uşoare din dotarea de luptă.
Se interzice orice acţiune! Oricine încearcă vreo manifestare, imediat somat, arestat şi pe urmă stăm de vorbă să clarificăm, fără nici un fel de discuţie!
Aceasta este prima problemă.
Dacă s-a înţeles bine şi întreb întâi la Timişoara? Dacă sunt prezenţi, să-mi răspundă primul secretar care îndeplineşte şi calitatea de comandant al judeţului, şi tovarăşul Ion Coman, dacă sunt prezenţi ofiţerii acolo?
Tov. Bălan Radu:
Să trăiţi, tovarăşe comandant suprem! Sunt aici cu tovarăşul Coman. S-au luat măsuri pentru executarea ordinului dat de dumneavoastră.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Am întrebat dacă ofiţerii sunt în sală?
Tov. Ion Coman:
Nu sunt în sală. Organizăm ce aţi spus dumneavoastră.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Am cerut să fie în sală! De ce nu sunt în sală?
Vă rog transmiteţi ordinul meu! Acţionaţi în calitatea pe care o aveţi în raport de situaţie, în calitatea de situaţie de luptă! Activitatea fiecăruia o judecăm ca atare şi într-o oră trebuie restabilită complet ordinea în Timişoara.
Te rog, chemaţi-i şi daţi-le ordin şi când sunt la voi mi-i daţi şi mie să vorbesc cu ei la telefon!
S-a înţeles?
Tov. Ion Coman:
Capătul la 3 coloane intră în Timişoara. Am trimis să dirijeze în centrul oraşului. Am ordonat să se tragă foc!
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Comandantul diviziei din Timişoara unde este?
Comandantul diviziei?
Tov. Ion Coman:
Este la divizie, tovarăşe Nicolae Ceauşescu!
Tov. Nicolae Ceauşescu:
De ce la divizie?
Ceilalţi generali din Bucureşti unde sunt? Imediat să vină împreună cu voi să fie la locul de comandă şi locul de comandă este comitetul judeţean la partidului.
Acesta este punctul de comandă!
Generalii care au mers cu tine unde sunt? Generalii care au venit din Bucureşti – şeful marelui stat major, ministrul adjunct şi ceilalţi unde sunt?
Tov. Ion Coman:
Acum am mers cu ei şi merg să vadă cele trei coloane.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Te rog, acţionează în numele meu şi preiei comanda şi îmi raportezi din 15 în 15 minute cum se soluţionează problemele!
Pe toţi îi chemi şi le dai ordin să execute!
Toate unităţile să fie în centru şi să pună ordine! S-a înţeles?
Tov. Ion Coman:
Am înţeles, tovarăşe Nicolae Ceauşescu!
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Poftim! Nici acum nu au sosit unităţile, deşi mi s-a raportat că au sosit!?
Tov. Vasile Milea:
Punctul de comandă a fost la comandantul diviziei. Au legătură prin radio cu tancurile.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Trebuie să fie strânse împreună. Dar nici unităţile n-au sosit.
Tov. Vasile Milea:
Sunt la intrarea în oraş.
Cei din Arad, Lugoj. Ceilalţi sunt în oraş!
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Dacă celelalte judeţe au înţeles măsurile care trebuie luate din acest punct de vedere sau au ceva nelămuriri sau de întrebat ceva?
Cluj, s-a înţeles?
Tov. prim-secretar de la Cluj:
S-a înţeles, tovarăşe secretar general!
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Iaşiul, s-a înţeles?
Tov. prim-secretar de la Iaşi:
S-a înţeles!
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Vă rog, imediat chemaţi toţi comandanţii şi aplicaţi măsurile. Nu aşteptaţi de la Bucureşti alte dispoziţii!
Acestea sunt dispoziţii care sunt obligatorii pentru toată lumea!
Oricine este, raportaţi; imediat să fie destituit cine nu acţionează în mod corespunzător!
A doua problemă.
Trebuie neapărat gărzile muncitoreşti să fie bine pregătite, unităţile, să se discute şi să meargă, dacă se apelează la ele, cu armament de luptă, bine verificaţi! Să se discute foarte serios în toate unităţile, să se vadă în învăţământul superior necesitatea de a se arăta tineretului că este necesar să se adopte o poziţie fermă faţă de orice manifestări antisocialiste, care pun în pericol integritatea şi independenţa României, cuceririle poporului. Că aceasta este obligaţia tuturor cetăţenilor patriei, indiferent de origine sau că sunt sau nu sunt membri de partid.
Desigur, în mod deosebit trebuie discutat cu membrii de partid, cu tineretul, dar cu toate organizaţiile. Toate organizaţiile trebuie considerate mobilizate.
Pe primul plan trebuie să stea producţia, şi nici o încercare de a dezorganiza producţia nu trebuie admisă, sau de a sabota activitatea de producţie – nici în industrie, nici în toate domeniile –, să se asigure buna aprovizionare cu tot ce este necesar, dar cu atitudine fermă, dacă se găsesc elemente care încearcă să provoace dezordine. Că nu trebuie să credem că noi suntem ocoliţi şi nu există şi la noi anumite elemente care s-au pus în serviciul diferitelor servicii străine, care acţionează pentru un dolar sau pentru o rublă împotriva propriului popor, împotriva independenţei ţării!
Trebuie să demascăm fără cruţare şi să spunem clar că este necesară o unitate şi o poziţie fermă împotriva oricăror încercări de a lovi în programul de dezvoltare, în cuceririle revoluţionare, în integritatea şi independenţa ţării.
Vă rog să se ia măsuri ferme, să se prelucreze foarte serios în toate domeniile de activitate!
Practic, întregul comitet judeţean de partid, activul de partid trebuie considerat în stare de alarmă! Fără a neglija, repet, problema producţiei, a planului, dar atenţie la orice fel de manifestări.
Nu trebuie să mai subliniez faptul că cercurile reacţionare îşi concentrează atenţia de a face totul pentru a submina socialismul în România, independenţa şi integritatea ţării. Au făcut, de altfel, şi declaraţii publice şi tot ceea ce se întâmplă în ţările socialiste în ultimul timp este de fapt o acţiune de destabilizare, care are drept scop distrugerea socialismului! Este o adevărată lovitură de stat, aşa-zis paşnică! Antisocialistă! Şi aşa trebuie privit ca atare!
Dacă asupra acestor probleme este vreo neclaritate?
Nu?
Am stabilit să nu mai primim în perioada următoare turişti străini şi să nu mai aibă loc nici aşa-zisul mic trafic de frontieră. Îl suspendăm! Vom reveni mai târziu. Acum nu avem timp de mic trafic de frontieră! Fiecare să se ocupe de problemele lor!
Nu trebuie să admitem, şi oricine, şi străinii, dar şi din ţară, care sunt prinşi că desfăşoară activitate antisocialistă trebuie loviţi fără cruţare, fără nici un fel de justificare şi trebuie să spunem poporului clar, nu să umblăm cu subînţelesuri!
Tov. Elena Ceauşescu:
Trebuie spus deschis!
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Aşa cum am spus în anul 1968, după intrarea în Cehoslovacia, acum situaţia este şi mai gravă şi trebuie să spunem clar întregului popor, întregului partid şi să luăm toate măsurile pentru a putea răspunde oricărei încercări de amestec străin în România, şi a respinge amestecul în România, de destabilizare, de a abate poporul de pe calea dezvoltării socialiste!
Iată, tovarăşi, acesta este, pe scurt, obiectul acestei scurte teleconferinţe, dar care vreau să înţelegeţi că are loc într-o situaţie deosebită şi trebuie să luăm măsuri cu toată fermitatea!
Dacă aveţi ceva de întrebat? Sau de spus?
Este clar, tovarăşi?
Vă rog, atunci, aşezaţi-vă, chemaţi unităţile de interne, armata, biroul judeţean, activul şi stabiliţi măsurile care se impun astăzi. Nu amânaţi pentru mâine!
Să organizaţi grupe de patrulare comune, formate din unităţile de miliţie, de securitate şi armată, cu organizaţii de partid şi de UTC, cu grupele de gărzi patriotice, cu organizaţiile de tineret, cu tineretul, cu activiştii de partid, bine verificaţi, cu poziţie fermă, activă, instruiţi bine! Şi aceasta nu pentru o zi! Aceasta pentru perioada până când se va revoca acest ordin! Va rămâne în vigoare, practic, până după Anul Nou.
La fel în întreprinderi, în comune, peste tot, asigurând desfăşurarea normală a activităţii de producţie, realizarea în mai bune condiţiuni a planului, a tuturor măsurilor. Daţi o ripostă fermă tuturor acţiunilor provocatoare din partea oricui ar fi aceasta!
Dacă aveţi ceva de întrebat, întrebaţi, încă o dată întreb: Aveţi ceva de spus? Nu!
Orice problemă se iveşte, imediat trebuie să raportaţi!
Nu amânaţi, iar dacă s-a ivit o problemă să luaţi măsuri, dar de raportat orice problemă, orice problemă se iveşte! Nimeni nu trebuie să acopere nimic! Absolut sub nici un motiv!
Vă mai întreb o dată, tovarăşi, dacă aveţi ceva de spus sau de întrebat ceva?
Nu?
Atunci, tovarăşi, cu aceasta am încheiat teleconferinţa şi vă rog, treceţi imediat la măsuri ferme în sensul celor ce am spus!
Spor la muncă!

17.XII. 1989
PV. 2 ex.
STENOGRAMA
teleconferinţei din ziua de
20 decembrie 1989

Teleconferinţa a fost prezidată de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român.
Au participat tovarăşii: Elena Ceauşescu, Constantin Dăscălescu, Manea Mănescu, Gheorghe Rădulescu, Ion Radu, Constantin Radu, Silviu Curticeanu, Vasile Milea, Vasile Bărbulescu.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Începem teleconferinţa.
Bună seara, tovarăşi.
Doresc, foarte pe scurt, să mă refer din nou la evenimentele care au fost la Timişoara şi care, de fapt, nu au încetat. În seara aceasta, mă voi adresa, prin posturile de radio şi televiziune, întregii naţiuni în legătură cu această problemă.
Este necesar să se explice tuturor cetăţenilor, încă în această seară, că toate aceste incidente grave de la Timişoara au fost organziate şi dirijate de cercurile revanşarde, revizioniste, de serviciile de spionaj străine, cu scopul clar de a provoca dezordine, de a destabiliza situaţia din România, de a acţiona în direcţia lichidării independenţei şi integrităţii teritoriale a României.
De altfel, cercurile din Budapesta au şi făcut declaraţii în această privinţă. Este acum, pe deplin clar, că toate acestea au fost minuţios pregătite şi au avut un scop bine stabilit, aşa se şi explică că, cu toate eforturile făcute de organele locale, de unităţile de ordine şi de armată de a linişti lucrurile nu au dus la rezultate. Dimpotrivă, aceste cercuri, aceste grupări organizate au intensificat acţiunile lor antinaţionale. Aceasta a făcut necesar ca unităţile militare şi de ordine să intervină pentru apărarea ordinii, a bunurilor oraşului Timişoara, îndeplinindu-şi obligaţiile şi răspunderile prevăzute în Constituţie şi legile ţării.
Trebuie să se atragă atenţia tuturor, nu numai comuniştilor, dar tuturor oamenilor muncii că campania declanşată imediat de diferite cercuri, începând cu Budapesta, demonstrează cu putere – inclusiv declaraţiile preşedintelui Statelor Unite ale Americii – acest lucru. Chiar preşedintele Statelor Unite ale Americii a declarat că a discutat de problemele Româ­niei cu Gorbaciov, la Malta. Gorbaciov nu a zis nimic, ceea ce înseamnă că l-a aprobat.
Acum, după declanşarea atacurilor Statelor Unite împotriva Republicii Panama, reiese clar că şi evenimentele acestea, de la noi, fac parte din planul mai general împotriva statelor care îşi apără independenţa, integritatea şi suveranitatea şi nu doresc să capituleze în faţa dictatului cercurilor imperialiste reacţionare, a celor care vor să lichideze independenţa şi integritatea teritorială a statelor.
Toate acestea impun, tovarăşi, din partea tuturor cetăţenilor, a tuturor oamenilor de bună-credinţă, o întărire a independenţei şi suveranităţii, un răspuns ferm tuturor acelora care în slujba diferitelor cercuri străine acţionează împotriva intereselor poporului român.
Este necesar să facem totul, ca însăşi oamenii muncii, toţi cetăţenii din toate domeniile să dea ei răspuns şi să acţioneze pentru a neutraliza orice acţiuni îndreptate împotriva dezvoltării socialiste, a independenţei, a liniştii poporului nostru.
Este necesar ca imediat, chiar înainte de a vorbi eu la radio şi televiziune, să discutaţi aceste probleme, să organizăm – după cuvântul meu la televiziune, chiar începând din această seară – şi mâine, în întreprinderi adunări, unde să se adopte moţiuni de condamnare a acelora care s-au pus în slujba străinătăţii, a cercurilor străine, de apărarea independenţei şi suveranităţii României.
În mod corespunzător trebuie să întărim măsurile de ordine în toate domeniile de activitate. În toate untăţile să se organizeze, din rândul oamenilor muncii, grupe speciale de apărare a ordinei, a întreprinderilor, a instituţiilor, pentru a nu fi necesar să se apeleze la unităţile militare decât în condiţiuni deosebite şi numai cu aprobarea corespunzătoare.
Desigur, acelaşi lucru trebuie discutat cu toţi, inclusiv în armată, pentru că trebuie să înţeleagă bine că ea are astăzi marea răspundere, în faţa poporului, de a apăra şi respinge orice acţiuni care sunt împotriva independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale, a liniştii, a construcţiei socialiste în ţara noastră.
Cel mai bun răspuns trebuie să fie activitatea de realizare, în bune condiţiuni, a planului în toate domeniile de activitate, de a demonstra că întregul popor este ferm hotărât, respingând orice provocări ale cercurilor reacţionare, care din păcate, mai găsesc sprijin în unele elemente trădătoare, huliganice, declasate, să asigurăm dezvoltarea patriei noastre pe calea socialismului, realizarea programelor adoptate de Congresul al XIV-lea al partidului.
Iată, tovarăşi, ceea ce am vrut să spun în această scurtă teleconferinţă.
Dacă aveţi ceva de întrebat sau de spus, tovarăşi, vă rog să spuneţi?
Nu aveţi întrebări, nu aveţi vreo problemă deosebită de ridicat?
Tov. Ion Traian Ştefănescu (Dolj):
Să trăiţi, tovarăşe secretar general, sunt primul secretar al comitetului judeţean de partid Dolj.
Dacă ne-aţi putea spune cam în jurul cărei ore veţi vorbi la posturile de radio şi televiziune, pentru a putea organiza noi, în mod corespunzător, vizionarea.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Voi vorbi la deschiderea emisiunii de televiziune, la ora 19.00.
Tov. Elena Ceauşescu:
Nu s-a înţeles acest lucru.
Tov. Ion Traian Ştefănescu:
Am înţeles. Să trăiţi.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Mai sunt ceva întrebări.
Dacă nu mai sunt, atunci vă rog să treceţi la măsurile necesare şi spor la muncă.

*  *  *

Tov. Nicolae Ceauşescu:
Noi va trebui să dăm la radio şi ceea ce a spus Bush că a discutat despre situaţia din România cu Mihail Gorbaciov, la Malta. Să dăm aceasta după ce dăm ştirea în legătură cu intervenţia din Republica Panama.
Reiese clar, chiar din declaraţia lui Bush că a discutat despre situaţia din România, că trebuie să se ia unele măsuri împotriva României. Bush a declarat că a discutat cu Gorbaciov la Malta acest lucru, iar Gorbaciov a ascultat fără să dea nici un răspuns. De fapt, a fost de acord.
Gorbaciov a spus că nu a dat nici un răspuns.

Stenograma a fost refăcută la 4 ianuarie 1990, la ora 20.50, la Ministerul Apărării Naţionale. Stenograma iniţială a fost predată lui Iamandi Gheorghe la data de 20.XII.1989, în două exemplare.
Stenografiat şi transcris Ionescu Maria şi Stanciu Ileana.

3 ex.
STENOGRAMA
teleconferinţei din data de
21 decembrie 1989, ora 18

Au participat: Elena Ceauşescu, Manea Mănescu, Emil Bobu, Silviu Curticeanu, Vasile Bărbulescu, Ion Radu, Vasile Milea, Tudor Postelnicu, Iulian Vlad şi alţii.

Tov. Nicolae Ceauşescu:
Începem teleconferinţa. Bună seara, tovarăşi.
Vreau să mă refer la câteva probleme care au intervenit până acum şi care demonstrează că avem de-a face cu o acţiune organizată şi dirijată, cu orientare precisă de destabilizare şi îndreptată împotriva integrităţii şi independenţei României. Nu mai există nici cea mai mică rezervă în privinţa aceasta. Scopul este că, folosind agentura de care dispun şi tot felul de cercuri reacţionare, ei se îndreaptă în primul rând spre tineret pentru a-l influenţa şi a-l atrage în diferite acţiuni pentru a-şi putea realiza obiectivele.
În această situaţie, este necesar să decretăm o mobilizare generală a întregului activ de partid şi de stat şi a tuturor forţelor noastre de interne – miliţie, securitate – inclusiv a unităţilor militare.
Trebuie să demascăm şi să respingem cu hotărâre această acţiune şi să o lichidăm. Nu se poate pune decât problema lichidării în cel mai scurt timp a acestor acţiuni conjugate împotriva integrităţii, independenţei, a construcţiei socialiste, a bunăstării poporului.
Trebuie discutat deschis cu toţi membrii partidului, cu toţi muncitorii despre această acţiune, care va împinge ţara noastră înapoi – dacă şi-ar atinge obiectivele – şi ar lichida integritatea teritorială, nivelul de trai, perspectivele dezvoltării socialiste a ţării. De aici necesitatea ca întregul partid, toţi oamenii muncii să acţioneze cu deplină răspundere pentru apărarea avuţiei naţionale, a fiecărei întreprinderi, a fiecărei instituţii, a bunului întregului popor, pentru apărarea integrităţii ţării. Să se constituie grupe de apărare a bunurilor întregului popor, a oraşelor, a socialismului, a independenţei şi suveranităţii ţării, bazate pe grupele patriotice, dar cuprinzând pe cei mai buni activişti de partid, pe cei mai buni oameni ai muncii din toate domeniile. Nu trebuie să existe secţie sau întreprindere în care să nu se fi constituit aceste grupe.
Oricine ridică probleme, le poate discuta în întreprindere, la consiliul de conducere, poate primi răspuns, dar orice încercare de a organiza acţiuni împoriva intereselor poporului trebuie lichidată în întreprindere. Oricine acţionează, acolo trebuie să-şi rezolve problemele – nimeni nu trebuie să mai iasă din întreprindere în scopul activităţilor duşmănoase, antisocialiste, în slujba cercurilor reacţionare de orice fel! Aceasta este problema numărul 1.
Nu am acţionat şi realitatea demonstrează că nu am pus în mod corespunzător ordine în această privinţă, că nu este bine înţeleasă această problemă. Imediat trebuie mers în întreprinderi şi discutat acolo, chiar şi în întreprinderile în care sunt probleme. Trebuie să realizăm în întreprinderi aceste detaşamente de apărare sau grupe de apărare.
Cu întregul partid trebuie discutat clar. Acum se verifică calitatea de membru de partid. Cei care nu vor acţiona în apărarea socialismului, a independenţei şi suveranităţii nu pot să mai rămână membri ai partidului. Trebuie să discutăm cu toată hotărârea problema aceasta. Partidul este un partid de luptă, revoluţionar şi acum toţi trebuie să ne apărăm ţara, să apărăm socialismul. Aceasta este chemarea pentru toţi comuniştii, pentru toţi oamenii muncii, acesta este astăzi interesul suprem. Trebuie spus deschis oamenilor acest lucru.
În acelaşi spirit, trebuie să se treacă imediat la o discuţie clară cu organizaţia tineretului comunist. Nu poate fi membru al tineretului comunist acela care nu se încadrează în grupele de apărare sau în detaşamentele de apărare şi care nu acţionează cu toate forţele pentru a-şi îndeplini răspunderile pe care le are.
Trebuie să se treacă cu hotărâre la lichidarea oricăror manifestări din rândul tineretului!
Trebuie discutat foarte serios, de asemenea, cu organizaţiile de femei, cu toţi cetăţenii. Aceasta este problema centrală.
Repet încă o dată: nu există decât o singură cale – lupta hotărâtă, înfrângerea forţelor reacţionare, a agenturilor străine. Trebuie să lămurim oamenii, care au fost înşelaţi şi sunt înşelaţi. Să nu confundăm oamenii care sunt înşelaţi cu grupările şi agenturile străine, dar să vorbim deschis şi să izolăm aceste grupări, care trebuie să fie demascate cu toate forţele. Acţionaţi deci în comun. Baza trebuie să fie grupele sau detaşamentele de apărare a proprietăţii şi avuţiei întregului popor, a socialismului şi independenţei, a suveranităţii ţării. Aceste măsuri trebuie să se îndeplinească începând din această seară, când trebuie să fie create toate aceste grupe, pe toate liniile, în presă, chiar de mâine trebuie să apară deja constituirea acestor grupe şi chemarea la ordine, la asigurarea desfăşurării normale a întregii activităţi.
Conlucraţi strâns cu organele Ministerului de Interne, cu unităţile militare – acolo unde există acestea, dar, repet, trebuie să punem accentul ferm şi hotărât pe organizarea grupelor sau detaşamentelor de apărare sau, mai precis, a detaşamentelor de luptă şi de apărare a avuţiei întregului popor, a ordinei şi liniştii în oraşe, a independenţei şi suveranităţii ţării, care este obligaţia supremă a fiecărui cetăţean al Republicii Socialiste România!
Trebuie să luăm măsuri ferme şi bine pregătite. Acestea sunt detaşamente de luptă şi acţiune. Ele, cu forţe proprii, trebuie să asigure ordinea în întreprinderi şi în oraşe şi să fie doar sprijinite, acolo unde este necesar, de unităţile Ministerului de Interne şi de unităţile militare.
Să se folosească toate mijloacele şi, dacă cineva este lovit, trebuie să răspundă cu două lovituri – nu trebuie să întoarcă celălalt obraz. Cine îndrăzneşte să lovească, trebuie să fie lovit şi trântit la pământ, inclusiv în întreprinderi trebuie să se facă acest lucru. Nu trebuie să se ajungă la folosirea armelor, dar trebuie folosite toate mijloacele. Detaşamentele de luptă trebuie să fie detaşamente dotate cu tot ce este necesar pentru a impune ordinea şi disciplina.
Să discutăm foarte larg şi deschis cu oamenii muncii, să acţionăm pentru a-i desprinde de influenţa acestor elemente reacţionare, agenţi ai ţărilor străine, de aceia care, pentru un pumn de dolari sau de altă valută, pentru promisiuni şi câ­teodată pentru o ţuică, îşi trădează ţara, îşi trădează familia, îşi trădează poporul.
Iată, tovarăşi, cum se pune problema şi cum trebuie să acţionăm încă din această seară. Vreau să atrag foarte serios atenţia: trebuie să asigurăm ordinea, trebuie să nimicim această conspiraţie, să asigurăm liniştea şi ordinea, dezvoltarea socialismului, independenţa şi integritatea României. Nu avem dreptul să facem nimic care ar putea să pună în pericol integritatea şi construcţia socialistă a ţării noastre. Trebuie să spunem clar şi să chemăm întregul popor la această luptă.
Au fost bine înţelese problemele, tovarăşi? Aveţi de pus vreo întrebare? Vă rog să spuneţi. Nu aveţi nici o întrebare? Nu aveţi nici o problemă de ridicat?
Tov. Ioachim Moga:
Aş dori să ridic şi să vă rog următoarea problemă: dacă consideraţi că este necesar, noi vă rugăm să instituiţi, pentru câ­teva zile măcar, starea de necesitate şi în oraşul Cluj.
Tov. Silviu Curticeanu:
Nu este cazul. Să ia măsurile stabilite.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Vom analiza această problemă. Măsurile pe care le-am spus să le luaţi reprezintă mai mult decât starea de necesitate. Aceasta nu rezolvă problema. Problema este legată de a trece la mobilizarea partidului, la crearea detaşamentelor de luptă, la mobilizarea tineretului, a femeilor, a poporului. Aceasta este starea de necesitate, aceasta trebuie să fie starea de necesitate!
Să facem astfel încât nimeni să nu poată să desfăşoare vreo activitate împotriva intereselor poporului, care înseamnă şi nivel de viaţă, care înseamnă şi libertate şi tot ceea ce am realizat, care înseamnă integritatea ţării. Mai presus de toate, trebuie ca toţi să acţioneze pentru integritatea ţării şi aceasta este mai mult decât starea de necesitate.
Alte probleme?
V-am vorbit de tineret. Am chemat la mine conducerea organizaţiei de tineret, le-am dat în seara aceasta indicaţii în acelaşi spirit – să organizăm şi să facem ca detaşamentele revoluţionare de luptă ale tineretului să intre în acţiune.
Reamintesc numai că în Bucureşti funcţionau înainte asemenea grupe şi nu îndrăznea nimeni, nici un huligan nu îndrăznea să ridice capul pe bulevardele capitalei. Este adevărat, am fost atunci criticaţi că sunt prea aspre – este demult – dar le-am spus că trebuie să fie şi mai aspre cu cei care încalcă legile. Umanism înseamnă a apăra interesele poporului, ale întregii naţiuni, integritatea ţării. Acesta este umanismul, nu de a lăsa la voia întâmplării activitatea tuturor elementelor declasate, înapoiate şi, desigur, intensificarea activităţii de educaţie. Dar acum trebuie să le explicăm şi educaţia trebuie să o înţeleagă că trebuie să respecte disciplina şi ordinea. Mai târziu vom discuta şi despre problemele educaţiei. Acum trebuie să înţeleagă un singur lucru: că oricine încalcă ordinea, liniştea, trebuie să primească răspuns ferm, că nimeni nu poate acţiona pentru a pune în primejdie integritatea ţării, liniştea poporului, bunăstarea poporului.
Dacă aveţi alte întrebări?
Tov. Anton Lungu:
Tovarăşe secretar general, vă raportez că în adunările ţinute la noi comuniştii, oamenii muncii şi-au exprimat totala indignare şi au condamnat hotârât manifestările elementelor reacţionare. Activitatea la noi se desfăşoară normal şi hotărât pentru îndeplinirea sarcinilor de plan. Vă asigurăm că vom face totul pentru îndeplinirea indicaţiilor ce ni le-aţi dat. Am terminat, să trăiţi.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Vă rog să treceţi la organizarea şi în Brăila şi peste tot a activităţii, aşa cum am discutat, desigur, trebuie să asigurăm desfăşurarea normală a producţiei şi realizarea planului.
Trebuie să se creeze aceste grupe de acţiune şi în comune, în toate unităţile şi localităţile.
Mai sunt alte întrebări sau probleme de ridicat?
Eu vă rog, tovarăşi, treceţi imediat, cu toate forţele, la activitate încă din această seară.
Cu aceasta, dacă nu mai aveţi nimic de ridicat, închei teleconferinţa şi vă urez succes în întreaga activitate.

*  *  *

După această teleconferinţă, a urmat o discuţie, în prezenţa celor menţionaţi la începutul teleconferinţei, deci într-un cadru închis. Stenograful, nefiind invitat afară, a consemnat-o.

*  *  *

Tov. Nicolae Ceauşescu:
S-a ridicat problema că activitatea la centru se desfăşoară necoordonat – mă refer şi la relaţiile dintre armată, unităţile Ministerului de Interne, securitate, inclusiv la ce mi s-a spus cu puţin înainte, că unităţile de pompieri au refuzat să acţioneze spunând că au comanda lor. De fapt, aceasta face ca lucrurile să tărăgăneze, să nu fie soluţionate la timp. Este, în fond, inadmisibil ca de 4 sau 5 ore să nu fi fost lichidat grupul acesta de aici, de la Universitate, care trebuia de mult lichidat. Sunt tot felul de discuţii.
Pornind de la aceasta, tovarăşi, se instituie comanda unică asupra întregii activităţi. Armata, trupele de securitate, toate celelalte unităţi subordonate, inclusiv gărzile sau detaşamentele de luptă şi apărare sunt subordonate comenzii unice. Această comandă unică este asigurată de ministrul apărării, ministrul de interne, ministrul secretar de stat la interne şi şef al Departamentului Securităţii Statului şi şeful statului major al Gărzilor patriotice – desigur, sub conducerea comandantului suprem. Cu orice problemă vă adresaţi comandantului suprem. Nu mai trebuie să aibă loc nici un fel de discuţii! Coordonarea activităţii trebuie făcută rapid şi obiectiv, ca să terminăm cu interminabilele discuţii de orice fel. Nu avem timp de discuţii nesfârşite. Iată, în problemele acestea, aşa trebuie făcut.
Secretariatul de coordonare, deci cel care urmăreşte întreaga activitate, este Silviu Curticeanu, ca secretar al comandamentului unic. El va urmări întreaga activitate şi-mi va raporta. Este clar?
(Generalul Milea şi generalul Iulian Vlad au lăsat capul în jos, fără a spune nimic.)
Tov. Tudor Postelnicu:
Tovarăşe secretar general, pentru noi toate indicaţiile dumneavoastră sunt clare. Le vom executa întocmai.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Atunci, vă rog să-mi prezentaţi rapid situaţia din capitală şi măsurile care s-au luat şi în Capitală şi în ţară.
Într-o jumătate de oră să veniţi la mine cu toate măsurile care s-au luat şi care se vor lua. Între timp însă, trebuie să acţionaţi pentru a lichida rapid situaţia de aici (din Bucureşti).
Tov. Tudor Postelnicu:
Am înţeles.

Stenograma a fost refăcută la 4 ianuarie 1990, ora 20.50, la Ministerul Apărării Naţionale. Stenograma iniţială a fost predată la data de 21 decembrie 1989 lui Silviu Curticeanu, caietul rămânând în biroul stenografului şi servind la reconstituirea stenogramei de faţă.
DA/3 ex.
Dîrnu Aurelian

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22