Lupta PSD cu şi pentru serviciile secrete

După ce s-a bătut cu succes pentru subordonarea justiției controlului po­litic, coaliția PSD-ALDE a decis să în­deplinească și partea nespusă, dar im­plicită, din directiva lui Dan Voiculescu pri­vind luarea în stăpânire a justiției pentru a de­ți­ne puterea, și anume preluarea controlului asupra serviciilor de in­formații și a oricăror alte instituții care sus­țin activitatea DNA și/sau le scapă de sub con­trol. Recentul atac asupra SPP trebuie deci privit ca o nouă etapă din războiul dus de mafia transpartinică a penalilor pentru de­structurarea sistemului care le-a schim­bat viața și trecerea acestuia sub controlul propriu, pentru a evita viitoare neplăceri. O scurtă reme­mo­rare a istoriei ultimilor patru ani de­monstrează acest lucru.

Prima salvă în atacul asupra ser­vi­ciilor a fost dată nu de PSD, ci de Tra­ian Băsescu, în 2014, când a acuzat ser­viciile că s-ar fi implicat în cam­pa­nia prezidențială încercând s-o com­promită pe candidata PMP Elena Udrea. Era vorba de celebrele fo­to­grafii apă­rute pe un blog anonim, în care fa­vo­rita președintelui apărea în compania procurorului șef al DIICOT, Alina Bi­ca, într-o escapadă la Pa­ris. Deși fostul pre­șe­dinte s-a legat de efec­tele electorale ale fo­to­grafiilor, ele i-au creat mai multe probleme șe­­fei DIICOT, care a în­călcat deontologia pro­fesională afișând relații amicale cu oameni po­litici, după cum a con­statat atunci Inspecția Judiciară. În scandalul care a urmat, Elena Udrea a recunoscut de altfel că ea a re­co­man­dat-o pe doamna Bica pen­tru șefia DIICOT, ce­ea ce a devoa­lat o rețea de com­plicități între oa­meni politici implicați în afaceri și acu­zați de corupție și unii magistrați. Alina Bica a fost ares­tată de DNA în no­iembrie 2014 și ul­terior con­dam­na­tă pentru abuz în ser­viciu. Înainte de verdictul final în pro­cesul său, fosta șefă a DIICOT a reușit să fugă în Costa Ri­ca spre finalul lui 2017.

Directorul Serviciului  Român de Informaţii, Eduard Hellvig

Să revenim însă la anul de grație 2015, în care Elena Udrea a luat con­tactul cu sistemul judiciar și pe­ni­tenciar în dosarul Gala Bute, soldat ulterior cu o condamnare de șase ani în primă instanță. A contraatacat prin interviuri și declarații din care a reieșit o frumoasă prietenie cu Se­bas­tian Ghiță, om de afaceri cu nu­me­roase dosare penale la DNA, dar pro­tejat de SRI. Ulterior, Ghiță însuși a ieșit la atac împotriva Laurei Codruța Kövesi, fără succes, și împotriva șefu­lui operativilor din SRI, generalul Flo­rian Coldea, a cărui demisie a reușit s-o obțină în final în urma publicării fotografiilor din care rezulta că cei doi erau prieteni de familie. Pentru cam­pania anticorupție, îndepărtarea lui Florian Coldea, care susținea ac­tivitatea DNA în limitele legii, a fost o lovitură, agravată de faptul că suc­cesorul său nu mai furnizează in­for­mații relevante procurorilor antico­rupție, deși are cadrul legal pentru a o face. Să nu știe oare președintele Io­hannis de această schimbare de ati­tudine a SRI? Ne îndoim.

Asaltul asupra generalului Coldea a fost însoțit de o campanie furibundă de propagandă împotriva „aco­pe­ri­ți­lor“ din justiție și din presă, care s-ar fi aflat la originea „abuzurilor“ co­mi­se asupra oamenilor politici. Ne amin­tim de agitația Danei Gârbovan, care cerea anchete asupra implicării SRI în activitatea magistraților, fără a da însă nici un nume sau alte elemente con­crete, de „autodenunțul“ lui Ro­bert Turcescu, răsplătit cu un mandat de deputat PMP, și, mai recent, de declarațiile acuzatoare, dar ne­sus­ți­nute cu probe ale fostului colonel SRI Daniel Dragomir, codamnat în primă instanță pentru corupție, care a jucat un rol și în afacerea Black Cube, care ur­mărea compromiterea doamnei Kö­vesi și ale cărei detalii nu au fost încă lămurite. În tot cazul, aici își are ori­ginea teoria „statului paralel și ile­gi­tim“, prin care PSD și ALDE încearcă să-și justifice atacul asupra justiției și a instituțiilor controlate de CSAT.

Dar lovitura de grație dată pro­cu­ro­ri­lor de la DNA și DIICOT abia urma să vi­nă: la începutul lui 2016, Curtea Cons­tituțională a declarat ne­cons­ti­tuțional un articol din Codul de Pro­cedură Pe­nală care permitea SRI să facă in­ter­cep­tări în dosarele instr­u­mentate de DNA și alte parchete, iar motivarea re­dactată de fostul șef al DNA, Daniel Morar, nu a lăsat nicio posibilitate de continuare a acestei colaborări. Sute de probe au fost de­clarate nule, dar, ce­ea ce a fost mai grav, DNA și DIICOT au rămas fără po­sibilitatea realizării unor operațiuni de filaj sau a în­re­gis­trărilor ambi­en­ta­le, pe care nu le poa­te realiza Di­recția de Operațiuni Spe­ciale (DOS) din MAI, singura cu care parchetele mai pot colabora.

În sfârșit, să amintim și lupta pentru controlul Direcției Generale de In­for­mație și Protecție, succesoarea UM 0215 și a 0962, pe care Victor Ponta, pe când era premier, a trecut-o în subordinea sa, dar pe care, după o ten­­tativă de reorganizare din partea Gu­vernului Cioloș, majoritatea par­la­mentară a PSD-ALDE a reușit s-o re­aducă sub autoritatea ministrului de Interne, fidela Carmen Dan, și aceasta pentru că Liviu Dragnea nu are în­cre­dere în premierii propriului partid.

PSD și ALDE s-au constituit deci în vârf de lance al penalilor, preluând toate elementele de strategie puse în operă de Traian Băsescu, Elena Udrea și Victor Ponta în guvernele an­te­ri­oare. Deviza lor pare să fie că drumul spre libertate trece prin acapararea controlului asupra tuturor instituțiilor statului și golirea de conținut a tu­tu­ror funcțiilor pe care nu le con­trolează, cum ar fi cea de președinte. Totul, în numele iluziei că pot obține puterea absolută.

autor: Rodica Culcer

Atacul asupra SPP şi obsesiile lui Dragnea

În termeni politici, vorbim despre ascensiunea unui lider de partid obsedat de control, un lider a cărui ascensiune trebuie oprită cu orice preț.

În loc să-și înceapă mandatul atacând fron­tal problemele economice, Guvernul Dăncilă a debutat cu executarea unui or­din stupid al liderului suprem Liviu Drag­nea privind renunțarea la serviciile SPP. Explicația premierului Dăncilă denotă un ser­vilism absolut: „Nu am nicio pro­blemă cu ofițerii SPP, nici cu instituția, însă aceasta este decizia mea“. Pro­ble­me are însă Liviu Dragnea cu șeful SPP, Lucian Pahonțu, pe care l-a acuzat întâi prin interpuși că s-ar implica în politică și apoi direct că transmitea parchetelor informațiile deținute despre demnitari. Mi­nistrul de Interne, Carmen Dan, s-a gră­bit să asigure paza demnitarilor de că­tre Jandarmerie, doar că Jandarmeria nu are atribuții legale în acest sens. În plus, SPP este un serviciu nu doar de pază, ci și de protecție, dispunând de mijloace logistice specifice, care nu sunt la în­demâna polițiștilor sau a jandarmilor.

Doi foști președinți au demonstrat carac­te­rul ilegal și inoportun al acestui de­mers: Traian Băsescu a amintit că SPP face parte din sistemul de apărare și că „mă­sura îndepărtării SPP de la înde­pli­nirea misiunii de protecție a dem­ni­ta­ri­lor, în baza unor bârfe de partid, este ilegală și dă o lovitură unei componente a sistemului național de apărare“, iar Ion Iliescu a considerat nepotrivită tre­cerea SPP în subordinea MAI, „câtă vre­me ministrul este un om politic“.

Niciunul dintre aceste argumente ra­ționale nu l-au oprit însă pe liderul PSD, care se află de altfel în plină ofensivă asupra sistemului de siguranță națională, pe care nu-l vrea coordonat de CSAT, deci implicit de președinte, ci de sine. Nu întâmplător a anunțat că în această sesiune parlamentară „vom începe să discutăm serios despre legea SRI, despre legea SIE“, ceea ce poate însemna că domnul Dragnea va dori să le scoată de sub autoritatea președintelui și să atri­buie exclusiv parlamentului, deci ma­jo­rității politice, dreptul de a-i numi pe di­rectorii celor două instituții. Astfel dom­nul Dragnea speră probabil să controleze și activitatea CSAT, subminându-l și mai mult pe președinte.

În tot cazul, în acest spirit a fost relansat proiectul de lege al ALDE cu privire la cre­area unei Autorități Naționale de In­terceptări, propus încă din octombrie 2016, și care pevedea controlul acestei autorități de către o comisie de supra­veghere din care făceau parte parla­men­tari și judecători. DNA și SRI nu ar mai putea realiza interceptări, iar inter­cep­tările realizate în cazul unui flagrant sau al unor situații de urgență nu ar putea fi utilizate în instanță decât sub semnătura unui șef numit de parlament. Faptul că o astfel de autoritate numai inde­pen­den­tă nu ar fi, ci, dimpotrivă, controlată po­li­tic nu pare să-l deranjeze pe domnul Tă­riceanu, care, pe măsură ce procesul său înaintează în instanță, este tot mai insistent cu privire la abuzurile „statului paralel“, participând chiar la un eve­ni­ment organizat de fostul colonel SRI Da­niel Dragomir, condamnat deja pentru co­rupție și mare agitator pe tema im­plicării SRI în activitatea DNA și a ins­tan­țelor, fără a prezenta însă nici o probă în sprijinul acuzațiilor sale.

Atacul asupra generalului Pahonțu a fost blocat la Comisia de apărare din Senat, pre­zidată de liberalul Marcel Vela, care a de­clarat că în prezent nu există ele­men­te constitutive pentru a-l audia pe şeful SPP. Se pare că domnul Vela a fost mai puțin impresionat decât președintele Co­misiei de control a activității SRI, Claudiu Manda, de scrisoarea trimisă de Alina Mungiu-Pippidi, care, în plină campanie anti-Pahonțu inițiată de Dragnea, cere investigarea unui „serviciu secret“ în ca­drul SPP. Deși Parchetul General a in­firmat o informație dată inițial de Biroul său de presă cu privire la existența unei anchete asupra activității SPP, probabil că scrisoarea doamnei Mungiu-Pippidi va deveni un bun pretext pentru con­ti­nuarea atacului asupra SPP.

Potrivit fostului lider PSD Victor Ponta, Liviu Dragnea urmărește transferul SPP în subordinea ministrului de Interne Car­men Dan, pentru a avea control total asu­pra miniștrilor, în care n-ar avea de­loc încredere. Din declarațiile făcute luni de Liviu Dragnea rezultă însă și o anu­mită teamă față de informațiile pe care SPP le-ar putea furniza justiției cu pri­vire la activitățile demnitarilor PSD, in­clu­siv ale sale. Miza nu este deci doar con­trolul asupra miniștrilor și eventuala sub­minare a instituției prezidențiale, ci blo­ca­rea oricărei instituții care l-ar putea controla. În termeni medicali, am putea vor­bi de paranoia. În termeni politici, vor­bim despre ascensiunea unui lider de par­tid obsedat de control, un lider a că­rui ascensiune trebuie oprită cu orice preț.

Preşedintele României, Klaus Iohannis

Liderul PSD, Liviu Dragnea

autor: Rodica Culcer

Până unde se poate juca Dragnea cu serviciile

Președintele PSD a anunțat că parlamentul are pe agenda actualei sesiuni schimbarea legilor siguranței naționale.

Liviu Dragnea, șeful PSD, crede că su­pra­punând scandaluri cu personaje im­por­tante din serviciile secrete ar putea (re)­intra în grațiile acestora. În strategia pe ca­re a pus-o la cale și pe care o des­fă­șoa­ră cu ajutorul diferitelor canale me­dia­tice a atacat rând pe rând cele mai im­portante servicii de informații au­toh­tone. Se folosește de date din interiorul acestor instituții, fiindcă are peste tot pro­priii agenți, care-i pun pe masă firi­mi­turi mai mult sau mai puțin proaspete sau îl avertizează despre ceea ce ur­mea­ză să se întâmple. Și Dragnea reușește să fie cu un pas în fața lucrurilor, chiar și atunci când e vorba despre procurorii DNA care se ocupă de dosarul lui.

Pozează în liderul puternic, sugerând că are despre fiecare șef de serviciu secret lucruri cu care l-ar putea compromite. Des­pre Eduard Hellvig, directorul SRI, a spus că-l cunoaște bine, că a avut „o re­lație de prietenie foarte strânsă“, că în pe­rioada alianței PSD-PNL (USL) au lu­crat „umăr la umăr“ și au petrecut „luni în șir“ trudind împreună, sugerând în acest fel că are amănunte multe despre cel care conduce cel mai mare serviciu secret din România. Șeful interimar al Ser­viciului de Informații Externe, ge­neralul Silviu Predoiu, a fost atacat prin­tr-o poveste despre fratele lui, în vreme ce directorul Serviciului de Pază și Pro­tecție, Lucian Pahonțu, a fost acuzat di­rect de Liviu Dragnea că și-ar „depăși“ atri­buțiile și că folosește informațiile pe care le colectează subalternii săi pentru „a influența“ oameni din guvern sau din partide. Prim-ministra și miniștrii au re­nunțat la SPP și acum sunt protejați de jandarmi, o formulă care l-ar putea face pe Dragnea să creadă că dacă i-ar su­pra­veghea mai bine pe cei din guvern va ex­clude trădările și îi va face temători.

Dincolo de numeroasele detalii per­so­na­li­za­te enumerate în timp, președintele PSD a anunțat că parlamentul are pe agen­da actualei sesiuni schimbarea le­gi­lor siguranței naționale. Ar fi vizate legile de organizare pentru SRI, SIE, SPP, STS, plus Legea siguranței naționale (nr. 51/1991, adoptată chiar înainte de Cons­tituția României). Modificarea lor ar scoa­te din joc „statul paralel“ despre care vor­besc atât de mult Dragnea și Tă­ri­ceanu, adică ar duce în viziunea celor doi la transformarea acestor servicii se­crete în instituții mai prietenoase pentru formațiunile din arcul de guvernământ.

Majoritatea parlamentară PSD & ALDE ar putea schimba, poate, actuala filosofie a serviciilor secrete autohtone, dar Cons­tituția prevede la Articolul 65 (al. 2, h) că Legislativul îi numește la propunerea pre­ședintelui României pe directorii ser­vi­ciilor de informații. E posibil ca, prin noi prevederi, parlamentul să primească mai multe atribuții de control, ceea ce ar putea fi un pas înainte, dacă într-adevăr deputații și senatorii din comisiile de spec­ialitate ar ști pe ce butoane să ape­se sau dacă aceștia n-ar intra din ign­o­ranță sau în mod voit în siajul serviciilor. Prin eventualele modificări ale legilor, la rândul lui, președintele ar putea fi con­strâns să-i numească într-un timp limită pe directorii serviciilor secrete. Klaus Io­hannis ar putea fi în acest fel obligat să se decidă asupra unui nou șef al spio­na­jului, chiar dacă nu are o majoritate a lui, ar fi deci pus în situația să negocieze cu PSD, după ce ultimul director al SIE votat de parlament, Mihai Răzvan Un­gu­reanu, și-a dat demisia în 2016.

Liviu Dragnea dă de veste prin ceea ce face că vrea să înceapă diverse tratative atât cu președintele, cât și cu liderii co­munității de intelligence, lăsând să se în­țeleagă în subsidiar că nu a reușit până acum să intre cu aceștia în discuții apro­fundate.

Ce altceva ar putea urmări liderul PSD cu această dezordine? Crede că se poate salva (de dosarele penale) dacă pune mâna pe servicii? De când e în politică nu a învățat că nimeni din afară nu poa­te controla cu adevărat aceste instituții de forță? Că ce se întâmplă acolo e se­cret și că secretul este chiar esența re­gulii jocului?

Deranjând toate părțile, Liviu Dragnea s-ar putea să cadă în propria lui capcană și să-și grăbească sfârșitul politic. Frica și beția puterii îl fac să dea totul peste cap și să nu înțeleagă, pe lângă multe al­tele, nici logica funcționării serviciilor.

autor: Sabina Fati