Pe aceeași temă
Cu două săptămâni în urmă, deputații Partidului România Unită Sebastian Ghiță și Bogdan Diaconu au amenințat că vor introduce în parlament un proiect de lege prin care să se interzică membrilor organizațiilor nonguvernamentale care au primit finanțări de la miliardarul american George Soros și celor care au făcut parte în ultimii cinci ani din aceste ONG-uri să ocupe funcții publice în România. Această „lustrație pe dos“ este inspirată de operațiunile de epurare a instituțiilor publice din Turcia de membrii „rețelei Gülen“, lansate de regimul Erdoğan după lovitura de stat eșuată din vară, și de o lege similară din Rusia care obligă ONG-urile ce primesc finanțări externe să se înregistreze ca agenți străini. Un alt deputat, Ninel Peia, exclus între timp din PSD pentru că ar fi susținut că vaccinurile au provocat moartea copiilor din județul Argeș la începutul anului, publică nestingherit pe o platformă „de știri“ un text care instigă în mod explicit la delațiune și oprobriu public: „Români, dacă cunoaşteţi un astfel de mercenar plătit direct sau indirect de Soros, dacă aveţi informaţii despre un astfel de mârşav trădător veniţi alături de noi, ultima redută a patriotismului, ultimul bastion al românismului. Demască-l pe ticălos! Postează la comentarii poza trădătorului, numele lui şi funcţia lui şi în ce fel a înşelat Ţara şi Neamul!“.
Victor Ponta a dezvoltat în ultimul an o adevărată teorie a conspirației sorosiste împotriva României.
Dar politicianul anti-oengist și anti-sorosist este fostul prim-ministru Victor Ponta, care în ultimul an a reușit să dezvolte o adevărată teorie a conspirației sorosiste împotriva României. Într-una dintre ultimele sale luări de poziție, prilejuită de protestele împotriva imunității lui Gabriel Oprea, Ponta afirmă că „3.000 de oameni ies pe stradă îndemnați de aceiași 100 care scriu pe siteurile Propagandei sau vorbesc la televiziunile (pline de datorii la Bugetul de Stat) controlate de Sistem/ câteva cozi de topor ale lui Soros (mai vechi sau mai noi) apar lângă ei ca să facă poze și să își asume roadele - în fiecare toamnă are loc «Festivalul» protestelor - mereu despre Rusia, politicienii corupți, oameni morți a căror tragedie e tocmai bună de folosit și «salvarea» care vine mereu de undeva din afara țării sau oricum de la cineva care nu are «relele» românilor!“. Ponta nu face niciun secret ce înțelege prin „cozi de topor ale lui Soros“: „Acei cetățeni care au fost pregătiți, sprijiniți, plătiți ca să facă rău din interior, să distrugă, să spună și să facă ceea ce adversarii din afară nu vor să își murdăreasca mâinile făcând ei direct! Monica Macovei este un prototip pentru «cozile de topor» ale României - mereu bine plătită și sprijinită, lipsită de orice rușine sau remușcare, denigrator profesionist al României, «implantată» în organizații neguvernamentale care luptau împotriva României, apoi devenită ministru și europarlamentar“. Alături de Macovei, printre „cozile de topor“ s-ar număra actualii miniștri Raluca Prună și Cristian Ghinea, precum și reprezentanții acelor ONG-uri care militează pentru modernizarea României și sincronizarea instituțiilor românești cu cele occidentale în privința transparenței, profesionalizării și integrității. „Propaganda“ este reprezentată de cele câteva publicații prooccidentale rămase pe piața românească, inclusiv aceasta.
Cum a devenit Soros nomina odiosa în România?
Vreme de 27 de ani, programele și bursele finanțate de Fundația Soros sau de Fundația pentru o Societate Deschisă au fost considerate factori de modernizare, de educare și de profesionalizare a elitei românești. În ultimul an, însă, Soros a devenit sinonim cu „antinațional“, iar beneficiarii acestor programe au devenit suspecți că ar fi „agenți străini“, „membri ai unei rețele care vrea să creeze un stat paralel“. În orice caz, persoane impure care merită să poarte un stigmat. Între timp, Ziua a publicat o listă neagră - Lista lui Soros - din care fac parte toți reprezentanții societății civile, foști și actuali oficiali ai statului, directorul SRI, dar și aproape toți membrii, foști și actuali, ai Grupului pentru Dialog Social. Alții au identificat nu mai puțin de 22.000 de beneficiari ai granturilor și finanțărilor ONG-urilor „sorosiste“ și au denunțat „armata lui Soros“, care „distruge România din interior“.
Originea acestor atacuri naționaliste la adresa „sorosiștilor“ lansate public în ultimul an se găsește în protestele din noiembrie 2015 care au dus la demisia Guvernului Ponta. Atunci, la numai câteva ore, Realitatea TV a domnului Ghiță a început să difuzeze o serie de „dezvăluiri“ în care se afirma explicit că protestele post-Colectiv au fost confiscate de ONG-urile lui Soros, că scopul acestora a fost înlocuirea guvernului legitim cu un guvern-marionetă impus de la Bruxelles care să reprezinte interese străine în dauna celor românești. Această „linie politică“ a fost menținută de PSD, care a denunțat luna trecută, prin vocea lui Liviu Dragnea, caracterul antinațional al Guvernului Cioloș.
Între timp, însă, monștrii au început să iasă din cutie incontrolabil. Spațiul virtual s-a umplut de website-uri naționalist-ortodoxiste, care îmbină, pe lângă revolta împotriva vaccinurilor și pașapoartelor biometrice și ura față de „oculta sorosistă“ - care e descrisă ba ca o conspirație de stânga, ba de dreapta „neoliberală“. Ghiță și Ponta s-au ferit până acum să facă vreo referire la evreitatea lui Soros, dar Roșca Stănescu și puzderia de site-uri amintite nu se feresc. În foarte scurt timp, „conspirația sorosistă“ a căpătat în spațiul public toate caracteristicile „conspirației evreiești“. „Antisorosismul“ devine tot mai mult un alt nume pentru antisemitism.
Patriotism economic și interese de grup
Nu numai Ghiță, Marian Munteanu și ortdocșii geto-daci vor să protejeze „capitalul românesc“ și resursele țării de străini. Vorbim de un fenomen transpartinic, ca și corupția, de altfel.
Dincolo de retorica politică și religioasă, care nu diferă prea mult în ton și exprimare de vechiul naționalism de expresie vadimistă, noul naționalism are o puternică dimensiune economică. În general, discursul este construit pe acuzațiile că multinaționalele au transformat România într-o „colonie a Occidentului“ și că e nevoie de o revenire a statului român în economie, pentru a recupera „demnitatea națională“. Ideea de patriotism/naționalism economic a fost lansată în spațiul politic de către Adrian Năstase și de atunci a devenit doctrina cvasi-oficială a partidelor românești, indiferent de orientarea asumată.
Traian Băsescu a descoperit acum, în rând cu alţi politicieni, patriotismul economic.
Săptămâna trecută, guvernul a publicat un memorandum în care prezenta strategia de vânzare a unor pachete minoritare de acțiuni la companii de stat precum Hidroelectrica, Complexul Energetic Oltenia, CFR Marfă, CN Aeroporturi Bucureşti sau CN Administraţia Porturilor Maritime Constanţa. Este vorba de procese demarate cu ani în urmă, convenite cu finanțatorii externi și asumate de toate guvernele, inclusiv de Guvernul Ponta, dar niciodată încheiate. Memorandumul precizează clar că la companiile strategice - Hidroelectica, Aeroportul Otopeni, Portul Constanța - statul își păstrează pachetul majoritar, iar vicepremierul Costin Borc a declarat cât se poate de explicit că „Scopul este o dezvoltare a societăţii şi listarea ar aduce o mai bună transparenţă a rezultatelor societăţii şi implicit o mai bună guvernare şi rezultate mai bune“.
Partid nou naţionalist |
---|
Potrivit unui sondaj realizat de CSCI în 2015 pe tema naționalismului românesc, 72% dintre cei intervievați au fost de acord că „românii sunt exploatați de companiile străine“. Totodată, 23% considerau că, dacă ar fi să apară un nou partid în România, acesta ar trebui să fie un partid naționalist. |
Opoziția la acest proiect a arătat o ciudată unitate de gândire între cine te așteptai mai puțin. Pe vremuri, adică nu mai departe de 2011, Traian Băsescu era un mare susținător al listării la bursă și vânzării de pachete minoritare, tocmai în scopul transparentizării guvernanței companiilor de stat. Acum, a descoperit, în rând cu restul politicienilor, patriotismul economic: „Să scoți la vânzare acțiunile Portului Constanța și ale Aeroportului Otopeni, obiective superstrategice ale țării... Poți să vinzi TAROM-ul mâine, dar Aeroportul Otopeni, ăsta rămâne în proprietatea statului. Portul Constanța este cel mai important port din bazinul mediteranean“, a declarat el duminică seara. Adevărat, dar tot atât de adevărat este că Portul Constanța este o vacă politică de muls. De-a lungul timpului, PDL și-a pus oameni în poziții cheie din administrația portului, în vreme ce PSD l-a trecut direct în administrarea lui Mazăre. Orice efort de transparentizare a activității portului ar fi o amenințare directă la o sursă de bani importantă pentru partide. De altfel, Portul Constanța face obiectul unei legende urbane cu puternic caracter naționalist. Aceasta spune că Olanda se opune aderării României la spațiul Schengen nu din cauza corupției, ci pentru că se teme de concurența pe care Portul Constanța ar face-o Portului Rotterdam și ar cere la schimb o participare masivă la Constanța, dacă nu chiar majoritară. Degeaba a dezmințit Cioloș, naționaliștii noștri știu mai bine.
Dragnea a tunat în aceeași seară, dar la altă televiziune că nu vrea să vândă nimic, deși guvernul din care a făcut parte a agreat aceste vânzări: „România nu are de ce să vândă pachete minoritare sau majoritare. Un guvern tehnocrat, fără legitimitate, nu poate să facă acest lucru. Aceste
Capitalul străin |
---|
Potrivit datelor INS, în 2015, din totalul firmelor active în România, cele controlate din străinătate erau de circa 29.500, adică o pondere de 6,5%. În industrie, ponderea companiilor cu capital străin era de numai 11,8%, dar acestea angajau 41,4% dintre salariații din acest sector. |
societăți trebuie să contribuie la dezvoltarea României, România nu trebuie să mai vândă nimic“. Dragnea știe bine că aceste vânzări de pachete minoritare nu vor putea fi duse la capăt până la alegeri, dar interesele de moment îi dictează să apese pedala naționalistă. De alfel, luna aceasta s-a dezbătut în parlament un proiect de lege PSD care blochează privatizările pentru următorii cinci ani. Unul dintre inițiatori, Florinel Butnaru, a exprimat chintesența naționalismului economic: „Am discutat, nu ne vindem ţara! Punct! România. Pământul, apele, subsolul, averea, bogăţia poporului român. Aveţi ceva împotrivă? Vindeţi-o dumneavoastră! Cum, nu ştiţi ce are România, avere şi proprietate? Subsoluri, baraje, fabrici şi uzine, pe româneşte“. Cheia acestui proiect inspirat de Florin Georgescu nu este însă salvgardarea „avuției naționale“, orice va fi fiind aceasta, ci revenirea la stat a tuturor activelor dobândite în urma unor privatizări frauduloase. Acelaşi lucru ar trebui să se întâmple cu activele obţinute în mod fraudulos la Fondul Proprietatea. Cu alte cuvinte, nu doar blocarea privatizărilor, ci naționalizare și revenirea în forță a statului în economie.
Nici PNL nu a scăpat oportunitatea de a-și manifesta patriotismul economic, pe care și l-a manifestat prin Legea Supermarketurilor, care obligă marii retaileri să achiziționeze produse alimentare în proporție de 51% „pe lanțul scurt de aprovizionare“ locală și regională.
Așadar, nu numai Ghiță, Marian Munteanu și ortdocșii geto-daci vor să protejeze „capitalul românesc“ și resursele țării de străini. Vorbim de un fenomen transpartinic, ca și corupția, de altfel.
Ce urmăresc naționaliștii: o Românie ruptă de Occident
Scopul final al ideologilor noului naționalism este să recâștige controlul unei oligarhii restrânse asupra mecanismelor de exploatare a resurselor prin intermediul instituțiilor statului.
În pofida inflației recente de partide naționaliste - Partidul România Unită, Alianța Noastră România, Forța Națională -, niciunul dintre acestea nu reușește să strângă un număr suficient de voturi ca să treacă pragul electoral. Ultimele două sondaje realizate de TNS, pentru USR-ul lui Nicușor Dan, și de Agenția de Rating Politic dau, cu cifre diferite, aceeași ierarhie a partidelor care vor intra în parlament: PSD, PNL, USR, ALDE și UDMR. Unde se regăsește așadar electoratul naționalist? Astă-vară, după referendumul din Marea Britanie, un sondaj IRES înregistra 14% dintre români care ar vota pentru ieșirea din UE. Acest nucleu dur antieuropean și antioccidental nu se regăsește în zestrea electorală a unui partid singular. Este fie împărțită între mai multe formațiuni, fie este dezinteresată de alegeri, nesimțindu-se reprezentată. Dimpotrivă, pare că aceste alegeri vor fi marcate de ascensiunea unei formațiuni cu origini civice, „oengiste“, cum este USR, cotat cu 10%, respectiv 9% din opțiuni. Această ascensiune merge împotriva curentului naționalist și poate reprezenta, dacă va continua, o amenințare la adresa unei eventuale hegemonii PSD-ALDE după alegeri și, de aceea, va deveni ținta unor atacuri naționaliste tot mai violente. Tonul a fost dat deja de același Roșca Stănescu, care a calificat USR drept „un produs al unor ONG-uri cu profil antinațional de orientare globalistă“ și, desigur, „un partid controlat de rețeaua sorosistă“, și trebuie să ne așteptăm la o amplificare a acestor atacuri, mai ales că USR dorește să-și asocieze imaginea de cea a premierului Dacian Cioloș, acuzat la rândul lui că ar conduce „guvernul ocultei multinaționale“. Cu cât aceste atacuri vor continua, cu atât șansele ca electoratul naționalist să se mute în tabăra PSD-ALDE cresc, ceea înseamnă că PRU, ANR, FN etc. sunt gândite ca „iepuri“ ideologici care să aducă la capătul cursei o majoritate confortabilă pentru alianța Dragnea-Tăriceanu, salvatorii fermierilor români, ai producătorilor români, ai capitalului românesc și ai credinței ortodoxe strămoșești de asaltul neocolonialiștilor occidentali.
Miliardarul american George Soros este ţinta naţionaliştilor români.
Aceste calcule și strategii electorale reprezintă însă numai una dintre mizele resuscitării naționalismului xenofob. Celelalte sunt mult mai întunecate și mai periculoase pentru viitorul României. Unul dintre reproșurile aduse „rețelei sorosiste“ și „sorosismului“ este „globalismul“ sau „capitalismul global“. Această acuzație nu este originală, ea este preluată din arsenalul formațiunilor populiste din Occident, de la alt-right la extrema stângă, de la Donald Trump la Viktor Orbán, de la Marine Le Pen la Podemos, la Mișcarea 5 Stelle, la Syriza. În cazul Europei de Est, știm cum arată această teorie: transformarea țărilor din Est în piețe de desfacere, preluarea industriei și resurselor „naționale“ pe nimic și transformarea populației în mână de lucru ieftină. Dar care ar trebui să fie riposta? Protecționism economic și ieșirea din circuitul comerțului global? O legislație ostilă care să descurajeze investițiile străine? Reorientarea spre Rusia și China, așa cum pledează deschis Adrian Năstase și Victor Ponta? Naționalizarea companiilor private sau chiar exproprierea proprietăților private? Oricare din aceste „măsuri“ ar produce o catastrofă economică pentru România, în primul rând pentru că ar încălca toate angajamentele luate de România prin aderarea la Uniunea Europeană și ar produce o ruptură între România și Europa, principala piață de desfacere pentru produsele românești. Și atunci, care e obiectivul? Dacă revedem toate măsurile „patriotice“ de mai sus, ele au un element comun: întărirea masivă a rolului statului în economie și în societate. Scopul final al ideologilor noului naționalism este să recâștige controlul unei oligarhii restrânse asupra mecanismelor de exploatare a resurselor prin intermediul instituțiilor statului, pe care încep să îl piardă prin privatizări, transparentizare, adaptarea procedurilor privind achizițiile la normele europene și anticorupție, toate susținute de ONG-urile și de publicațiile prooccidentale „sorosiste“. Iar dacă prețul plătit este o ruptură de Europa și reorientarea spre Rusia, aceste grupuri de interese par dispuse să îl plătească. În fond - nu-i așa? -, rușii ortodocși și corupți ne sunt mai aproape decât americanii, capitaliști, străini și pe deasupra și evrei, nu?