Pe aceeași temă
Deși în sondaje președintele Iohannis are o cotă ridicată de încredere, prinde contur un curent de nemulțumire. I se reproșează că nu ia poziție în chestiuni importante, că tace, că vrea cu obstinație să nu fie ca Băsescu. E justificată această percepție?
E evident că președintele Iohannis este foarte diferit de predecesorul său. Parcursul anterior, stilul personal, profilul retoric, situația politică îi deosebesc. Reproșurile pomenite sunt firești, dar nu par să fi influențat opinia. Dimpotrivă! „Luna de miere“ a lui Iohannis cu alegătorii e departe de a se fi încheiat. Cred că șeful statului a anunțat de la bun început că vrea 10 ani la Cotroceni. Iar pentru asta are nevoie de întreținerea unei atmosfere consensuale. Ceea ce nu înseamnă că va evita orice coliziune cu Ponta sau cu succesorii acestuia. Deunăzi, i-a reproșat premierului și modificările la Codul Penal și haosul creat de cardul de sănătate. Am, totuși, impresia că accentul va cădea asupra compromisului, nu asupra confruntării. Aici avem și clivajul esențial Băsescu-Iohannis: primul iubește separarea, al doilea preferă înțelegerea.
Publicul continuă să se raporteze, la rândul său, la modelul Băsescu, generând astfel false așteptări?
Există, evident, o inerție a publicului. După 10 ani cu un președinte, n-ai cum să-l uiți în cinci luni. Comparațiile sunt inevitabile și sunt convins că fostul primar al Sibiului va fi pus față-n față și cu Constantinescu, și cu Iliescu. Dar să nu uităm de noutățile aduse de Iohannis. Acesta are, de pildă, o experiență de partid foarte limitată, Forumul German fiind organizație a unei minorități, nu o mașinărie partizană. În PNL, n-a apucat să ia deprinderile oribile cu care ne-au obișnuit unii dintre membrii acestei venerabile formațiuni. Până la urmă, el s-a impus ca alternativă la Antonescu, care s-a comportat, după formarea USL, lamentabil și a dezamăgit pe multă lume, dacă e să îl comparăm cu tânărul rebel din anii ’90. Spun asta fiindcă am văzut că i se reproșează președintelui actual că e un uselist ascuns. Cei care afirmă așa ceva uită că Iohannis e cel care l-a blocat pe Ponta, tot așa cum Băsescu l-a blocat pe Năstase în 2004.
Ce ar trebui să facă și nu face președintele, în opinia dvs.?
Să ne-nțelegem: îl susțin pe Iohannis! E președintele pe care l-am votat în turul al doilea, după ce în primul am susținut-o pe Macovei. La Parlamentul European, deși independent, sunt membru în PPE, care e și familia politică a președintelui. Dacă l-am criticat, am făcut-o cu argumente și cu gândul de a ameliora funcționarea puterii. Iar reproșurile mele au vizat un singur punct: viteza de reacție! Nu e normal ca ambasadele Statelor Unite, Marii Britanii sau Olandei să reacționeze în sprijinul statului de drept mai repede decât președintele României. În același timp, îmi spun că poate Iohannis vrea să măsoare de două ori, înainte de a tăia. Și în politică, stilul e omul.
Stilul e omul, adevărat, dar publicul, cum spuneam, pare că are alte așteptări. Faptul că președintele l-a criticat pe Ponta în ce privește cardul de sănătate și proiectele de modificare a Codului Penal a fost bine receptat. Credeți că această politică a consensului va fi una de succes electoral sau președintele va deveni mai combativ? Ce i-ați recomanda? Să critice guvernul și pe Ponta - așa existând riscul reluării unui război al declarațiilor, Ponta fiind mai bun aici, fiindcă are, cum știm, o mare aroganță - sau nu?
Până să-l critice pe Ponta, s-a înțeles cu el și cu ceilalți șefi de partid în privința legilor siguranței informatice. Dar fără să știm public despre ce a fost vorba. Aici cred că e o problemă. Atunci când ai de-a face cu o temă atât de sensibilă încât s-a ajuns la formula Big Brother, se cuvine, zic eu, să fii cât mai transparent, nu și mai obscur decât până acum. Consensul fără transparență e rău. Nu îi dau sfaturi lui Iohannis. În opinia mea, el e tentat să rămână neutru. Gorghiu și Blaga nu vor putea să-i schimbe opțiunile, fiindcă sunt mult mai puțin populari.
Personal, vă dezamăgește Iohannis?
Nu pot spune asta. Dar n-au intrat zilele-n sac... Serios vorbind, nu a luat vreo decizie care să fie fundamental greșită. Pe de altă parte, sper să reacționeze sănătos la criticile întemeiate.
Multă lume crede că această strategie a noncombatului este opera consilierilor, a lui Dan Mihalache în special...
Cum nu-l cunosc deloc pe Iohannis – nu l-am întâlnit niciodată! –, iar din echipa sa îl știu bine doar pe Laurențiu Ștefan, care e un intelectual foarte serios, mi-e greu să speculez asupra relațiilor dintre consilieri și președinte. În orice caz, staff-ul nu are o responsabilitate politică, doar șeful statului dă seamă. Mihalache își freacă probabil mâinile, văzând ce reclamă i se face: nici când era apropiat de Meleșcanu, nici când lucra cu Ponta nu avea parte de atâta atenție, deși le-a fost tot atât de apropiat cât e acum cu Iohannis.
Cristian Preda în timpul unei dezbateri din Parlamentul European pe marginea încălcării drepturilor omului, democraţiei şi a statului de drept în cazul Nadiei Savcenko (Strasbourg, 30 aprilie 2015; foto: Parlamentul European)
Vorbeam la început de un curent de nemulțumire împotriva lui Iohannis. Credeți că e vorba și de o campanie întreținută de PSD, de Băsescu, de oamenii acestora din media?
Nu exclud. PSD moare fără propagandă și, din păcate, avem puțini jurnaliști independenți.
Asistăm la o campanie pe față împotriva DNA, una venită din multe direcții. Sunt situații în care Ponta și Băsescu vorbesc aceeași limbă. Cum vă explicați?
A fost o surpriză uriașă pentru mine faptul că fostul președinte și-a schimbat radical atitudinea față de DNA, ca și față de instanțele judecătorești, după ce a părăsit Palatul Cotroceni. Nimic din ceea ce a făcut în 2004-2014 nu lăsa să se bănuiască un asemenea viraj. Iar referința la Guantanamo m-a îngrijorat, fiindcă eu sunt proamerican. Nu am o explicație, nu am mai avut niciun contact cu Traian Băsescu, din momentul în care am contestat candidatura Elenei Udrea. La Ponta, e vorba de o atitudine neschimbată: am impresia că ar închide DNA și mâine, dacă ar putea.
În parlament există mai multe proiecte de modificare a Codului Penal, unele cu prevederi foarte grave, care ar diminua mult puterile procurorilor. Ambasadele au luat iarăși poziție, Iohannis a tăcut, Victor Ponta a reînceput să lovească în DNA. Credeți că PSD se va opri sau nu?
Partidele – nu numai PSD, ci toate – nu pot accepta că plătesc acum pentru 25 de ani de impunitate. Sigur că e greu să primești o notă de plată încărcată, dar a trecut atât de mult timp fără să se petreacă nimic. Probabil că, la anul, le va fi greu și pesediștilor, și peneliștilor să găsească niște candidați gata să intre în competiție la nivel local, dar mai ales la nivel național. Au avut posibilitatea să limiteze corupția și nu au făcut-o. Acum, tot ei politizează acțiunea procurorilor: Ponta zice că doar DNA îl poate da jos, aleși din celelalte partide susțin că sunt victime ale deciziilor impuse de către adversari, UDMR declară în Europa că DNA derulează o acțiune cu intenție etnică etc. Puțini sunt cei care și-au asumat vinovăția. Ambasadele au reacționat, fiindcă există riscul ca parlamentarii să construiască o baricadă legală de netrecut pentru a se proteja de justiție. PSD nu se va opri. Așa a fost construit partidul: Iliescu a închis ochii la toate matrapazlâcurile, Năstase le-a încurajat pe față („numărați-mi ouăle!“ a zis el, când a fost acuzat de corupție), iar Geoană și Ponta au fost instalați în fruntea bucatelor de partid de către baroni. Probabil că doar o victorie zdrobitoare asupra PSD i-ar descuraja. Problema e că, din 1989 încoace, pesediștii n-au coborât niciodată sub 23%! Iar PNL nu e mai breaz, din perspectiva membrilor de la vârf și a rețelelor din teritoriu.
Dar vedem că Ponta a renăscut, deși guvernarea e departe de ceea ce ar trebui să fie. Cum vă explicați? Se datorează asta și atitudinii președintelui Iohannis?
A fost puțin groggy după prezidențiale și s-a temut că va pierde totul, așa cum au pățit și Năstase, și Geoană, după ce au fost înfrânți la prezidențiale. Numai că teritoriul l-a sprijinit. Reflexul democratic – dacă nu câștigi, pleci din funcție sau te schimbă partidul! – nu a mai funcționat. Se vorbea despre un congres, dar s-a amânat. Pe Ponta l-a ajutat și incertitudinea din partid, fiindcă lideri locali importanți – Mazăre, Nichita, Cosma etc. – au avut altă treabă decât să-l schimbe pe dottore. Iohannis nu pare să fie interesat de destabilizarea lui Ponta.
PNL nu face opoziție eficientă, care să fie motivele? Lipsa liderilor? Interese comune din trecutul USL?
Motive sunt multe. Nu liderii lipsesc acolo, unii șefi sunt chiar din 1990 încoace pe poziții. Aș zice chiar că partidul e greoi, întrucât are cam mulți responsabili: după fuziunea PDL-PNL, au depășit recordul pe care-l deținea PNȚCD, care avea la un moment dat 48 de vicepreședinți. Istoria recentă nu pune mari probleme partidelor noastre. Se șterg cu buretele toate. Neam care iartă ușor, ce să mai zicem! Problema ține și de structura actuală a puterii: PNL are o parte din ea, și anume președinția. Dar Iohannis vrea un profil neutru. Asta amputează cumva PNL. Pe de altă parte, am impresia că Blaga & Gorghiu mizează pe erodarea naturală a PSD până în 2016. E și un calcul cinic la mijloc: e mai bine să intri în alegeri ca partid de opoziție în parlament decât fiind la Palatul Victoria.
Au apărut o serie de stenograme din PNL din care reiese că liberalii i-au tras pe sfoară pe cei din PDL. Spune Teodor Atanasiu că liberalii au luat tot, siglă, sediu, controlează 28 de filiale și că PDL nu va avea nici măcar premierul, așa cum suna înțelegerea. Pare grav. Credeți că PDL a pierdut în această combinație cu PNL și că lucrurile se vor agrava în perioada următoare, că există riscul unei despărțiri?
Nu au cum să se despartă, fiindcă nu a fost o căsnicie, ci o anexare a PDL de către PNL. Blaga a promis că pleacă la anul din politică. Are meritul de a fi condus campaniile câștigătoare ale lui Băsescu și Iohannis, probabil că nu mai are alte ambiții. Ar fi corect ca fie Predoiu, fie MRU să devină premieri, fiindcă ei au renunțat în favoarea lui Iohannis la candidaturi. Sper ca Gorghiu să fie corectă.
E o nemulțumire crescândă față de ANAF, de măsurile luate de Cabinetul Ponta: impozitarea bacșișului, declararea banilor deținuți de cei care se află în preajma unei case de marcat, o îngrozitoare birocrație. Pare o luptă împotriva categoriei care nu e dependentă de stat și care nu e electorat al PSD. Riscă Ponta să genereze, iarăși, un curent împotriva sa?
Asta e chiar filosofia lui Năstase, a lui Văcăroiu și a altor titani ai economiei birocratizate: bunăstarea va crește, dacă funcționarii îi intimidează pe pitici și distribuie privilegii uriașilor. Ideea cu bacșișul impozitat e furată din unele țări occidentale, unde poți adăuga ceva la nota de plată înainte de a tasta codul PIN. Ponta are deja un curent puternic împotriva sa. Nu impozitul pe bacșiș îl va salva.
Atacul la profesiile liberale, care nemulțumește categorii destul de largi, intră în logica a ceea ce spuneam mai sus. Are Ponta nevoie disperată de bani? Atunci de ce a scăzut TVA?
Nu cred că trebuie căutată coerența acolo unde nu e. Ponta improvizează, din 2012 încoace. Azi, populism – scădem TVA la pâine; mâine, puțin liberalism – reducem CAS la angajatori; poimâine, merge și niște comunism – încercăm să controlăm prețurile la magazin. Ceva-ceva tot merge, nu? Cam asta e, mă tem, gândirea economică a guvernului.
Să ne întoarcem la Băsescu: mai are vreo șansă în plan politic? Dar PMP?
Mi-e greu să vorbesc despre fostul președinte. Acum un an, făcea campanie pentru mine, la europene. Azi, e la mile distanță de ceea ce am susținut, alături de el, și eu, și Macovei, și Sever Voinescu, și Toader Paleologu, și Baconschi, și Papahagi. Ultimii trei prieteni citați au fost și ei în PMP. Am fost îndepărtați, în diverse moduri. PMP nu are legătură cu platforma intelectualilor, cum ni s-a spus în numeroase rânduri. Singura idee a PMP, de aproape un an încoace, e exprimată într-un singur cuvânt: Udrea. Care folosește pușcăria, arestul preventiv, acuzațiile pentru a-și consolida statutul de vedetă. E o operațiune kitsch. Iar pentru un partid, asta e sinucidere. Regret asta, dar nu am găsit aliați pentru a salva ce mai putea fi salvat.
Băsescu a lăsat impresia că știe și controlează tot, iar acum spune lucruri din timpul mandatelor sale care arată contrariul.
Sunt foarte subiectiv, așa că voi evita judecăți tranșante. Încerc să descriu starea actuală. Traian Băsescu pare să se despartă foarte greu de postura de președinte. Nu dă impresia că și-a găsit un loc. I-a contrariat pe cei care l-au susținut în mod rațional, nu în chip fanatic. Parcă vrea să-și pună mandatele sub semnul întrebării. S-ar putea ca, în curând, nimeni să nu mai înțeleagă nimic. Răbdarea oricărui suporter are limite.
Modificarea legilor electorale, eșec sau reușită? Primari aleși tot dintr-un singur tur, partide cu doar trei membri, finanțare cu destule portițe pentru a continua pe linia banilor negri.
Eșec, pentru că sunt amestecate în continuare moduri de vot care se bat cap în cap, și formule proporționale, și majoritare, fără să fie deloc clar ce s-a urmărit. Cred că era bine ca primarii să fie aleși din două tururi sau, dacă se revine la o logică proporțională, să fie desemnați după negocieri la nivelul consiliilor, dintre capii de listă. În ce priveşte finanțarea partidelor, cred că e o mare greșeală menținerea unor sume uriașe pentru finanțările individuale sau din partea unor persoane juridice, mai ales că sumele vor fi rambursate de la buget celor care trec pragul. Austeritatea e una dintre metodele care pot limita corupția din politica românească.
De ce, la votul final, PNL a votat cot la cot cu PSD, deși spunea că vrea două tururi?
Pentru că PNL are un obiectiv comun cu PSD, și anume să nu lase loc liber pentru un al treilea partid. Scrutinul într-un tur consolidează bipartidismul, zicea Sartori.
Partide cu trei membri – nu e totuși un exces? S-a trecut dintr-o extremă în alta. Nu va fi o cacofonie din care vor pierde exact partidele noi, cum este cel al Monicăi Macovei, care a susținut această formulă? Nu vor prolifera partide corupte sau extremiste?
E bine că poți face partid cu doi prieteni, pentru că se oprește traficul cu semnături. Când se cereau 251 de membri, în anii de început ai tranziției, am avut sute de formațiuni. Diversitatea nu-i incomodează decât pe proști. Macovei e deja cunoscută, nu ea va fi dezavantajată de noua legislație. Mai greu va fi pentru anonimii bine intenționați. Extremiștii au cam dispărut, iar corupții au succes cu partide mari, nu cu formațiuni mici.
Votul din diaspora bate pasul pe loc. Ce soluție aveți?
Eu cred că doar un vot electronic poate îngădui o largă participare a cetățenilor români care locuiesc în străinătate. Aici, ar trebui să ne inspirăm din singura experiență relevantă în plan european, și anume cea a Estoniei. Au un sistem foarte sigur și care a fost folosit, de la un scrutin la altul, de tot mai mulți alegători. Dacă-i punem pe Zgonea sau pe Tăriceanu să facă un sistem nou, nu știu ce monstru poate ieși.
Aș dori să discutăm și despre politica externă. La PE, v-ați ocupat tot mai mult de Rusia.
E firesc... Sunt responsabilul pentru politica externă al grupului PPE („coordonator“ e termenul din jargonul de la Bruxelles). Iar Rusia a devenit, din partener strategic al Uniunii, agresor la adresa unui stat din Vecinătatea Estică. PE nu e unit în privința Rusiei: unii cred că despre Crimeea nu mai trebuie să vorbim deloc, acceptând anexarea ei, alții spun că ar trebui doar să amânăm discuția, până ce se încheie aplicarea Minsk II, alții cred că nu putem uita nici măcar un minut ocuparea năpăstuiților din peninsulă. Mi-a fost imposibil să introduc pe agenda plenarei Crimeea. A fost grea și adoptarea unei rezoluții despre Nadia Savcenko, fiindcă socialiștii și comuniștii s-au opus luni de-a rândul. Moscova a reușit să ne dezbine: zilele trecute, rușii au trimis, în trei din cele 28 de state membre, experți în industria agro-alimentară pentru a vedea cum pot fi ridicate sancțiunile impuse de Putin anul trecut, dar la ei, și doar la ei.
Ce părere aveți despre vizita premierului în mai multe țări arabe? Președintele l-a criticat.
Nu e foarte clar ce a urmărit Victor Ponta. El a vizitat patru țări din Golf – Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite și Kuweit. Iohannis i-a reproșat că face politică de capul lui. Eu aș observa următorul lucru: toate cele patru țări din Golf sunt angajate în coaliția sunnită, care a intervenit în Yemen, împotriva houthi, susținuți de Iran. E vorba despre un război prin interpuși, între iranieni și saudiți. Uniunea a criticat inițiativa Arabiei Saudite, considerând că trebuie sprijinite eforturile de mediere ale Omanului. E tocmai țara în care n-a călcat premierul. Dosarul e mult mai complex decât schița mea de aici, fiindcă implică și dialogul cu Iranul pe teme nucleare. Premierul român pare cu totul străin de acest cadru. Tot ce a aflat opinia publică e că a plecat cu socrul său și că a oferit, fără succes, Taromul companiei Qatar Airways.
În fine, care sunt efectele alegerilor din Marea Britanie asupra Uniunii?
Scrutinul din 7 mai a fost câștigat foarte clar de Cameron. Premierul britanic a promis că, până la sfârșitul lui 2017, va ține un referendum despre rămânerea sau ieșirea țării sale din UE. Va fi o presiune majoră asupra Consiliului, dar și asupra Comisiei Europene, căci Cameron a ieșit întărit din testul electoral și va cere probabil schimbări importante ale tratatelor. Cred că ne vom întoarce la o Europă foarte politică, pentru că în 2017 sunt alegeri legislative în Germania și prezidențiale în Franța. În Parlamentul European, există în acest moment o majoritate favorabilă menținerii britanicilor în Uniune. Sunt, însă, și voci, mai ales la dreapta federalistă, care spun că, de vreme ce englezii sunt atât de eurosceptici, poate ar fi mai bine să avem doar Scoția în UE; alții, mai degrabă la stânga, nu văd cu ochi buni un asemenea scenariu, mai ales că laburiștii au pierdut susținerea de care dispuneau în Scoția, iar o Europă doar cu Scoția ar însemna un grup socialist european mai slab. Dat fiind că în PE avem peste 200 de partide, un consens ar fi imposibil de obținut. Cei care vor decide vor fi, desigur, britanicii.
Interviu realizat de ANDREEA PORA
