HANS OLAF HENKEL: Linia roșie care nu trebuie depășită este verdictul Curții Europene de Justiție

Octavian Manea | 18.12.2018

Fundamental pentru integritatea unei democrații este ca puterea judecătorească să rămână independentă.“

Pe aceeași temă

Cum se văd dinspre Parlamentul European derapajale și încălcările statului de drept din Europa Centrală și de Est?

Trebuie să ne uităm la fiecare țară în parte. Nu cred că putem folosi aceleași elemente pentru a descrie situația Poloniei și a României. Cazul Poloniei diferă de cel al României și ambele diferă de cel al Ungariei. Am vizitat frecvent atât Polonia, cât și Ungaria. Și de curând am fost în București, unde m-am întâlnit cu mulți politicieni români, inclusiv cu întregul guvern. Chiar în seara de dinaintea sosirii mele fuseseră numiți nouă noi miniștri. M-am întâlnit și cu președintele corupt al parlamentului, dar m-am întâlnit și cu foarte onestul și, aș spune, impresionantul președinte al României. Iar perspectiva asupra României depinde de persoana cu care vorbești.

De la 1 ianuarie, România va deține președinția Consiliului UE. În același timp, puterea politică de la București se află în război cu sistemul de justiție. Ce mesaj transmite Europei?

Acesta a și fost motivul pentru care am mers la București împreună cu liderii celorlalte grupuri politice. Echipa a fost condusă de președintele Parlamentului European, Antonio Tajani. Am văzut două tendințe divergente în București. Pe de o parte, am observat frustrările legitime ale multor oameni față de corupții din PSD. Pe de altă parte, am observat această dorință preeminentă de a prezenta România în cea mai bună lumină în fața restului Europei. Impresia mea este aceea că România poate avea o președinție de succes cu ajutorul Bruxellesului. Cred însă că este ceva în neregulă atunci când un fost ministru condamnat conduce parlamentul și încearcă să controleze guvernul. Nu este exclusă nici varianta în care vom avea alegeri anticipate cu un guvern interimar care va exercita președinția și se va ocupa de organizarea unor noi alegeri. Esențiale din punctul meu de vedere rămân democrația, drepturile omului, precum și libertatea presei, dar și absența corupției. Toate aceste elemente sunt mult mai importante din punctul meu de vedere decât o președinție eficientă.

Ce a învățat UE din criza statului de drept din Noua Europă? Cum se poate echipa UE pentru a răspunde viitoarelor provocări?

Am urmărit în detaliu situația din Polonia. Reprezentanții partidului aflat la guvernare acolo fac parte din grupul meu politic. Cred că avem două modalități prin care putem influența o astfel de situație: prin intermediul criticilor publice adresate guvernului polonez sau putem lucra cu ei punctual pe chestiunile aflate în dispută. Eu am preferat varianta a doua. Le-am spus colegilor din Polonia că înțeleg într-o anumită măsură frustrările lor față de guvernul precedent, care și-a numit propriii judecători la Curtea Constituțională, perpetuându-și astfel influența. Pe de altă parte, le-am spus că pot dezbate cu Comisia de la Veneția – este legitim ca o țară să nu accepte toate recomandările acesteia. Dar pentru mine există o linie roșie. Iar această linie roșie nu trebuie niciodată trecută. Nici de Polonia, nici de România, nici de Ungaria. Linia roșie este verdictul Curții Europene de Justiție. A fost foarte încurajator pentru mine să văd că, în momentul în care Polonia a primit un verdict negativ din partea CEJ, guvernul polonez a anunțat imediat că îl va respecta și va face schimbările necesare. Există speranța că discuția cu astfel de țări ajută și, în același timp, trebuie să facem mereu clar următorul aspect: CEJ este autoritatea care trebuie respectată. Dacă nu este respectată, atunci, în opinia mea, țara respectivă nu are ce căuta în Uniunea Europeană.

Sunt voci în Parlamentul European care pledează pentru instituirea unui mecanism care să monitorizeze îndeaproape statul de drept în țările membre. Tocmai pe fondul problemelor apărute în Estul Europei.

Nu cred că este o idee bună. Crește pericolul extinderii definiției democrației și a drepturilor omului. Următorul lucru pe care îl vor cere este ca fiecare țară să fie în favoarea Statelor Unite ale Europei. Iar din această perspectivă, nu doar Polonia, Ungaria, dar și mulți alți europarlamentari (inclusiv eu) nu credem în Statele Unite ale Europei. Cred că multe lucruri care se fac la Bruxelles prin intermediul UE (de exemplu, piața comună), și nu la nivelul național, sunt benefice. Pe de altă parte, vedem tendința de a spune că mai multă Europă este un obiectiv în sine. Iar asta presupune transferul de atribuții și responsabilități dinspre statele națiuni către Bruxelles pentru a-l face mai important și mai influent. Îmi este teamă că un astfel de mecanism ar putea constata că un anumit stat se opune unei Europe puternice și va propune sancționarea lui.

Schimbă Raportul Sargentini ceva în relația dintre Vechea și Noua Europă?

Raportul Sargentini a fost aprobat cu 448 de voturi, dar să nu uităm și faptul că au existat 250 de voturi împotrivă. Cred că asta arată că există perspective diferite, inclusiv în Parlamentul European. Nu cred că majoritatea are întotdeuna dreptate. Și nu cred că raportul va avea consecințe pentru celelalte țări. Situația României este foarte diferită de cea poloneză. Nu am auzit pe nimeni acuzând guvernul polonez sau pe membrii guvernului că sunt corupți. Însă eu vin din Germania. Iar corupția, precum și delapidarea fondurilor europene din România este inacceptabilă pentru contribuabilul german (fiind cel mai mare contributor la fondurile europene). Sigur, acest lucru se poate întâmpla oriunde, chiar și în Germania, dar, când se întâmplă, vrem să vedem că se acționează împotrivă. Din această perspectivă, situația din România este îngrijorătoare, mai ales în contextul în care mulți dintre politicienii aceștia vor fi tentați să critice Bruxellesul. Și eu critic adesea Bruxellesul, dar din rațiuni cu totul diferite. Când ne plângem de încălcarea anumitor principii în aceste țări nu trebuie să uităm și că Bruxellesul însuși încalcă adesea propriile sale reguli. Cred că este extrem de important ca Bruxellesul să fie un exemplu care-și respectă propriile reguli. Bail-out-ul Greciei în timpul euro-crizei a însemnat o încălcare flagrantă a Tratatului de la Maastricht. Când alte state din eurozonă încalcă criteriile de convergență mai mult de 100 de ori și rămân nepedepsite, aș spune că Bruxellesul în sine încalcă anumite reguli. Astfel, ajungem într-un cerc vicios, în care Polonia poate spune că Bruxellesul încalcă și el regulile și că acționează cu standarde duble. Pentru mine, întreaga criză începe în Bruxelles. Ai autoritate morală doar dacă te comporți tu însuți etic.

Vechea Europă vrea aprofundarea integrării, mai ales după Brexit. Noua Europă rămâne sceptică. Sunt diferențele reconciliabile?

Brexit-ul este prima victimă a avocaților Statelor Unite ale Europei. Îmi este teamă că, dacă Bruxellesul va continua pe un astfel de drum, încă și mai multe țări vor pleca. Polonia și Ungaria sunt două țări care, dacă sunt oneste, ar spune că se află în UE pentru că primesc o mulțime de bani. Fără aceste fonduri ar fi putut de multă vreme urma exemplul britanic. Ceea ce descriu este o strategie extrem de deficitară pentru a menține statele în interior - trebuie să plătești pentru a rămâne parte a clubului. În alte cluburi regula este inversă – trebuie să plătești pentru a fi membru al clubului.

© European Union 2016 - Source : EP / Sebastien Bozon

Îmi este teamă că, uneori, sub discursul suveranist, al criticilor aduse Bruxellesului, se ascund interesele politicienilor locali care vor mai multă libertate de acțiune pentru agenda proprie. Vedeți acest pericol?

Drepturile omului, libertatea presei, democrația sunt valori universale. În acest sens este responsabilitatea fiecărei țări să mențină o democrație. Ceea ce este fundamental pentru integritatea unei democrații este ca puterea judecătorească să rămână independentă. De aceea, orice atac împotriva puterii judecătorești este extrem de periculos. Am văzut acest lucru în Ungaria, în România, până la un punct chiar și în Polonia (o tendință acum inversată pe fondul verdictului dat de CEJ). Însă faptul că a fost nevoie de CEJ spune multe despre maturitatea unei democrații. Dintr-un anumit punct de vedere, este un avantaj, însă, pe de altă parte, este o rușine. Din punctul meu de vedere, acesta este cel mai important element în orice democrație – Curtea Constituțională trebuie să rămână independentă, departe de orice influențe ideologice și de orice legături cu politicienii.

Interviu realizat de OCTAVIAN MANEA

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22