Ce i se pregăteşte presei românești

Concomitent cu violarea tuturor regulilor democratice în lupta pentru putere, se preia și controlul mass-media, începând cu mediile publice, continuând cu intimidări, presiuni, amenințări publice din partea unor politicieni influenți asupra jurnaliștilor și culminând cu tirul neîntrerupt al canalelor de propagandă, specializate în diversiune, denaturare, dezinformare.

N-au trecut nici trei luni de când, în pri­ma sa zi de serviciu la Palatul Victoria, Victor Ponta amețea mass-media cu pro­misiunea de a-i elibera pe jurnaliști de po­vara TVA-ului cerut de Fis­cul ucigaș al lui Blejnar. „Am discutat acest lucru şi am acordul de principiu al domnului Georgescu, tre­buie doar să vadă care este impactul bugetar. Din ceea ce noi am calculat, din datele pe care le aveam înainte să intrăm în Mi­nis­terul de Finanţe, nu pier­de statul cine ştie ce mare lucru. A fost mai degrabă o măsură de in­timidare a jur­na­liştilor“, spunea distinsul premier, gata încă de atunci să calce legea pentru con­fortul presei. N-a mai fost nevoie, fiindcă între timp cei 30 de ziariști și artiști etc. plătiți pe drepturi de autor au câștigat în instanță anularea aplicării retroactive a mă­surii. De atunci însă simpatia s-a stins, muzica și tonul s-au schimbat, iar decla­rațiilor concesive ca „sigur că şi guvernul actual e criticat şi este normal, dar nu trebuie să foloseşti instrumente fiscale ca să lupţi împotriva mass-media“ le-au luat locul acuze și obuze. Nu doar vocea critică a presei la adresa violării legii și ordinii constituționale este înfierată, ci și reacțiile oficialilor europeni sunt puse pe seama influenței corespondenților români la Bruxelles. Mai mult, semnalele critice ale unor publicații prestigioase din lume se atribuie complotului intern al unor jur­naliști-trădători de țară.

ActiveWatch – Agenția de Monitorizare a Presei și Centrul pentru Jurnalism In­de­pendent au organizat o conferință de pre­să în apărarea jurnalistelor Liliana Cio­ba­nu și Carmen Valică, precum și a repor­terului de la El País care a putut fi atât de im­pertinent încât să îi pună lui Ponta în­trebări jurnalistice. Carmen Valică este co­respondenta Radio România la Bruxelles și era cât pe ce să fie arsă pe rug fiindcă i-a adresat întrebări de actualitate Viviannei Reding, comisarul pentru justiție al UE. Se­natorul Dan Șova i-a adus acuzații la o televiziune de știri fără să ofere nicio do­vadă. „În lipsa acestor probe, considerăm că afirmațiile senatorului PSD constituie un act de amenințare și intimidare la adresa jurnaliștilor și/sau o tentativă de dis­cre­ditare a declarațiilor cri­tice ale comisarului euro­pean pe justiție privind si­tuația provocată de prac­ticile noii puteri. Astfel de practici trebuie să atragă demisia sa din funcția de senator și sanc­ționarea publică de către partidul din care face parte“, se spune în comunicatul semnat de organizațiile civice și de media. Rechemată de urgență și judecată de Con­siliul de Onoare al Societății Române de Ra­diodifuziune, Carmen Valică a fost ab­solvită, corespondențele trimise de ea fi­ind apreciate drept corecte și echidistante, în vreme ce, se arată în comunicat, im­berbul senator afectează imaginea ra­dio­u­lui public și a jurnaliștilor săi.

Celălalt caz, al Lilianei Ciobanu, free-lan­cer, fost corespondent al CNN, miroase și mai pregnant a România Mare, revistă con­curată azi de Cotidianul lui Nistorescu. Jurnalista apare acolo ca o Mata Hari, di­tamai spioană plătită de agenții nespe­cificate pentru a transmite presei străine materiale defăimătoare despre România. Și Valentina Pop, corespondentă la EU Ob­server, intră în aceeași categorie. „Este cons­truită o imagine a unei rețele de cons­piratori. Este vorba de lucruri ex­trem de grave“, conchide Mircea Toma de la ActiveWatch în analiza reacțiilor brutale ale puterii. Discreditarea mass-media din străinătate face și ea parte dintre planurile puterii recent cocoțate. De la tribunele pro­pagandei din trustul Intact, se îm­proașcă Frankfurter All­ge­meine Zeitung, The Economist, Le Monde și alte publicații de prestigiu, tratate ca niște fițuici ostile, mincinoase și precis fi­nanțate de dușmani.

Tabloul n-ar fi complet fără afirmațiile pro­curorului Sâmpetru la adresa jurnalistei de investigație Ondine Gherguț de la Ro­mânia liberă (aceeași pe care Năstase o numea în 2008 „tonomată“). „S-a pus cu noi, o îngropăm“, spunea procurorul as­pirant la funcții înalte, fiindcă cel mai im­portant e „să pui mâna pe putere și pe informații“, vorba unui amic al său. Ceea ce se și întâmplă: concomitent cu violarea tuturor regulilor democratice în lupta pen­tru putere, se preia și controlul mass-me­dia, începând cu mediile publice, con­ti­nuând cu intimidări, presiuni, amenințări publice din partea unor politicieni in­flu­enți asupra jurnaliștilor și culminând cu tirul neîntrerupt al canalelor de pro­pa­gan­dă, specializate în diversiune, denaturare, dezinformare. //