De același autor
60 de jurnaliști din 20 de țări întruniți la Vilnius au dezbătut temele actuale care preocupă azi presa: proliferarea știrilor contrafăcute - fake news în limbaj consacrat -, viteza cu care se propagă dezinformarea, eficiența manipulării și a perspectivelor post-adevăr, intruziunile politice prin strategii media cibernetice. În afara experiențelor recente ale jurnaliștilor în confruntarea cu știrile false, experți în analiza și combaterea fenomenului, precum și specialiști în politică externă - kremlinologi, diplomați etc. - s-au alăturat cu informații consistente. Țările Baltice au o istorie dramatică a bocancului sovietic, iar pe parcursul sfertului de veac de când fac parte din Uniunea Europeană și-au păstrat reflexele de apărare în fața intruziunilor Rusiei, deci contribuția lituanienilor la dezbateri a fost extrem de instructivă. Viceministrul de Externe al Lituaniei, Darius Skusevičius, a calificat în termeni clari strategia de dezinformare a Rusiei ca „război informațional“ și ca extensie a războiului militar din Ucraina în zona baltică. „Trebuie combătuți“, a conchis viceministrul, adăugând o tactică în patru puncte: deconspirarea publică a informațiilor difuzate de Sputnik și Russia Today ca „informație ostilă“, abordarea finanțărilor primite de aceste medii, coeziune europeană între medii și sprijin reciproc pentru identificarea falsurilor, promovarea unei prese de calitate pentru a educa publicul să discearnă între știri valide, bazate pe fapte verificabile, și fake news.
Dark Power nu e Soft Power
Rusia nu operează numai cu un sistem sofisticat de producere a știrilor contrafăcute pentru a demoraliza eurosceptici, pentru a influența alegeri în SUA sau în Europa, ci și cu ONG-uri organizate de guvern (GONGO) pentru a submina societatea civilă din țările Europei Centrale și de Est și pentru a discredita orice mișcare în sprijinul democrației. În Rusia, ca și în Ungaria, Polonia, Slovacia, Ucraina sau România, același George Soros este prezentat fără dovezi ca finanțator al tuturor protestelor antiguvernamentale, semn al concentrării mesajelor manipulatoare pornite de la Moscova și transferate prin intermediul industriei de trolli. Fundamentate pe mesaje de tip emoțional, organizații ca Russkiy Mir Foundation distribuie reportaje false despre discriminarea rușilor în Estonia sau despre NATO ca forță cotropitoare în Balcani.
Brian Whitmore, analist de politică externă, e convins că „Rusia nu se teme de ce face Uniunea Europeană, ci de ce este Uniunea Europeană și Europa. Până Europa rămâne Europa, Rusia se va teme“. Politicile Rusiei de a slăbi coeziunea UE folosind noile tehnologii și forța mass-media s-au internaționalizat vizibil în ultimii 10-15 ani, susținute de finanțări oculte, din rețele mafiote de corupție, conectate la puterea politică. Vulnerabilitățile Europei unite sunt exploatate de această „dark power“, la fel e exploatată situația labilă a presei din fostele țări comuniste care nu are anticorpi puternici: personaje inventate, experți inexistenți sunt împinși în mass-media pentru a impune teorii ale conspirației, pentru a distrage atenția de la probleme reale și pentru a semăna dezbinare. Teorii ale „statului paralel“ circulă și pe alte meleaguri, nu sunt invenții pesediste.
Presă falsă cu banii KGB
Marius Laurinavičius, senior expert la Institute of Policy Analysis, a prezentat jurnaliștilor AEJ un tablou complex, cu incursiuni istorice, al conceptelor pe care se construiește politica de subminare a Rusiei. Kremlinul nu face „propagandă“ în sensul clasic, adică nu propagă idei, modele de viață pentru a influența, nu caută să atragă, ci să distragă, subminându-le pe cele ale democrației vestice. „Regimul Putin se bazează pe manualul KGB, 100%“, spune expertul, iar strategiile cyber practicate, imensa fabrică de site-uri, personaje și știri „alternative“ se finanțează din sume ce pot proveni din cele 50 de miliarde de dolari dispărute între 1990-1991 din conturile KGB. Nimeni nu le-a dat de urmă vreodată. Nu putem să omitem similitudinea acestui mister cu dispariția după 1990 a averii lui Ceaușescu administrată de Securitate, numită „Averea Diavolului“, și îmbogățirea subită a unor securiști transformați în oameni de afaceri prosperi, un caz notoriu fiind Dan Voiculescu. Crima organizată, corupția, legăturile nefaste ale business-ului cu politica au sporit banii, alimentând subminarea democrațiilor din toate statele est-europene, unde bate vântul iliberalismului și al autocrațiilor.
În dialogul cu expertul lituanian, jurnaliștii au recunoscut anumite campanii derulate după același tipar în mai multe țări. Campania media împotriva exploatării gazelor de șist de către compania americană Chevron a circulat identic în România, Bulgaria, Lituania, Franța, Ucraina. Filmul documentar american care arăta că „se aprinde apa“ din cauza exploatării gazelor de șist, provocând o puternică reacție de respingere din partea cetățenilor, s-a dovedit o făcătură finanțată de ruși, spune Marius Laurinavičius. Comisia Europenă a făcut analize și a îndemnat la prudență, dar nu a interzis niciodată exploatările.
Și campaniile electorale au fost ținta acelorași dezinformări induse în decizia votului. Audierile prezente din Congresul SUA în legătură cu implicarea Rusiei în alegerile prezidențiale confirmă că „e vorba despre un cataclism. Suntem în mijlocul unui război cibernetic. O mare putere străină, sofisticată și abilă, s-a amestecat în alegerile noastre prezidențiale“, cum a formulat senatoarea democrată Dianne Feinstein. Este pregătită Europa, sunt pregătite Statele Unite să contracareze abila forță a Rusiei? Iată o întrebare larg dezbătută. Răspunsul lui Nerijus Maliukevičius, expert infowars, precum și al jurnaliștilor, este că voința comună în politica UE și coaliția cu SUA, atât informatic, cât și mediatic, va duce la întărirea încrederii reciproce. „Nimeni nu creează probleme Rusiei, deci ea e liberă să le creeze altora“, iar multe dintre minciunile ei se sprijină pe memoria istorică a spațiului ex-sovietic și ex-comunist. Proiectele europene comune, recâștigarea încrederii cetățenilor în valorile democrației sunt mai eficiente decât strategia de contracarare. Dar nici sancțiunile economice nu strică.
Cum iese mass-media din încurcătura fake news
O întrebare sceptică trebuia pusă și a fost pusă: nu cumva se exagerează cu puterea Rusiei, nu e cumva supraestimată influența ei în mass-media și în politica internațională? În definitiv, PIB-ul statului rus nu îl depășește pe cel al New York-ului. Un răspuns ar fi că nici ISIS nu e vreo putere economică, dar a putut face ravagii. În plus, Vestul democratic este mai slab decât în anii optimismului economic, fiind bântuit de guverne iliberale, Brexit, anxietăți eurosceptice, spaima de terorism, de invazia refugiaților etc. Un editorial din The Guardian din 4 noiembrie 2017 spune același lucru: „Interferența rusească în politica Europei și în spațiul ei informațional nu e nouă, ea își are rădăcinile în metodele de dezinformare ale vechiului KGB, acum combinate activ cu noile tehnologii... Acum este vorba însă despre cât de pregătite sau nepregătite sunt democrațiile să apere imensul teritoriu neguvernat al cyberspace, devenit noua arenă a puterilor autoritare. Rusia încearcă astfel subminarea democrațiilor vestice din interior“ (Natalie Nougayrède). De altfel, opt miniștri de Externe, printre care și Teodor Meleșcanu, au adresat o scrisoare ministrului de Externe al Comisiei Europene, Federica Mogherini, cerând întărirea capacității EU StratCom Task Force în combaterea campaniilor de dezinformare ale Rusiei. Sunt necesare convenții digitale transatlantice și o înțelegere mai adâncă a responsabilității marilor rețele ca Google, Facebook, Twitter, dincolo de profit.
Jurnaliștilor le revine o sarcină deloc simplă de a regândi paradigmele profesiei, de a livra informație verificată, credibilă, de a face presă de calitate. Sistemele media sănătoase veghează la transparența proprietății, la spargerea monopolului monitorizării audiențelor și traficului, la neamestecul politicului în mass-media, la existența pieței media libere. Dincolo de menținerea unor condiții corecte de exercitare a profesiei, câteva reguli simple de evitare a inducerii de fake news pot fi un ghid util: folosiți site-urile internaționale de fact-checking ca fullfact.org, factcheck.org, Disinformation Review sau pe cele naționale; fiți sceptici la povești fără autor, la cele exagerate, la informații care nu au apărut niciunde; evitați website-uri cu terminația com.co; verificați pe site-urile suspecte caseta „Despre noi / About us“. Pentru jurnaliștii români, Sputnik.md este o sursă garantată de dezinformare, preluată cu abnegație de dezinformatorii consacrați ca Evz.ro, Antena 3, RTV, DC News, Cotidianul. Despre protestele recente, Sputnik în limba română oferă un titlu de îngheață apele, Dezvăluire. 10 miliarde de Euro în spatele manifestanților!, iar mai jos, Eveniment! Eliberarea lui Dan Diaconescu. De evitat, de combătut, de respins fake-jurnaliștii români conectați la rublă.
