Pa, Corina Drăgotescu!

Dominați de individualism, jurnaliștii primului desant postdecembrist nici nu s-ar zice că simt responsabilitate pentru acest parcurs nefericit al unei prese în degringoladă. Filosofia pielii mai aproape decât cămașa a biruit, ca în întreaga societate.

Dacă presa ducea lipsă de subiecte noi, după ce s-a lăsat monopolizată săptămâni întregi de campania lui Diaconescu-OTV, iată că i se oferă acum un subiecțel de inimă albastră, numai bun de stors o lacrimă publicului obosit: Corina Dră­gotescu, o veterană a ba­ri­ca­dei media iliesciene, pleacă de tot în SUA. Definitiv. Green card-ul oferit prin Loteria vi­zelor o va scoate pe com­ba­tanta RTV (fostă Realitatea TV) din mocirla intolerantă a patriei, devenită irespirabilă: „Plec pentru un viitor mai bun pentru fata mea. M-am dus în America foarte des, de 12 ani merg de două ori pe an, cel puţin. Am văzut cum este să trăieşti într-o ţară în care vin oameni din toate locurile şi în care toleranţa înseamnă ceva... Ceea ce e cel mai dureros pentru mine însă este in­to­leranţa socială care a degenerat într-un lim­baj incalificabil. Am văzut multă ură şi inca­pacitate de a-l respecta pe cel de alături“, și-a motivat jurnalista plecarea, într-un edi­torial publicat pe ImpactNews, precum și în confesiunile înlăcrimate din emisiunea cu Stri­blea.

E dreptul oricui să dorească o țară „ca afară“, să o caute, mai ales după experiența unei grave boli, să își găsească locul pe pământ. Problema e cum se decupează o generație de jurnaliști cu antecedente în comunism, dar afirmată după 1989, ce con­știință de sine au aceste per­sonaje devenite voci publice, care au contribuit din plin la intoleranța din societate și la degradarea profesiei prin con­cubinajul la vedere cu pu­te­rea. Într-un acces de sin­ce­ritate, Corina Drăgotescu re­cunoaște că „ceea ce s-a în­tâmplat în România în ultimii 22 de ani reprezintă şi un eşec personal“. În 2006, Centrul pentru Jurnalism de Inves­ti­ga­ție difuza o anchetă intitulată Dinozaurii Me­dia, unde figurile permanente ale spațiului mediatic sunt analizate critic: zig-zag-urile, salturile și jocurile făcute de Dumitru Tinu, Cornel Nistorescu, Ion Cristoiu, C.T. Popescu etc., care au amestecat cu iscusință pro­pa­ganda cu managementul, politica și publi­ci­ta­tea le-au adus notorietate și beneficii ini­ma­ginabile. Acestei categorii îi aparține și Corina Drăgotescu. Unii s-au îmbogățit și au trecut „în liga mare“, alături de moguli (Voiculescu, Patriciu, Vântu) și de politicieni, alții au sărit ulterior pârleazul înspre politică. Paradoxal, cu cât au devenit mai bogați, n-au devenit și mai autonomi. Dimpotrivă, și-au pus influența în slujba unor politicieni, cu vehemență, con­tribuind la degradarea discursului public și la intoleranța invocată de jurnalista pe picior de emigrare.

„Dinozaurii media nu dispar din viața publică. Unii se ceartă între ei, alții intră într-un con de umbră, dar revin de fiecare dată în forță, leagă noi alianțe, apar ca analiști sau co­mentatori pentru orice tip de eveniment. Aceștia sunt cei care au clădit presa în România. Fiecare în parte declară că a for­mat cel puțin 100 de jurnaliști, dintre cei care acum au început să ocupe funcții de con­ducere în media. Au făcut școli de presă în interiorul redacțiilor, dar au transmis propriul model viciat. Pe structura încropită de ei,
s-au clădit radiourile și televiziunile, fiindcă în primii ani s-a dezvoltat presa scrisă care a exportat masiv forța de lucru către audio-vizual. Dinozaurii au format și consumatorii de media. Ei au format și modul în care reacționează politicienii, oamenii de afaceri, publicitarii și chiar interlopii vis-a-vis de jurnaliști: totul este de vânzare, orice este negociabil“, spune în concluzie raportul CRJI. Cel mai grav este afectat fundamentul pe care stă presa, libertatea de exprimare, tran­zacționată și nesocotită adesea de breasla însăși, fenomen vizibil cu ochiul liber în vre­muri de criză.

Generația căreia îi apărține și jurnalista re­dacției Adevărul a defunctului Dumitru Tinu păstrează însă, față de cei veniți în urma lor, o minimală decență. Încă mai rămâne reflexul de a argumenta și de a nu cădea în absurd, încă nu digeră circul total gen OTV și sesiunile de execuție inchizitorială din studiorile An­tenei 3 (analizate comparativ de Mircea Va­leriu Deaca pe contributors.ro). Nici Nis­to­rescu, nici CTP, nici alții, chiar aliați fiind, nu-i egalează pe Gâdea, Ciutacu, Badea, Oana Stan­cu sau Dana Grecu, în isteria, cinismul și tică­loșia cu care otrăvesc presa românească. Ce s-a întâmplat recent la Sinteza zilei, când Narcisa Iorga, membru CNA, a fost masacrată mârșav, dincolo de orice regulă a dialogului și de respect pentru interlocutor, în tradiția șe­dințelor de înfierare, este doar exemplul cel mai apropiat. Dar, dominați de individualism, jurnaliștii primului desant postdecembrist nici nu s-ar zice că simt responsabilitate pentru acest parcurs nefericit al unei prese în de­gringoladă. Filosofia pielii mai aproape decât cămașa a biruit, ca în întreaga societate. Așadar, bye, bye, Corina! //