De același autor
Există o speranţă pentru piaţa media, care va creşte în ritm de 13% pe an şi va ajunge în România la 3,8 miliarde dolari în 2015. La creştere vor contribui în 2012 alegerile.
Profesia de jurnalist s-a decredibilizat în 2011 din cauza scandalurilor şi stenogramelor revelatoare („Nu sunteţi liberi, nene! Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi, ce mare căcat!“, rămâne citatul din SOV relevant în materie de libertate a presei), iar genul de opinie a pierdut un condei prestigios în persoana lui Andrei Pleşu, care făcea în Dilema Veche un profil memorabil patriei mediatice: „România reuşeşte, de veacuri, să ilustreze spectaculos alternanţa, ba chiar simultaneitatea unor afecte şi situaţii ireconciliabile: dramă şi băşcălie, râs şi plâns, veselie şi tristeţe, vehemenţă şi toropeală, indignare şi conciliere. Ni se oferă zilnic, în ziare şi la televiziuni, numeroase exemple. Asistăm la interminabile dezbateri în care şi invitaţii, şi moderatorii deplâng catastrofe naţionale ireparabile printre glumiţe, replici «haioase», piruete jucăuşe. Suntem specialişti în hazul de necaz. Doliul de fond se arborează într-o atmosferă de bună-dispoziţie telegenică. Cei din platou, când bosumflaţi, când şmecheri, când apocaliptici, când zglobii, se simt bine. Cu alte cuvinte – cum spunea cineva –, situaţia e tragică, dar nu e serioasă…“
E de înţeles cum CNA n-a prididit să împartă avertismente şi amenzi în valoare totală de peste 2 milioane de lei, spre bucuria bugetului de stat. Antena 3 şi Realitatea TV cu câte 22 de sancţiuni, Antena 1 şi OTV cu câte 15 sancţiuni, Canal D cu 9 sancţiuni se întrec în clasamentul de pedepse.
În zona paradoxului sub semnul căruia evoluează presa autohtonă se aşază şi faptul că (har Domnului!) publicul are la noi de unde alege, zappând printre sutele de canale TV, se poate refugia pe Discovery, pe TVR 2 la un film bun sau la Cârcotaşi pe Prima TV (acceptând regretabila absenţă a lui Șerban Huidu), poate opta pentru ştiri echilibrate pe TVR Info sau pentru megashow-uri cu audienţe record pe PRO TV sau pe Antena 1, fiindcă lumea vrea, înainte de orice, să se distreze. La fel de bogată este oferta de radio, cu selecţii muzicale interesante pe Europa FM sau Info Pro, cu umor pe Radio Guerilla şi Kiss FM sau cu informaţii şi dialoguri de actualitate pe Radio România sau pe RFI. Nu la fel de bogată este oferta în presa scrisă, unde dispare încet-încet cotidianul de la chioşcuri, revistele culturale au un public select, dar parohial (Dilema Veche, Observator cultural, 22), iar visul de a avea o revistă gen Newsweek a murit după câteva încercări. Rămân revistele „glossy“, încă numeroase, şi ele în revizuiri de management şi cheltuieli, rămân pe standuri revistele de umor, înmulţite prin sciziparitate - Academia Caţavencu, Caţavencii, Kamikaze -, că doar trăim în ţara lui Caragiale.
Publicul citadin se mută pe Internet, citeşte HotNews, Evz.ro, Libertatea.ro, Ziare.com şi vizitează intens bloggosfera, risipind din păcate adesea şansa dialogului pe care noile tehnologii o oferă, în schimbul invectivelor, a comentariilor de mahala dominante pe forumuri. Există o speranţă pentru piaţa media, spune Raportul PwC Global Entertainment and Media, care va creşte în ritm de 13% pe an şi va ajunge în România la 3,8 miliarde dolari în 2015. La creştere vor contribui în 2012 alegerile.
Nu există concluzii la un fenomen în mişcare, dar un avertisment, mai ales în an electoral, nu strică, aşa cum l-a formulat Mircea Vasilescu în Dilema Veche: „Dezbaterea de idei n-a fost niciodată încurajată de ziarele şi televiziunile noastre, iar acum e dată afară cu totul, căci «e criză»... Televiziunile comerciale şi-au construit, în timp, un public avid de «culoare», dar mai degrabă inert intelectual şi moral. Ziarele le-au urmat exemplul, iar ediţiile online ale acestora le calcă pe urme şi mai abitir, ajutate şi de tehnologie: «bizonul» (căci aşa e numit telespectatorul sau cititorul în jargonul unor producători de ştiri sau manageri din instituţiile media) trebuie să stea cuminte şi să consume ce-i livrăm «noi». Deocamdată, cu această «viziune» simplistă, presa comercială a câştigat partida: s-au făcut bani frumoşi din mass-media, «bizonii» au stat cuminţi şi au consumat. Problema e că «bizonii» se plictisesc la un moment dat şi fug pe altă păşune“.
P.S.: O erată la prima parte a acestui articol, apărută săptămâna trecută: nu ziarul Puterea a dispărut concomitent cu Ziua, ci Gardianul. Puterea apare în continuare în print şi pe www.puterea.ro ca un „cotidian naţional de investigaţie“. Mea culpa! //
