Antipesedismul de mucava asigură victoria lui Firea

Sondajele, indiferent de coloratura po­li­tică, o creditează pe Gabriela Firea cu 35-37% şanse să fie următorul primar general al Capitalei. Strict aritmetic, ceilalți can­didați non-PSD – Cătălin Predoiu, Nicuşor Dan și Robert Turcescu - adună împreună peste 40% și se bat pentru un spec­ta­culos și inutil loc doi. Teo­retic, dacă toți aceș­tia și-ar da mâna și ar re­nunța în favoarea celui mai bine pla­sat dintre ei, Firea ar pu­tea fi înfrântă. Doar că arit­me­tica nu func­țio­nează elec­to­ral. „Stra­tegia retragerii“, de care se vor­bește atât de mult și dis­pe­rat în ultimele zile, seamă­nă mai mult cu un exercițiu de imagine în sco­pul decredibilizării ad­ver­sarului. Pen­tru a fi pusă în practică, ea ar trebui să îndeplinească niște con­di­ții.

În primul rând, candidații, partidele și elec­toratul acestora ar trebui să fie absolut convinși că reîntoarcerea PSD la Primăria Generală ar reprezenta o catastrofă de pro­porții. Că, încăput pe mâna PSD și a ma­fiei lui Pandele din Ilfov, Bucureștiul ar rămâne orașul insuportabil și corupt în care ți-e urât să trăiești, iar toate racilele sale se vor agrava. În al doilea rând, ar mai trebui să fie convinși că această ca­tastrofă va fi postamentul pe care se va construi catastrofa cea mare de la alegerile parlamentare. Este însă repesedizarea Ca­pi­talei și a țării percepută de toți aceşti ac­tori drept o catastrofă? Au ei această cre­din­ță, singura care poate genera unitatea an­tipesedistă, retragerea unuia dintre can­didați din cursă și un vot negativ îm­po­triva lui Firea? Răspunsul este nu.

Bagajul de colaboraționisme liberale

PNL, în principal prin vechea aripă libe­ra­lă, e nostalgic după vremurile de pu­te­re ab­so­lută ale USL, fiind legat prin mii de afa­ceri și interese de pesediști, are o glorioasă is­to­rie comună cu aceștia. Blatul a fost vi­zi­bil și a funcționat în multe si­tua­ții - nu mai departe de acordul inițial pe vo­tul în­tr-un singur tur de scrutin. Până la in­tra­rea în cursă a lui Predoiu, ceilalți can­di­dați - Bușoi, Orban și Munteanu - și PNL, prin liderii săi, nici măcar nu au ata­cat PSD și pe Firea. Cele două partide s-au me­najat reciproc atât de multă vreme în­cât nu-i de mirare că, în concordia ge­ne­ra­lă, elec­toratul de așa-zisă dreapta și-a pier­­dut nervul, motivația și adversitatea fa­ță de PSD. Se adaugă, bineînțeles, și ide­ea ve­ni­tă din­spre societatea civilă, care s-a in­si­nu­at în­cet-încet, prinzând tot mai multă con­sis­ten­ță după Colectiv, că între cele do­uă par­tide nu e nicio diferență de sub­stan­ță.

Predoiu a intrat în cursă forțat de îm­pre­jurări, de greșelile propriului partid, iar pâ­nă acum nu s-a remarcat printr-un an­­ti­pe­sedism negru în cerul gurii, tocmai de ace­ea cel de campanie nu sună prea cre­­dibil. Co­municarea slabă și bagajul de co­la­bo­ra­țio­nisme liberale sunt handicapuri ma­jore în tentativa tardivă de resuscitare a an­ti­pe­se­dismului și de coagulare a votului negativ.

Antisistemul de catifea

Uniunea Salvați Bucureștiul, prin Nicușor Dan, nu s-a poziționat niciodată ideologic, deși sunt evidente unele înclinații spre stân­ga, și a fugit până re­cent de orice implicare po­litică. Pentru Nicușor Dan, PNL și PSD sunt „aceeași mizerie“, el cere un vot ne­gativ împotriva partidelor. Respingerea partidelor s-a extins însă în mod inex­pli­cabil și la cele mici (M10) sau unele nou apărute du­pă Colectiv, cu care a re­fu­zat să facă o alianță elec­to­rală. Orgoliu, îngustime, greu de spus.

Antisistemul marca Nicușor Dan nu con­ți­ne în el o autentică revoltă, nici măcar îm­potriva corupției, și nici, previzibil, teama de pesedizare. E un antisistem teoretic, de catifea și de cafenea. Ceea ce, în actuala conjunctură, o favorizează pe Firea. Ob­ser­văm că doar forțat de întrebări și îm­pre­jurări, doar pus în fața provocării lansate de Predoiu, Nicușor Dan a început să ata­ce PSD și pe Firea. Conflictul mult mai apă­sat este cu Predoiu, pe electoratul că­ru­ia se dă o luptă sterilă.

Așadar, vedem că niciunul dintre actorii principali nu are credința că acapararea Bucureștiului de către PSD ar fi o ca­tas­tro­fă. De aici imposibilitatea unificării și ra­te­ul previzibil al „strategiei retragerii“. Ce­ea ce se va întâmpla în săptămâna rămasă pâ­nă la alegeri va da însă măsura du­pli­cității și a politicianismului tuturor aces­tor actori.

Ce riscă Nicușor Dan?

Propunerea avansată de Cătălin Predoiu, ace­ea a unui sondaj de opinie, supra­ve­gheat și agreat de ambele părți și în urma căruia să rămână în cursă doar candidatul cel mai bine plasat, a schimbat paradigma, obligându-l pe Nicușor Dan la o re­po­zi­țio­nare de ultimă oră față de PSD. Noutatea este că Nicușor Dan, care în primele de­cla­rații, inclusiv la dezbaterea organizată de Gru­pul pentru Dialog Social miercurea trecută, a refuzat tranșant „soluția Pre­do­iu“, și-a nuanțat oarecum poziția. Du­mi­nică, la dezbaterea de la TVR, a agreat ide­ea sondajului organizat de „o casă de son­daje internațională, care să confirme ce­ea ce noi știm deja – eu sunt singurul ca­re poate să unească voturile anti-PSD“. După care a scris pe Facebook că „În nu­mele lor (al propriului electorat sătul și de PSD, și de PNL, n.a.), declar că nu o să mă retrag din această campanie şi sub nicio condiţie nu o să le propun bu­cu­reştenilor să îl voteze pe domnul Pre­doiu. (...) Dar am o responsabilitate față de electoratul anti-PSD, vreau să câș­ti­găm și, dacă victoria USB depinde de un sondaj, sunt gata să îl fac. Dacă Predoiu are nevoie de un sondaj ca să se retragă din cursă, să-l facem“.

Nicușor Dan a fost forțat de presiunea opi­niei publice să admită responsabilitatea fa­ță de un electorat care nu e al lui - cel an­ti-PSD - și să accepte ideea sondajului. Nu-l putea refuza fără a fi acuzat că, de fapt, se teme, mai ales că sondajul aruncat de el pe piață era într-adevăr necredibil. Dar dacă din sondajul respectiv, totuși, Ni­cușor Dan iese în urma lui Predoiu? Dacă datele arată că diferența dintre el și Pre­doiu e mare și că, totuși, o parte a pro­pri­u­lui său electorat se va alinia în spatele candidatului PNL pentru a evita catastrofa Firea? Își va menține refuzul de a se re­tra­ge, așa cum continuă să spună? Riscul unei astfel de atitudini este însă imens pentru Nicușor Dan și, oricum ar întoarce pe toate fețele „antisistemul“, evidența se va impune: a subminat șansa ca PSD să nu înhațe Capitala. Ceea ce va fi de ne­ier­tat. E o șansă, nu o certitudine. Certă e doar victoria lui Firea, dacă nimic nu se schi­mbă.

Situația e valabilă și pentru PNL și Pre­do­iu, convinși la rândul lor că sondajele îi dau favoriți și că Nicușor Dan este în șah. De fapt, probabil că asta și urmăresc: să-l pună în dificultate. Ceea ce parțial au și reușit. Întrebarea e însă aceeași: se va re­trage Predoiu dacă e pe poziția a treia? Da­că ar fi după el, cred că da, ieșirea din cursă în aceste condiții fiind mai mult decât onorabilă. Doar că Predoiu nu e de capul lui, va face ceea ce-i spune partidul, dacă mai vrea să aibă carieră politică. Dar PNL nu vrea ca Predoiu să se retragă, de­oa­rece pentru un mare partid ar fi sinu­ci­dere curată, încununarea eșecurilor de pâ­nă acum, ar duce automat la pierderea tu­turor sectoarelor și a unui număr im­por­tant de consilieri generali. Cu alte cuvinte, ar fi un semnal dezastruos pentru mili­tan­ții partidului, cu consecințe nefaste pen­tru la toamnă.

Cred, mai degrabă, că PNL joacă la ca­ceal­ma, face un joc de imagine în care încear­că să se derobeze de responsabilitatea eșe­cului și să decredibilizeze în același timp societatea civilă și antisistemul tip Nicușor Dan, arătând că ele fac deliberat pârtie PSD-ului.

Falsul război al sondajului

După cum arată lucrurile la ora la scriu, nu cred că va avea loc vreun sondaj. În primul rând, care ar fi rostul lui, dacă Nicușor Dan nu are de gând să se retragă în situația în care nu e favorit? În al doilea, va fi extrem de complicat să se  con­vină asupra casei de sondare, a me­todei, a întrebărilor, într-un timp atât de scurt. Vedem deja că Nicușor Dan trage de timp, vrea să dirijeze întrebarea, probabil la sfatul consilierilor săi, sugerând că aceas­ta ar trebui să fie: „Cine ar putea să unească voturile anti-PSD?“. O tâmpenie evidentă, pentru că răspunsul depinde de ierarhia celor doi și de măsurătorile care se fac în funcție de retragerea unuia sau altuia.

Coșmarul lui Firea

Singura teamă a Gabrielei Firea a fost să nu provoace un vot negativ, după modelul patentat de Ponta, care să ducă la o uni­tate anti-PSD. Acesta este și motivul pen­tru care s-a așezat în postura de persoană neconflictuală, tolerantă, preocupată doar de problemele Bucureștiului. Urmărește doar să-și conserve scorul din sondaje, arhisuficient pentru victorie, iar pentru asta a nu are decât să asiste la lupta de pe dreapta și să pozeze în victimă. Să evite dezbaterile, unde există șansa reală ca, în noile condiții în care Predoiu și Dan tre­buie să-și demonstreze antipesedismul, să fie pusă în fața unei coalizări căreia nu i-ar mai putea face față, cu toată abilitatea ei în fața camerelor. Coșmarul PSD este ca „soluția Predoiu“ chiar să fie pusă în practică, iar electoratul de dreapta și cel antisistem să-și dea mâna împotriva lui Firea și a partidului pe care îl reprezintă.

Puțin probabil însă și cred că singurul sondaj de care vom avea parte este cel din ziua alegerilor.

PS. Asa cum anticipam, sondajul nu se face. Acuze reciproce, nu e clar cine minte, dar nici nu mai conteaza. Firea sta in loja si urmareste circul.