Educația, gunoiul de sub preș

Guvernul pregătește o nouă Lege a educației, negociată pe sub masă cu sindicatele. Mai mult ca sigur, vom asista la o altă tragere în jos a standardelor educaționale și la distrugerea definitivă a lucrurilor bune din Legea Funeriu-Miclea.

Peste puțin, va reîncepe vânzoleala exa­me­ne­lor de bacalaureat și capacitate. E singurul mo­ment când nația redescoperă problema, adi­că dezastrul care se repetă anual. Televiziunile au subiect și umplu prime-time-urile cu sta­tistici, părinți și elevi revoltați sau fericiți, cu talk-show-uri în care politicieni pafariști amu­șinând notorietatea și tot felul de neica ni­meni își dau cu părerea. Evident, din peisaj nu lipsește Ministerul Educației, care, de re­gu­lă, parfumează rezultatele, dă frumos din coa­dă, vorbind despre „prioritatea națională“ și ce măsuri minunate se vor lua până anul vii­tor. În rest, tăcere. Dezinteres. Lehaminte, com­plicități și neputință. Este exact at­mos­fera prielnică în care autoritățile își permit orice. Inclusiv să încalce legea.

Ca dovadă: rezultatele evaluărilor naționale pe care elevii din clasele a II-a, a IV-a și a VI-a le-au susținut pentru prima oară în 2014 au fost publicate la un an distanță, în deplină di­s­creție, datele fiind brute, fără nicio analiză. Aces­te evaluări, cu subiecte unice, prevăzute în legea din 2011, aveau rolul (notele nu se trec în catalog) de a da un tablou al nivelului ele­vului, dar, mai ales, de a decela unde tre­buie insistat în pregătire, pentru a remedia de­ficiențele. Legea spune că rezultatele tre­bu­ie analizate la minister și, apoi, în școli, cu în­vățătorii, profesorii, elevii și părinții. Acest lu­cru nu s-a întâmplat. Între timp a venit al doi­lea an în care s-au susținut evaluările.

Singurul care s-a sesizat și a făcut o analiză este profesorul Mircea Miclea, fost ministru al Educației, altfel subiectul ar fi trecut ne­ob­ser­vat. În interviul acordat revistei 22, Miclea ex­plică de ce rezultatele sunt un „dezastru“. Re­zumând: la subiecte de nivel mediu, conform programei școlare, unul din patru elevi nu răs­punde corect, datele fiind constante din clasa a II-a până în a VI-a. De aici încolo, începe de­zastrul: doar 42% răspund corect când li se cere aplicarea cunoștințelor și doar 23% pot analiza și interpreta informația dobândită.

Din analiza făcută de Mircea Miclea înțelegem și de ce ministerul nu a dorit ca aceste in­for­mații să fie aduse la cunoștința publicului larg și de ce nu le-a prelucrat la nivelul școlilor. Da­tele arată că răul pornește încă de la cla­se­le primare și din gimnaziu și că ele pre­fi­gu­rează de­zastrul de la admiterea în liceu și de la ba­ca­laureat. Marile probleme ale în­vă­ță­mân­tului pornesc de jos, se perpetuează și acu­tizează pâ­nă în final, din moment ce nu se iau măsuri și nimeni nu face nimic.

Să vedem peisajul complet (anul 2014): 58% elevi în ciclul primar nu sunt capabili de apli­ca­­rea cunoștințelor (nu i-am luat în calcul pe cei 77% care nu au capacitate de analiză și in­terpretare), 31,75% elevi nu obțin note de pes­te 5 la Evaluarea națională (dar intră la li­ceu, legea permițând acest lucru), 39,31% nu reușesc să treacă bacalaureatul.

Situația, cel puțin în privința capacității și a ba­calaureatului, este aproape identică în ultimii ani, cu mici fluctuații în funcție de in­transigența stopării copiatului și a fraudelor de tot felul. În loc de măsuri, vorbe goale sau, mai rău, modificări ale legii care arată dis­prețul profund față de competență și ridicarea standardelor, arată mediocritatea sistemului în­suși și cercul vicios al intereselor actorilor din educație. Mai toate cele 97 de modificări ale legii din 2011 operate de Guvernul Ponta prin ordonanță de urgență merg în direcția asta. Doar câteva exemple: organizarea unei a treia sesiuni de bacalaureat, pregătirea ele­vilor fără bacalaureat în cadrul facultății, pe ba­nii statului, și echivalarea acestui an pre­gătitor cu primul an de facultate. Introducerea doctoratului la fără frevcență și desființarea clasificării internaționale a universităților, ce ar fi trebuit urmată de finanțarea în funcție de acest criteriu. Nu mai discutăm de con­tro­ver­sata prevedere prin care patrimoniul uni­versităților private trece în mâinile fon­da­to­rilor - declarată în 2012 neconstituțională - dar care a fost reintrodusă în ordonanța de ur­gență. Hăcuirea legii a fost aplaudată zgo­motos de sindicate, asociații profesionale și Consiliul Național al Rectorilor doar pentru că erau satisfăcute diverse interese punctuale meschine.

Cum dinspre clasa politică rar se mai aude câ­te o voce atrăgând atenția asupra gravității ches­tiunii, iar opoziția e indiferentă, inca­pa­bi­lă și predispusă la compromis, guvernul pre­gă­tește o nouă Lege a educației, negociată pe sub masă cu sindicatele. Mai mult ca si­gur, vom asista la o altă tragere în jos a stan­dar­de­lor educaționale și la distrugerea de­fi­nitivă a lucrurilor bune din Legea Funeriu-Mi­clea.

Cui îi pasă? Aproape nimănui. Examenele vin și trec la pachet cu previzibilul scandal, iar ci­clul se reia. Identic. De exemplu, în 2013, fos­tul ministru Remus Pricopie spunea că, în­ce­pând din 2015, nu se va mai putea intra la li­ceu cu medii sub 5, pentru că „nu e corect“. Doar că prevederea nu figurează, până acum, în vre­un ordin de ministru. Și de ce de ar fi­gura, din moment ce toată lumea e mul­țu­mită? P­ărinții, pentru că își văd loazele intrate la li­ceu, ministerul, că poate prezenta sta­tis­tici edul­corate, profesorii, că nu rămân fără ore. Așa și cu evaluările din ciclurile primare, as­cun­derea gunoiului sub preș e sport na­țio­nal.