Ucraina sub spectrul lui Gongadze

Castigarea alegerilor prezidentiale de catre Viktor Iuscenko a declansat in Ucraina un val de sinucideri printre ministrii si colaboratorii fostului presedinte Leonid Kucima. Lista a deschis-o bancherul Iuri Leaha, care s-a sinucis cu mai multe lovituri de cutit in gat. A continuat-o fostul ministru al Transporturilor Gheorghi Kirpa, care s-a sinucis in magazia din curte, cu un pistol. Cei doi cunosteau indeaproape toate schemele financiare ale familiei Kucima. Sinuciderea lor a mai alungat din grijile fostului presedinte. A urmat sinuciderea fostului ministru de Interne Iuri Kravcenko, vineri, 4 martie, dupa acelasi scenariu ca si la Kirpa. Fostul ministru a intrat in magazia din curte la ora 7 dimineata. Peste 10 minute s-au auzit focuri de arma, iar la 7.30 sotia l-a gasit intins pe jos in magazie, intr-o balta de sange. In acea zi, generalul Kravcenko urma sa se prezinte la Procuratura Generala pentru a fi anchetat in dosarul Gongadze. In biletul scris inainte de a-si trage in cap doua focuri de arma, Kravcenko l-a acuzat pe Kucima de moartea sa. Dar nu si de moartea incomodului ziarist Gheorghi Gongadze. Kucima, deranjat de tonul critic al articolelor lui Gongadze, ar fi comandat, in iunie 2000, ministrului de Interne Kravcenko disparitia ziaristului. Acum, ca s-a sinucis, Kravcenko nu mai poate depune marturie. Din nou, Kucima poate respira usurat.

16 septembrie 2000

In acea zi, Gongadze a mers de la redactia publicatiei pe Internet Adevarul Ucrainei la Aliona Pritula, colega de serviciu si prietena. De acolo a luat o masina de ocazie spre casa, unde-l asteptau sotia, Miroslava, si cele doua fiice. Soferul i-a cerut sa ocupe bancheta din spate, motivand ca scaunul din fata e stricat. Cand s-a urcat in masina, asupra lui s-au napustit trei indivizi. Mainile i-au fost legate. Batut crunt, apoi strangulat, Gongadze a fost transportat in afara Kievului. Acolo, trupul sau a fost urcat intr-o alta masina, capul i-a fost taiat, iar corpul stropit cu benzina si ars. Ramasitele au fost ingropate intr-o padure din apropiere de Kiev. La 23 septembrie, prietenii sai declanseaza in centrul capitalei ucrainene o actiune intitulata "Gasiti ziaristul!". Gongadze este dat in cautare de Interpol. Inainte de aceasta insa, la 19 septembrie, Ambasada Georgiei la Kiev primeste un telefon anonim. Gongadze era jumatate georgian, jumatate ucrainean. Daca vor sa afle exact unde e ziaristul, ar fi mai simplu, spune necunoscutul, sa-l intrebe pe ministrul de Interne Kravcenko sau pe Vladimir Kiseli, o autoritate a lumii criminale. La 3 noiembrie 2000, un mormant a fost descoperit intamplator in padure de cativa trecatori. Doua saptamani mai tarziu, Aliona Pritula si alti cativa prieteni ai lui Gongadze au mers la morga sa identifice cadavrul fara cap. Dar n-au reusit. Cu acea ocazie, Aliona Pritula a luat un fragment din corp, pe care l-a tinut in frigiderul de acasa si din care a trimis probe pentru expertiza in strainatate.
Fara sa aiba nici o proba, ziaristii l-au acuzat pe Kucima ca ar fi implicat in disparitia, iar dupa descoperirea cadavrului, in moartea lui Gongadze. Prin intermediul presei obediente, puterea a lansat versiunea "ruseasca". Potrivit acesteia, Gongadze ar fi plecat in Rusia, fiind vazut la Moscova, la 21 septembrie, cand si-a cumparat un bilet de tren pentru Smolensk. Aceasta versiune a fost definitiv ingropata de Aleksandr Moroz, liderul Partidului Socialist. La 28 noiembrie 2000, el a prezentat in Rada Suprema 14 fragmente din inregistrarea unor convorbiri ale presedintelui Kucima cu ministrul de Interne Kravcenko, seful administratiei prezidentiale, Vladimir Litvin (astazi presedintele Radei Supreme), si cu directorul SBU (Serviciul Ucrainean de Securitate), Leonid Derkaci (astazi deputat in parlament). Tema acestor discutii: cum poate fi redus la tacere incomodul jurnalist Gheorghi Gongadze. Inregistrarile audio au fost facute de maiorul Nikolai Melnicenko din serviciul de paza al presedintelui. Ele insumeaza, s-a spus, peste 700 de ore.

Asasini in uniforma de militia

Meandrele "cazului Gongadze" sunt presarate cu un sir de cadavre. Anatoli Ermak, fondatorul grupului parlamentar "Antimafia", a murit in imprejurari ciudate intr-un accident de masina, la scurt timp dupa ce a afirmat ca Gongadze a fost ucis de un "escadron al mortii" format din militieni. "Escadronul mortii" ar fi o structura secreta constituita in cadrul Directiei de Lupta cu Crima Organizata din Ministerul de Interne al Ucrainei. "Escadronul mortii" se specializase in rapiri si asasinate comandate de inalti demnitari. Se presupune ca ar fi fost implicat in disparitia si uciderea altor 11 persoane. Presiunea internationala a obligat Procuratura Generala de la Kiev sa ancheteze dosarul Gongadze. Procurorul general Sviatoslav Piskun a obtinut in mai 2002 arestarea ofiterului din Ministerul de Interne Igor Goncearov, acuzat de organizarea unei grupari criminale compuse din militieni. Si Goncearov a murit, in imprejurari neelucidate, la 1 august 2003, in inchisoare. Inainte de a muri insa, a izbutit sa trimita o scrisoare datata 24 februarie 2003. Scrisoarea a fost publicata doar dupa moartea lui Goncearov. Ar fi trebuit sa duca la rezolvarea cazului Gongadze. Goncearov spune ca Gongadze a fost rapit de ofiterul de militie Iuri Nesterov, impreuna cu membrii gruparii interlope Kiseli, la ordinul generalului Nikolai Astion, comandantul Directiei de Lupta cu Crima Organizata din Kiev, directie din care facuse parte insusi Goncearov. La randul sau, Astion primise ordinul de la ministrul de Interne Kravcenko. "Cu aceste rapiri si asasinate, scria in februarie 2003 Goncearov, au legatura inalti demnitari si presedintele nostru" (Kucima - n. red.). Dupa publicarea acestei scrisori, ancheta a fost inmormantata, iar procurorul general Piskun destituit.
Viktor Iuscenko a promis in campania electorala aflarea adevarului in cazul Gongadze. La 17 februarie 2005, s-a constituit o brigada speciala de investigatii. Zece zile mai tarziu, ministrul de Interne a anuntat ca s-au inregistrat mari progrese in ancheta. Dupa care, a doua zi, unul din personajele cheie din acest dosar, fostul ofiter de militie Iuri Nesterov, implicat direct in rapirea si asasinarea lui Gongadze si care se afla sub arest la domiciliu, a scapat ca prin minune dintr-un atentat cu grenada. La 1 martie au fost arestati doi ofiteri superiori din Ministerul de Interne. A doua zi, Piskun, reinstalat in functia de procuror general, a anuntat interogarea vineri, 4 martie, a lui Kravcenko. Drumul spre arestarea lui Kucima parea deschis. Fostul presedinte se afla in vacanta in Cehia. Presa de la Kiev publica interviuri cu demnitari rusi, pe care-i intreba daca Moscova va oferi azil politic lui Kucima. Acest scenariu a fost aruncat in aer de sinuciderea lui Kravcenko. Un alt martor cheie, fostul maior Melnicenko, autorul inregistrarilor audio, care intre timp obtinuse azil politic in SUA, si-a intrerupt calatoria spre Kiev la aflarea vestii ca Kravcenko s-a sinucis. Ajutat de Boris Berezovski, Melnicenko se ascunde acum la Londra. Fara marturiile lui Kravcenko si Melnicenko, fara casetele audio originale, procuratura are dintii tociti. Amanunt sesizat si de Kucima, care a trecut pe acolo pentru cateva ore, in calitate de martor, joi, 10 martie.
Agitatia creata in jurul dosarului Gongadze ar urmari, sustine Grigori Omelcenko, presedintele Comisiei parlamentare de cercetare a crimelor, sa sporeasca deruta. Chiar in ziua in care Piskun anunta in direct la televiziuni chemarea lui Kravcenko la procuratura, Omelcenko a afirmat public ca viata oamenilor lui Kucima este in pericol. Valul de sinucideri ar avea un singur scop. Sa-i faca sa dispara pe cei care ar putea depune marturie impotriva lui Kucima. Omelcenko a vorbit chiar de un pact secret intre Iuscenko, Kucima si procurorul general Piskun, incheiat in perioada alegerilor prezidentiale din Ucraina. In schimbul imunitatii pentru el si familia sa, Kucima i-ar fi permis lui Iuscenko sa castige alegerile.