România post-DNA: noua clasă politică și generația (chi)X

”Steluța”. Așa eram hotărât să numesc acest text în urmă cu 2 săptămâni – gândindu-mă la combinația de parametri macro, creștere economică, curățarea băncilor de molozul crizei – toate suprapuse peste excepționalele oportunități pe care România le are în acest moment.

N-am scris acel text pentru că m-am temut de caracterul conjunctural al acestei fericite combinații: România a mai avut o ”steluță”, în chiar anul de dinaintea crizei : excepționalul excedent de atunci, care ne-ar fi înjumătățit suferințele în anii, a fost pierdut printre degete nu de ”clasa politică”: ci de echipa de oameni foarte concreți aflați atunci, în fruntea unei țări proaspăt intrate în UE.

Să ne înțelegem: această combinație favorabilă a ”cifrelor” din economie a fost produsă nu de guverne – cu atât mai puțin de echipele de oameni care le compun: ci de mediul de afaceri care, uneori în pofida deciziilor echipei de la guvernare, și uneori cu o tenacitate neomenească, s-au încăpățânat să readucă România pe plus.

Există, deci, o ruptură între economia care produce și echipa care guvernează / administrază ceea ce se produce. Ea e vizibilă cu ochiul liber.

Ceea ce se vede mai greu e cealaltă fractură: între generația care se află la butoanele guvernării / administrației și cea care produce în economie: o fractură care nu ține neapărat de cronologie, vârsta, trend social. Ci, în primul rând, de materialul uman selectat, potrivit unor criterii specifice, pentru generația care produce în economie, pe de o parte, și pentru generația care administrează pe de cealaltă.
Pentru că între aceste generații prăpastia e doar adâncă, ci și tot mai lată.

***

În privința echipelor politice care administrează România, tot mai multe voci articulează marile așteptări pe care le au de la DNA: peste doar 2-3 ani – o țară guvernată bine doar pentru că procurorii arestează ”actuala clasă politică”.

Sunt așteptări naive: trezirea Justiției face bine economiei sănătoase – prin aceea că sancționează corupția care a contaminat-o pe toate palierele de la vârf la bază și pentru că destructurează sfere de influență din economie care trăiau din influență politică.

Pe plan politic, însă, a aresta 10-15 baroni locali, 5-10 miniștri, 15-20 de sforari de toate nuanțele nu rezolvă problema paradigmei de guvernare pe termen mediu și lung și nici pe cea a ”materialului uman” pe care o reclamă updatarea generațiilor la noua realitate în care joacă România. Asta pentru că simpla vacantare a unor posturi de demnitari și schimbarea unei generații de ”bătrâni” cu una de tineri născuți bătrâni s-a dovedit mereu a fi un eșec. De ce :

În urmă cu 10 ani, ziarul Cotidianul (altul decât cel de azi, firește), publica o campanie cu titlul ”Generația așteptată”. Erau anii în care ”fețele” noi apărute în economie și societate contrastau atât de violent cu fizionomiile avariate de mlaștina anilor 90 încât părea de la sine înțeles că aceeași schimbare de generație se va produce și în echipele de la guvernare.

Și chiar s-a produs. Rezultul este, însă, fundamental diferit de așteptări, pentru că însăși modul de selecție a ”materialului uman” a fost diferit. Și trăim chiar în mijlocul unui exemplu :

Își poate cineva închipui că, la începutul anilor 2000, Cineva nu s-a gândit că trebuie schimbată generația de guvernare ? Acel Cineva a produs, însă, o echipă suprapartinică a cărei fizionomie a fost și este foarte diferită de surata ei din economia și societatea funcționale și reale. Iar criteriile de selecție au fost atât de greșite, încât, simpla privire la televizor îi demolează, unul câte unul, pe cei aflați la butoanele administrației, după cea mai elementară evaluare.

Să pătrundem, puțin, în interiorul acestei generații tinere de politică și administrație și să vedem în ce măsură se deosebește ea de România anului 2000 așa cum economia și societatea anului 2015 se deosebește de cea din anul 2000 :

Ce-i aseamănă pe dl. Victor Ponta și pe Dna. Elena Udrea? Ce-i aseamănă pe dl. Sebastian Ghiță și dl. Șova? Care e deosebirea dintre dna. Ghorghiu și dna. Firea-Pandele ? Între dl. Daniel Chițoiu și dl. Titus Corlățean ce neasemănare este?

Exemplele pot continua și pe același palier, și dincoace de titularii vizibili ai guvernării și administrației (clienți personali, reprezentanți ai cercurilor de interese sprijinitoare, comisionari, prozeliți) dar, mai ales, dincolo de perdeaua de fum a funcțiilor oficiale, acolo unde s-au și elaborat criteriile de selecție după care această echipă a ajuns să decidă.

Căci aceste criterii sunt vizibile cu ochiul liber atât raportate la evaluarea basic, cât și prin comparație cu generația de forță din economia și societatea reale și ele configurează 4 caracteristici ai acestei echipe :

1-, Profesionalismul vag – improvizația până la impostură a expertizei, cariera submediocră și dependentă total de politică. Voi da doar exemplul premierului – dar cititorul poate trece în revistă toată galeria de miniștri sau ministeriabili : un doctorat fals, poziție în Barou obținută printr-un doctorat fals, etape profesionale arse, nici un prag de excelență. E, într-un fel, distanța profesională dintre premierul actual și fostul său coleg Cristian Panait: când cel de-a doilea s-a sinucis izbindu-se violent de sistemul de corupție pe care urma să-l reformeze prin însăși forța generației lui, celălalt, la fel de tânăr, făcea deja parte din sistem, ca șef al corpului de control al premierului Năstase, în chiar perioada în care se puneau la cale afacerile descoperite azi de DNA.

2-, Relația incertă cu serviciile speciale de tot felul – așa cum rezultă ea din scandalurile care izbucnesc, fa față sau mocnit, la schimbarea garniturilor din aceste servicii: cine se întâlnea cu cine, cine pe cine propunea, care pe cine sprijinea.

3-, Relațiile viciate cu sistemul economic și incapacitatea de-a înțelege cum funcționează sistemul sănătos. Ajunși de imberbi la gestiunea resurselor, la vârste la care nu apucaseră să închege ceva nici profesional și nici ca antreprenori, au trăit și trăiesc foarte bune și adună averi din venituri foarte diferite de slariile mizere de demnitari. De altfel, DNA îi și contabilizează: acolo unde nu produce cumnatul, produce bărbatul; unde nu produce cumătru, produce nașul. Un gooogle afișează toate aceste exemple absolut reale. O excepție, poate face Dl. Sebastian Ghiță, intrat de foarte tânăr în antreprenoriat: la 22 făcea deja afaceri cu produse petroliere la Ploiești – o precocitate remarcabilă într-o industrie în care supraviețuiesc doar bătrânii racordați la politică și servicii.

4-, Dubioasa calitate umană. Câți dintre ”oamenii obișnuiți” ar minți cu o atât de violentă seninătate ca dl. Ponta, sau ar insulta inteligența interlocutorilor cu un aer atât de firesc precum al dnei. Udrea, sau ar afișa o iresponsabilitate atât de sigură pe sine ca a dlui. Șova ? Iar exemplele pot, desigur, continua.

Ceea ce rezultă din aceste caracteristici personale ale echipei de politicieni ”noi” – selectată, creată, pregătită și lansată după generația Iliescu-Năstase-Băsescu & comp – se vede cu ochiul liber la gestiunea efortului pe care economia, mediul de afaceri, societatea le-au făcut, cu mare efort și sacrificii, să repună românia pe plus :

• Azi, 13 mai 2015, școlarii din clasa întâi nu și-au primit încă abecedarele pe anul școlar în curs (și e suficient ca să nu mai vorbim de alte necesități elementare din Educație și creare a mâinii de lucru calificate pentru economie – și vorbim de guvernare de stânga);
• mediul de afaceri băltește într-o fiscalitate care-l lasă în mod deliberat la deciziile arbitrare ale ANAF,
• digitalizarea elementară a admnistrației și economiei suferă de enclavizarea care-o face aproape nefuncțională – în ciuda miliardelor de euro care se investesc de 15 ani în ea;
  politicile demografice care preocupă orice stat european care-și privește viitorul scurt aici au dispărut până și din discursuri;
• la fiecare oră și jumătate un medic părăsește definitiv România din cauza salariilor de multe ori sub media națională, în timp ce se găsesc bani pentru pensiile speciale și ale politicienilor, și ale militarilor care au tras la Revoluție;
• în privința investițiilor – fie ele locale sau naționale – nu există niciun plan, totul stagnează pemntru că cineva a decis ce va face la un moment dat cu excedentul cu care se laudă toată lumea – nu au fost în stare să prioritizeze la modul elementar autostrăzile și încă se mai negociază din greu la Bruxelles ceea ce știe toată lumea că e de neevitat.

Să luăm oricare din aceste politici stringente pentru România și să le căutăm soluția și implementarea și să încercăm să stoarcem un dram de viziune: ce ne iese dacă privim în ochii oricăruia din membrii acestei echipe care reprezintă sau ar trebui să reprezinte o generație?

O generație?

De fapt, Nu : Uneori există impresia că tot ce e mai mediocru, mai versatil, mai confuz, mai nearticulat și chiar mai rău a fost ”selectat” din așa numita ”generație X” pentru a prelua frâiele de la predecesori: ăia măcar știau ce făceau.

În plus, generația de dinainte, ”trăia”, ca dintr-un reflex biologic de conștiență, din sacrificiul unei veritabile ”garnituri a exasperaților”: oameni perfect articulați profesional, lucizi dincolo de orice îndoială, a căror tenacitate a salvat România de la derapajele pe care iresponsabilii de la butoanele guvernării le-ar fi putut provoca, ținuți mereu departe de decizia efectivă și de guvernare: ar fi încurcat economia de rapt de la acea vreme, precum și decizia politică pe care aceasta se construia.

Ei bine: Între generația exaperaților și și viitoarea generație de guvernare și politică, stă actuala echipă, selectată de Cineva la un moment dat, și care rămâne tot mai mult în urma caravanei cu care România călătorește spre următorii 15-20 de ani. Intre generatia articulata profesional si constienta de miza responsabilitatii si viitoarea generație (unii o numesc ”Y”) exista o prapastie valorica/un gol (acel dozaj de expertiză, determinare de-a acumula și vedea lucrurile în context – mai ales în context, discernământ și responsabilitate socială).

Cine crede că asta e doar o teorie, să privescă în față, nu mai departe de un an: în 2016 vom avea alegeri – într-un context intern și internațional fundamental diferit de cel de acum 4 ani : vedem, oare, această echipă, care a acaparat totul, ridicându-se la înălțimea și înțelegând miza contratimp a viitorilor ani – într-o altă Românie, altă Europă, ba chiar altă lume ? Există o generație – o garnitură, o echipă – care să le ia locul – cu tot ce presupune aceasta ?

Eu, unul, nu o văd, în acest moment. Iar de la maturizarea echipei actuale nu mai am așteptări. Suetonius scrie că împăratul Augustus ordonase ca scalvii care erau eliberați dar care apucaseră să fie puși în lanțuri sau torturați să nu poată primi cetățenia romană: proteja un statut de condiția omului care năzuia la el. Așa și cu actuala echipă: unii dintre componenții ei s-au frecat atât de mult de mecanismele murdare care i-au selectat și de mentorii politici care i-ai promovat încât e greu de crezut au în bagaje suficientă libertate încât să debranșeze viitorul de România ultimilor 25 de ani și să asigure trecerea ”la nivelul următor”.

România ”aia”: a celor care produc creștere, PIB, buget, valoare autentică și reală și în care criteriile de selecție sunt altele decât cele care încă funcționează, din păcate, în actuala clasă politică.
Urmează, din acest punct de vedere, 2-3 foarte interesanți ani – care vor curge în paralel cu viața publică și în care sperăm să existe aplomb și determinare pentru resetare: astfel încât la capătul următorului deceniu, în numele României să poată vorbi și decide cei 10-15 vizionari pe care un popor – orice popor – îi poate produce într-o generație.

Articol preluat din cursdeguvernare.ro