Din august in octombrie: un esec sindical

La sfarsitul lui august, totul parea pregatit pentru fuziunea dintre doua mari confederatii sindicale: CNSLR-Fratia (condusa de Marius Petcu si Liviu Luca) si Blocul National Sindical (dirijat de Matei Bratianu si Dumitru Costin). Liderii celor doua formatiuni gasisera deja un nume pentru noua organizatie - BNS-Fratia. De asemenea, ei plasau viitoarea formula de asociere in context regional, considerand ca, odata realizata, ea va fi cel mai mare actor sindical din sud-estul european. Cand ajung la numere, sindicalistii au insa probleme: BNS, prin Dumitru Costin, evalua la 3 milioane totalul populatiei de sindicalisti ai viitoarei mega-confederatii, in vreme ce CNSLR-Fratia estima acest numar la 1,1 milioane de persoane, adunandu-i pe cei 700 de mii de sindicalisti ai sai cu 400 de mii de la BNS. Tot la sfarsitul lui august, apareau in presa speculatii despre viitoarea formula de directie a noului sindicat: fiind vorba, din nou, despre cifre, lucrurile sunt la fel de vagi, pentru ca unii au avansat ideea ca BNS-Fratia va avea 3 lideri nationali si nu mai putin de 34 de vicepresedinti, in vreme ce altii vorbeau despre 4 autoritati si doar 11-13 vicepresedinti. In fine, s-a vehiculat si ideea ca structura va fi organizata in octombrie, urmand ca pana in 2007 ea sa aiba un caracter "provizoriu", pentru a deveni o structura completa odata cu aderarea la Uniunea Europeana.
Cateva zile mai tarziu, a aparut ceva nou. Pe 3 septembrie, sindicalistii CNSLR-Fratia au decis, intr-o reuniune gazduita de statiunea Eforie Nord, sa incheie un parteneriat politic cu PSD. Pe listele partidului de guvernamant s-au aflat de altfel si in 2000 cativa lideri sindicali, dintre acestia cei mai notorii fiind Pavel Todoran si fostul lider al sindicatului de la Metrorex, Ion Radoi. Este de asemenea demn de retinut ca in aceeasi intrunire sindicalistii condusi de Petcu si Luca au validat si proiectul de fuziune cu BNS. Acest dublu angajament - politic si sindical - a fost repetat la circa doua saptamani distanta de Blocul National Sindical. Intr-adevar, pe 16-17 septembrie, membrii BNS isi reafirmau dorinta de fuziune cu CNSLR-Fratia si anuntau, pe de alta parte, incheierea unui protocol de colaborare politica avand drept contractanti BNS (prin Partidul Blocul National Democrat - constituit cu cateva saptamani inainte) si Partidul Romania Mare. Pozitia BNS e intr-un anumit sens mult mai interesanta decat cea a colegilor lor din CNSLR-Fratia. Daca acestia urmeaza in genere orientarile guvernamentale, BNS a imbratisat un discurs care nu are echivalent in spatiul public romanesc. La prima vedere, este vorba despre o retorica apropiata
de cea a lui Vadim Tudor. Declarand de exemplu ca "Guvernul pune Romania la dispozitia FMI si a Bancii Mondiale", BNS pare sa-si suprapuna optiunea peste cea formulata deseori de-a lungul anilor '90 de catre liderul PRM. Spre deosebire insa de acesta, BNS articuleaza o critica a angajamentelor guvernamentale fata de FMI si BM, din perspectiva negocierilor cu Uniunea Europeana. Dumitru Costin si Matei Bratianu construiesc, altfel spus, o opozitie intre cerintele integrarii si, respectiv, angajamentele oficiale fata de organismele financiare internationale, mizand foarte ferm pe punctul de vedere european. Combinatia politica BNS-PRM este, de aceea, foarte ambigua, ea amestecand populismul antifinanciar cu referintele la Carta Sociala Europeana, retinerea fata de FMI si acquis-ul comunitar in materie de relatii de munca. Pentru a consacra aceasta combinatie, Vadim Tudor a promis formatiunii sindicale 15 locuri eligibile in competitia electorala pentru viitorul Parlament, 5 la Senat si 10 la Camera.
In ciuda pozitionarii politice diferite, pe 30 septembrie, consiliile reunite ale celor doua confederatii s-au intalnit intr-o sedinta unica, pentru a proiecta detaliile fuziunii: aceasta urma sa aiba loc in doua momente, pe 14 si 15 octombrie, adica in preajma deschiderii campaniei electorale. In prima zi, un congres extraordinar al BNS si un congres ordinar al CNSLR-Fratia ar fi trebuit sa aprobe acordul convenit de lideri, pentru ca a doua zi sa aiba loc un congres de fuziune BNS-Fratia. Ideea care a dominat parafarea acestei intelegeri a fost una de dizolvare a identitatilor sindicale intr-o reprezentare politica transpartinica: sindicalistii au considerat ca se pot regasi ca o forta semnificativa doar daca intra in Parlament sub umbrelele unor partide diferite.
Cu patru zile inainte de congresul de fuziune, BNS si CNSLR-Fratia au anuntat ca renunta la proiect. Intr-un prim moment, explicatiile date acestui gest au fost confuze: unii dintre actorii sindicali puneau in evidenta diferentierile politice, altii spuneau doar ca este vorba despre o amanare. Surpriza, insa! La mijlocul saptamanii trecute, Ambasada Statelor Unite remite agentiei Mediafax un comunicat din care rezulta ca reprezentantii americani au rupt relatiile cu BNS, avertizandu-i de asemenea pe liderii CNSLR-Fratia ca vor fi la randul lor repudiati daca fuzioneaza cu o confederatie sindicala aliata cu PRM. Citita in cheie politica, interventia Ambasadei SUA exprima refuzul de a cautiona orice asociere PSD-PRM. Indiferent daca o asemenea asociere este angajata in mod explicit de cele doua partide sau daca ea are drept trama alianta dintre doua centrale sindicale. Esecul fuziunii sindicale dintre BNS si CNSLR-Fratia este, de fapt, relevant pentru limitele care vor configura articularea unei majoritati dupa alegerile de luna viitoare.