De același autor
Petre Roman a fost debarcat de mineri: majoritar in FSN in momentul rupturii din martie 1992, el a asigurat PD doar circa 10% din voturi la alegerile legislative din toamna aceluiasi an. La cele urmatoare, PD a urcat la 13 procente, pentru ca in 2000 sa coboare la 7. Roman insusi a ocupat pozitia a treia la prezidentiale in 1996, dar in 2000 si apoi, sub stindardul Fortei Democrate, in 2004, a avut performante foarte modeste in competitia pentru Cotroceni.
Theodor Stolojan a plecat de la guvern dupa ce a refuzat sa intre in cursa electorala din septembrie 1992, s-a intors in politica in 2000, devenind candidat PNL la Presedintie. Al treilea in cursa din acel an, Stolojan s-a retras din nou pentru o perioada de circa 2 ani, ajungand apoi sef al PNL si candidat la Presedintie al Aliantei D.A., dar a renuntat - iarasi! - la ambele pozitii cu cateva saptamani inainte de scrutinul din noiembrie 2004. Nicolae Vacaroiu a fost cel dintai premier care a rezistat 4 ani in functie. Dupa aceea, a jucat rolul de vicepresedinte al propriului partid si pe cel de parlamentar, din 2000 incoace fiind presedintele Senatului.
Victor Ciorbea a pierdut in aprilie 1998 sefia guvernului si a abandonat si postul de primar al Capitalei, pe care avusese grija sa si-l rezerve la preluarea mandatului de la Palatul Victoria. S-a retras din PNTCD si a fondat un partid (ANCD), care s-a alaturat in 2000 Conventiei Democrate in forma in care aceasta supravietuise, a reintrat apoi la taranisti, pe care a ajuns sa-i si conduca. Dupa alegerile locale din 2004, a trebuit sa renunte la pozitia de presedinte al PNTCD, rezultatele partidului, inclusiv participarea sa la alegerile pentru Primaria Capitalei, fiind nesatisfacatoare.
Radu Vasile a suportat si el cu greu pierderea pozitiei de premier, in decembrie 1999. A fondat, la randul sau, un partid, dar a intrat in 2000 in Senat pe listele PD. De atunci incoace, a fost tot mai discret.
Mugur Isarescu a fost abil precum Ciorbea - rezervandu-si postul din care a plecat -, dar, spre deosebire de premierul taranist, s-a si intors acolo. Revenirea la BNR s-a produs dupa ce Isarescu a participat la scrutinul prezidential din 2000, cand a ocupat un modest loc patru.
Adrian Nastase a avut iesirea din scena cea mai neasteptata. Si el, ca si Roman, Stolojan sau Isarescu, a avut o ambitie prezidentiala. Nastase s-a inscris in cursa pentru Cotroceni cu mari sanse de a castiga. Spre deosebire de predecesorii sai, el a reusit chiar sa intre in turul al doilea. A pierdut insa in acest act final, in fata impetuosului Basescu. Negociator abil, Nastase si-a asigurat presedintia Camerei Deputatilor. A incercat sa formeze si guvernul, invocand faptul ca Uniunea nationala PSD+PUR a ocupat primul loc la legislative. PUR a intrat insa in coalitie cu Alianta D.A. si cu UDMR, zadarnicind astfel planul lui Nastase de a se mentine la sefia Cabinetului. Ca urmare, pozitia lui Nastase in partid a fost serios subrezita. Daca, in 2001, el era ales presedinte al PSD in unanimitate, acum, dupa pierderea pozitiei de premier, Nastase nu-si gaseste locul in propriul partid. Principalul obstacol in calea sa este Ion Iliescu. Invitat sa revina in PSD chiar inainte de incheierea mandatului de presedinte, Iliescu a reusit intr-un timp destul de scurt sa mobilizeze militantii pesedisti in jurul sau. Aceasta regrupare s-a produs impotriva lui Nastase. Iliescu a reusit sa stimuleze critica lui Nastase in sanul PSD. Ceea ce nu s-a intamplat vreme de patru ani in partidul de guvernamant se produce din noiembrie incoace. Din exterior, ai impresia ca principala tinta politica a membrilor PSD este marginalizarea lui Adrian Nastase. Gestul lui Marian Oprisan de a distruge portretul fostului premier ilustreaza fervoarea acestei critici interne. Repozitionarea lui Victor Ponta, o creatie 100% a lui Adrian Nastase, care a descoperit dupa alegerile din noiembrie calitatile lui Ion Iliescu, exprima la randul ei revolta aparatului impotriva celui care l-a dirijat in ultimii ani. Merita remarcat de asemenea ca acest tonus critic se exprima in termeni foarte colorati. Iliescu este si in acest caz cel mai energic dintre pesedisti: el a adaugat vocabularului politic postcomunist termenul "prostanac", un calificativ cu care l-a descris pe Mircea Geoana. Contestarea lui Nastase a fost insotita de ascensiunea in partid a unor lideri care includ acest tip de limbaj in bagajul lor intelectual. Unul dintre ei, Marian Vanghelie, este emblema noului PSD. Ironia face ca soarta PSD sa atarne acum de performanta pe care o va realiza la alegerile pentru Primaria Capitalei acest lider extras din tagma imbogatitilor tranzitiei care folosesc, in sustinerea propriei cariere, un limbaj popular si populist. Daca Vanghelie castiga Primaria, atunci PSD va fi dominat de echipa Iliescu-Dan Ioan Popescu-Sorin Oprescu, protectorii figurilor de tipul lui Vanghelie. Daca acesta va pierde, Nastase mai are o sansa de a se impune in fata colegilor sai de partid, in cadrul Congresului PSD care va avea loc la cateva zile dupa alegerile pentru Bucuresti. Nastase nu-si poate dori decat ca Vanghelie sa piarda. Cu alte cuvinte, el se afla acum in postura in care se afla Ion Iliescu in timpul derularii scrutinului prezidential. Caci nimeni nu si-a dorit mai mult ca Ion Iliescu ca Nastase sa piarda aceasta cursa.
