Modificarea codurilor penale, asaltul la baionetă împotriva anticorupției

Prin modificarea codurilor penale, actuala majoritate parlamentară doreşte frânarea luptei anticorupţie.

Comisia juridică a Camerei Deputaților urmează să dezbată săptămâna aceasta pachetul de 22 de proiecte pentru modificarea codurilor penale prin care majoritatea parlamentară vrea să blocheze anticorupția. Pachetul a primit aviz negativ, unul consultativ însă, din partea CSM, iar Livia Stanciu, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, spune despre el că „torpilează“ justiția din România. Conflictul PSD-justiție a fost acutizat de punerea sub urmărire penală a premierului Victor Ponta și a prietenului său, Dan Șova.

Dacă intervențiile brutale ale parlamentarilor vor fi adoptate, ele vor afecta nu doar anchetele viitoare, așa cum susțin inițiatorii lor, ci și cazurile aflate deja în derulare, în virtutea principiului care impune aplicarea legii mai favorabile. Vor reduce din atribuțiile DNA și vor pune presiune pe magistrați.

„Gulerele albe“, anchetate și judecate în libertate

Potrivit proiectului, inițiat de senatorul PSD Șerban Nicolae, arestarea preventivă ar trebui impusă doar în cazul celor suspectați de „o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul Penal etc.“.

Intervenția elimină infracțiunile specifice „gulerelor albe“ (parlamentari, primari, aleși locali, înalți funcționari, miniștri etc.) - fapte de corupție, spălare de bani, evaziune fiscală, infracțiuni prin mijloace electronice, șantaj și falsificare de monede sau alte valori.

Mai mult decât atât, grație unei alte modificări din proiect, aceștia nu vor mai putea fi nici măcar arestați la domiciliu. Consiliul legislativ a sancționat eventuala reglementare, amintind că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a recunoscut justificarea arestării preventive și pentru alte tipuri de infracțiuni decât cele cu violență.

Fără cătușe

Privilegiații de mai înainte (persoanele suspectate de fapte de corupție, de evaziune fiscală, spălare de bani etc.) ar putea scăpa și de cătușe, prin introducerea unui alineat nou prin care se precizează că persoanele arestate preventiv nu pot fi încătușate „în nicio împrejurare, cu excepția celor cercetați pentru infracțiuni comise prin acte de violență, a celor care s-au sustras urmăririi penale, precum și a inculpaților care s-au opus măsurii dispuse“.

Consiliul legislativ și procurorul șef al DNA au desființat propunerea, explicând că mijloacele de imobilizare a suspectului sau inculpatului sunt prevăzute în Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, nu în CPP.

Scurtarea termenelor de prescripție

Se mai dorește reducerea perioadelor maxime de arestare preventivă și control judiciar, scurtarea termenelor de prescripție (Dan Voiculescu, Adrian Năstase și Ovidiu Tender nu ar mai fi putut fi condamnați pe noile termene) și micșorarea sporului maxim posibil în cazul concursului de infracțiuni la jumătate din pedeapsa cea mai mare. Acum se aplică, la pedeapsa cea mai mare, o treime din totalul celorlalte, fără nicio plafonare (așa a fost condamnat judecătorul Mircea Moldovan la 22 de ani de închisoare).

Într-un alt proiect, aprobat tacit la Senat, se propune ca scurgerile de informații din dosare să fie pedepsite cu până la cinci ani de închisoare (în cazul judecătorilor și „reprezentanții organului de urmărire penală“), comparativ cu doi ani, în prezent.

Este interzisă invocarea pericolului social

De asemenea, se interzice invocarea pericolului social al faptei (folosit în cazul parlamentarilor și primarilor, președinților de consilii județene etc.), a profilului moral al inculpatului sau a reacției publice în cazul lăsării în libertate a acuzatului.

Prin introducerea unui alineat nou la articolul 224 din CPP se interzice și invocarea gravității faptei, a modului de comitere a acesteia, a mediului din care provine suspectul sau inculpatul. Procurorii nu se vor mai putea folosi, în afară de probe, decât de antecedentele penale, pentru a cere arestarea preventivă, ceea ce-i exclude din nou pe politicieni.

Indiciile temeinice

Un alt proiect, inițiat de guvern și adoptat în Senat, readuce în Codul de Procedură Penală „indiciile temeinice“ necesare la arestarea preventivă, în loc de „suspiciuni rezonabile“, cum apare în prezent. Modificarea a fost propusă prin amendamentul senatorilor Cristiana Anghel (PC) și Ovidiu Donțu (PSD).

Președinta ÎCCJ, Livia Stanciu, a criticat manipularea făcută de cei care susțin că arestarea preventivă s-ar face fără probe: „În primul rând, modalitatea în care a fost prezentată (procedura actuală – n. red.) este total eronată, este nereală“. „Legea spune așa: măsura arestării preventive se dispune doar în situația în care magistratul judecător constată că în acea cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă, sintagmă care este în concordanță cu jurisprudența CEDO“, explică șefa ÎCCJ.

Conflictul lui Ponta

Un proiect depus intempestiv pe ordinea de zi este cel ce vizează conflictul de interese. Este o reglementare care l-ar scăpa pe Victor Ponta de una dintre acuzațiile din dosarul lui Dan Șova, dar i-ar salva și pe cei 145 de deputați care și-au angajat rude la cabinetele de parlamentar, cercetaţi acum de Parchetul General.

Codul Penal oferă la articolul 301 privind conflictul de interese o singură exceptare: în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative. Au fost adăugate alte două situații în care nu se aplică prevederile referitoare la conflictul de interese: „ocuparea de către o persoană a unei funcţii, indiferent în ce modalitate şi sub ce formă se realizează aceasta“ şi „exercitarea atribuţiilor de serviciu privind acordarea către subalterni a drepturilor legale ale acestora“.

Atacul la denunțuri

Denunțurile s-au înmulțit cu 75% în 2014, comparativ cu 2013, spunea șefa DNA, Laura Codruța Kövesi, ca urmare a creșterii încrederii în justiție. Pe de altă parte, mai mulți acuzați au ales formula denunțului, pentru a fi cercetați în stare de libertate, sub control judiciar sau în arest la domiciliu. Este cazul, de exemplu, al fostului ministru al Comunicațiilor, Gabriel Sandu, care a fost plasat în arest la domiciliu după ce a dat declarații despre mita Microsoft ajunsă la PDL.

Ei bine, una dintre propuneri dorește să descurajeze această practică, împiedicându-i pe judecători să mai fie generoși cu denunțătorii: „La luarea hotărârii asupra cererii prin care se propune arestarea preventivă a inculpatului, judecătorul de drepturi și libertăți nu se va putea pronunța în sensul luării unei decizii în funcție de denunțul făcut de inculpat altor persoane care au săvârșit fapte ce nu au legătură cu obiectul cererii“.

În același scop se modifică alte două alineate, condiționând nepedepsirea unui mituitor sau a unui cumpărător de influență care face denunț. Dacă denunțătorul face declarații într-un interval de peste șase luni de când a dat mită sau a cumpărat influență, nu mai poate beneficia de nepunerea sub acuzare. Cu astfel de prevederi nu am mai fi avut cazul fostului ministru de Interne Cristian David, acuzat că a luat o mită de 500.000 de euro, în 2008, și nici de o parte din dosarul Microsoft.

Presiune pe magistrați

În cazul erorilor judiciare, parlamentarii vor ca statul să se îndrepte automat spre judecătorii și procurorii din dosar, pentru a se recupera de la ei despăgubirile plătite de stat. Magistrații au explicat că acest lucru se poate face în orice stat de drept, doar dacă există hotărâre judecătorească definitivă potrivit căreia eroarea judiciară a fost provocată de reaua credință, neglijență gravă sau o infracțiune.

Pentru evitarea „abuzurilor judiciare“, procurorii și judecătorii riscă între doi și șapte ani de închisoare dacă-i promit unui acuzat nearestarea preventivă sau o măsură preventivă mai ușoară, dacă denunță alte alte persoane.

Pe de altă parte, dacă procurorii nu soluționează o plângere, denunț etc. în doi ani ani de la sesizare, sunt pasibili de doi ani închisoare, indiferent de motive (de exemplu, prea multe dosare și prea puțini anchetatori). Dacă soluționarea are drept cauză reaua credință, lucrătorul de cercetare penală și procurorul riscă trei ani de închisoare.