Opinii

Cu toate că Serviciul Român de Informații a fost întinerit în ultimul deceniu și a beneficiat de un lifting cu ajutorul americanilor, totuși nu a putut renunța definitiv la farmecul său balcanic, în care ciorovăielile, loviturile înfundate și zgomotele de fond răzbat prin ușa bine închisă.

Sunt unul dintre milioanele de români care a crescut cu memoria luptei pentru libertate a mii de compatrioți uciși la Revoluție — o experiență istorică dureroasă și o pedagogie exemplară. „Libertate, te iubim, ori învingem, ori murim!“ - așa s-a strigat la Timișoara pe o vreme frumoasă, când atâția conaționali erau cuceriți de speranță (iar eu nu împlinisem 12 ani).

Nu există nicio garanție că, de data aceasta, adversarii luptei anticorupție nu vor reuși acolo unde au eșuat în 2008 și în 2014.

Dispariția monarhiei e o victorie a comunismului. Ultima înfățișare a monarhiei dispare. Regele Mihai se stinge. E cazul să privim și să în­țe­legem. În fond, e istoria noastră și s-ar putea să mai avem nevoie de ea. Măcar pentru ca­zurile rare în care ne apucă do­rința să fim un pic mai se­rioși în fața întrebărilor pe ca­re le plimbăm prin cărți și ca­fenele, fără răspuns: ce s-a în­tâmplat? de ce suntem cum suntem? cum am ajuns aici?

Justiția a primit un bocanc în coaste. Sub preșul nobilelor intenții asta se ascunde.

Au intrat în vigoare, după publicarea în Monitorul Oficial, noi reguli privind soluţionarea cazurilor de plagiat şi retragerea titlurilor de doctor celor dovediţi că şi le-au însuşit prin furt. Va da roade noul mecanism?

Decizia CCR e o bătălie pierdută pentru lupta anticorupție, dar și un risc la adresa securității naționale, într-o vreme internațională tulbure.

Foarte des, ziarele vorbesc despre ameninţătoarele exerciţii militare ordonate de Kim-Jong-un, liderul suprem al Republicii Populare Democrate Coreene. Nu e vorba numai de provocări verbale, sau de manevre de paradă. Se fac „experienţe” nucleare, se testează bomba cu hidrogen, se proclamă diaponibilitatea ţării şi a conducătorului ei de a declanşa un război nuclear „de autoapărare”.

Decizia prin care Curtea Constitutionala produce o schimbare majora de sistem stabileste in mod corect neconstitutionalitatea unui articol din Codul de Procedura Penala, dar de aici incolo argumentele judecatorilor si rationamentele din motivarea publicata miercuri ridica o serie de semne de intrebare. Primele probleme apar inaine de a intra pe fondul motivarii

Republicanii culeg ce au semanat - spune Robert Kagan, una dintre cele mai importante voci conservatoare din peisajul american.

Aniversarea celor opt ani de independență a găsit Kosovo într-o gravă criză politică.

Nu campania împotriva ISIS, ci descurajarea marilor puteri revizioniste este laitmotivul ultimului an de mandat al Administrației Obama.

Principala critică ce poate fi adusă hotărârii Curții Constituționale nu are în niciun caz legătură cu principiul - extragerea SRI din dosarele penale -, necontestat de mai nimeni, ci cu faptul că se face totul de pe azi pe mâine.

Nu de mult, Matteo Renzi a avut o criză de prostie în public. Primul ministru italian a încercat să fie logic. Rezultatul: o luxație cerebrală cu șanse infime de vindecare. Datele de bază ale accidentului spun că Renzi a vrut să fie european, fără să se asigure că e și onest.

Adecvarea faţă de reperele de după Colectiv este descurajantă. Fiindcă lucrurile nu merg aproape deloc spre consolidarea unui bine public, a unui spaţiu public decent, a unei societăţi mature şi democratice.

I-am putea vedea pe bucureșteni stând la coadă, entuziasmați să-l voteze pe Ludovic Orban? Greu de crezut.

Dacă va fi să fie, „ultimii europeni“, mai ales în această zonă din sud-est-centru, vor fi și ultimii oameni liberi.

Există, probabil, dintotdeauna, tipuri de discurs al căror succes e asigurat de „corectitudinea“ ţanţoşă a amplasamentului lor ideologic. „Se poartă“, „dă bine“, e „democratic“, e „progresist“, e „împotriva discriminării“, e pentru „drepturile omului“, e „trendy“ etc.

În aceste zile de delir retoric și demagogic, când limba de lemn se împletește cu discursul ipocrit, iar rostirea decentă luminează doar pe alocuri, multe dezbateri sterile sunt bântuite de tema viitorului monarhiei, fără a se ține seama de faptul că retragerea din viața publică a Regelui i-a transformat deja existența în destin - în destinul ultimului monarh al României, ultim repozitar al moștenirii și tradiției unei monarhii instaurate acum aproape 150 de ani și asociate cu construcția României moderne, dar și un monarh împiedicat să-și împlinească vocația.

Mitropolitul Bucovinei ar fi fost antisemit şi totuşi a salvat sute de evrei. Paradoxul acesta îşi găseşte explicaţia: în poziţia în care se afla, în acele vremuri vitrege, mitropolitul nu ar fi putut să manifeste o opinie neutră şi cu atât mai mult favorabilă evreilor (căci ar fi fost evident sancţionată), ci una aparţinând discursului oficial. În schimb, atunci când a avut ocazia, a acţionat cu un profund umanism.