Opinii

Îmi amintesc şi azi hohotul de râs – izbucnit spontan – când am citit, pe vremea liceului (în proiectul de constituţie federativă a Austriei Mari al lui Aurel C. Popovici), propoziţia: “Majestatea Sa Împăratul este iresponsabil”.

În ţara noastră, expresia „să nu ridicăm prea sus ştacheta exigenţei” e, de multă vreme, emblema unui solid şi igienic relativism.

Unul dintre paradoxurile românești este votul sistematic dat candidaților corupți, combinat cu discursul anticorupție și cu încrederea crescută în DNA. Altfel spus, urâm corupția, dar îi iubim în aceeași măsură pe corupți și DNA-ul.

Prin cuvântul său la primirea titlului de Doctor Honoris Causa al Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj, Ana Blandiana s-a impus încă o dată ca o voce a conștiinței.

Premisele transformării crizei siriene într-un conflict înghețat sunt considerabile cât timp Assad rămâne la conducerea statului.

Acuzați de legionarism în mass-media oficiale nu erau cei care promovau naționalismul etnic, ci tocmai cei care susțineau vocația democratică a României, iar Ana Blandiana și Gabriel Liiceanu erau reprezentanți principali ai acestui curent idealist. Istoria se repetă, chiar dacă nu identic.

Iohannis și PNL se dau împreună de-a dura la vale, deși fiecare ar vrea să se decupleze de celălalt, considerându-l un balast. Greu de spus care pe care trage mai mult în jos.

Ambițiile excesive ale lui Sebastian Ghiţă, combinate cu încrederea oarbă în sistemul care-i oferea pe tavă contracte în condiții de „securitate națională“ cu instituții mai mult sau mai puțin secrete l-au făcut să-și piardă capul.

Orice dezbatere serioasă pe teme majore pentru societate este sabotată din start, iar adevărații acoperiți își văd de treabă, publicând netulburați pe bloguri informații pe care nu le poți obține decât dacă anumite instituții vor să ți le dea.

Europa de Est nu a fost o absență vinovată, ci o participare tragică la geneza Europei democratice edificată în Occident.

Textul lui Mircea Toma se reduce la o tentativă lipsită de temeiuri factuale și argumentată falacios de a delegitima moral doi intelectuali conservatori care s-au remarcat în spațiul public prin fermitate față de totalitarismul comunist și a-i descrie drept simpatizanți în secret ai totalitarismelor de tip fascist.

Dacă nu vom reuși să stăvilim o nouă criză mare în viitorul apropiat, nu este exclus să se recurgă la reforme mai radicale ale sistemelor monetare/financiare.

Cu siguranță, moștenirea președintelui Barack Obama în ceea ce privește relațiile cu America Latină va rămâne în manualele de istorie și deja alterează maniera în care sunt înțelese relațiile dintre Cuba și Statele Unite ale Americii. Între 20 și 22 martie, Obama s-a aflat la Havana, fiind însoțit de familia sa în prima vizită a unui președinte al SUA în Cuba după 88 de ani. Vizita sa latino-americană a continuat în Argentina, unde data aleasă a divizat țara, pentru că este data aniversării loviturii de stat din 1976.

Ce fel de lume lasă în ur­mă Barack Obama și la ce ne putem aștepta de acum înainte în ceea ce privește politica externă ame­ri­ca­nă?

Orientul Mijlociu și, în ge­neral, instabilitatea co­ne­xă spațiului MENA au fost mereu percepute de Oba­ma prin prisma su­pra­ex­tinderii imperiale.

Funcţia prezidenţială este centrul de greutate al acestui sistem simbolic deoarece la nivelul său are loc încorporarea deciziilor prezentului în straturile fundamentale ale canonului teologico-politic american, clamându-se coerenţa lor esenţială cu moştenirea politică a SUA.

Credem, s-ar zice, că, în materie electorală, vinovată nu e formaţiunea care pierde alegerile, ci aceea care le cîştigă: cîştigătorii sunt cei care, prin malversaţiuni, bacşişuri, promisiuni goale, demagogie populistă etc. ies pe locul întîi, păcălind lumea.

Pentru adepții stângii progresiste oricine le pune în discuție temele și convingerile nu poate fi, prin definiție, decât un „fascist“, un „legionar“ sau un „nazist“ și trebuie demascat public.

Cinci instituţii ale Statului Român refuză să facă publice informaţii privind componenţa, finanţarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale. Asta, cu toate că e finanţată din bani publici şi girată de instituţii din sistemul de securitate naţională.

Toate drumurile par să ducă spre Molenbeek. Multe dintre atentatele care au însângerat Vestul în ultimul sfert de secol – Madrid (2004), Paris (2015), Bruxelles (2016) – au într-un fel sau altul o legătură cu „Micul Maroc“ din inima Europei. În imaginarul public, Molenbeek a devenit metafora polis-ului paralel, a ghetoului urban, unde șomajul atinge cote fulminante, a microuniversului societal predispus să producă voluntari pentru Statul Islamic.

Confruntată cu agresivitatea și revizionismul rusesc, România a hotărât în sfârșit, să-și modernizeze cele două fregate achiziționate din Marea Britanie în 2003, Regele Ferdinand (F-221) și Regina Maria (F-222). Spre deosebire de alți ani, când decidenții politici doar au vorbit despre modernizare celor două nave, în 2016 s-au alocat fondurile necesare demarării acestui proces.