Opinii

Textele antitehnocrație par scrise de aceeași mână, undeva într-un laborator de partid. Când toate televiziunile declanșează, apăsate pe buton, o campanie negativă, puțin probabil să nu fie vorba de coordonare.

Mafioții Capitalei rămân indestructibili și vor putea influența rezultatul alegerilor din iunie, prin candidatură proprie sau sprijinirea unui candidat apropiat lor.

Drepturile omului cu vestă de sinucigaș bat drepturile omului în orice altă vestimentație.

Se admite că războiul cere măsuri care restrâng libertățile constituționale. Atâta doar că, în cazul de față, nu știm cum și când se va termina războiul și mai ales cine îl va declara încheiat.

Un primar de comună de la putere avea șanse de două ori mai mari să ia bani de la guvern decât unul de la opoziție.

Atentatele teroriste și discursurile extremiste se hrănesc reciproc, ca într-o spirală cretină și mortală în care noi, europenii care suportăm pe pielea (și mintea) noastră ambele ciume, nu suntem decât cantitatea inocentă și neglijabilă.

Nu mă simt deloc confortabil văzând cum o agresiune stupidă și fără șanse de reușită a câtorva scriitori nemulțumiți din cine știe ce pricini contra asociației lor de breaslă „concurează“ pe micile ecrane sau în presa scrisă evenimente cu adevărat importante și preocupante pentru noi toți.

Cei care spun despre noi că stricăm imaginea Uniunii uită că de vreo doi ani încoace această imagine e tot mai deteriorată din cauza fostei conduceri, ai cărei membri sunt mai preocupați de funcțiile lor decât de binele scriitorimii și, ceea ce e mai rău, se premiază între ei, manipulând voturile juriilor.

În această luptă se consumă enorm de mulţi nervi, multe ore de stat „pe chat“ din partea combatanţilor sau vezi cum de pe prima pagină a României literare au dispărut fotografiile, pentru a lăsa locul unor manifeste publicate cu litere mărunte. OK, totuşi, pentru ce luptă aceşti oameni?

Nu există niciun interes pentru continuarea reformelor, lucru care va fi plătit de economia noastră în anii următori, când consumul îşi va epuiza forţa de a trage în sus economia. Încetinirea consumului va putea fi observată deja în 2017, când politicienii care vor ajunge la guvernare se vor dezmetici într-un peisaj arid, lipsit de bani, fără investiţii, dar cu deficite mari.

Se marchează trecerea unui secol care a fost uimitor pentru Irlanda, care a parcurs uluitorul drum de la una dintre cele mai sărace şi dezavantajate provincii ale Marii Britanii la un stat independent, membru al UE, cu un nivel de viaţă care îl situează pe locuri fruntaşe în mai toate statisiticile mondiale.

Pacificarea durabilă stă în reconstrucție, dar, pentru moment, țările și comunitățile Orientului sunt incapabile să își ia destinele în propriile mâini.

Un prieten îmi semnalează un articol al lui Wolf Lepenies, apărut în „Die Welt”, în august 2013. Pentru cine nu ştie, Wolf Lepenies este, probabil, cel mai important sociolog german, tradus în toate limbile de mare circulaţie ale lumii (chiar şi în româneşte…), membru al Academiei Regale de Ştiinţe din Suedia,

Aș vrea ca să încep rugându-vă să nu priviți ca pe o întâmplare stranie faptul că un scriitor ca mine vine să vă vorbească despre istorie. Numai din perspectiva finală a ultimului secol, care a apropiat poezia mai mult de joc decât de religie, acest lucru poate să apară nefiresc. În Grecia preclasică, dimpotrivă, aezii erau purtătorii din generație în generație ai memoriei colective, devenită în egală măsură poem și istorie, iar în mitologie Memoria – Mnemosine – era mama tuturor muzelor.

Personaje: Constantin Noica – autorul textului Eseu despre „Cumințenia Pământului” (1975) – 66 de ani. Octavian Chețan – alias „Cristian“, autor al Notei informative din 19 februarie 1976, conținând, pentru uzul ofițerului de Securitate Ioan Pătrulescu, interpretarea… interpretării date de Noica sculpturii lui Brâncuși – 46 de ani. Ioan Pătrulescu – maior în MAI la Direcția I a Consiliului Securității Statului, „ofițer de caz” în Dosarul de urmărire informativă NICA DAN („numele conspirativ” al lui Constantin Noica) – 41 de ani.

Un actor activ dar discret al scenei internationale, o tara care nu a participat la operatiuni militare anti-islamiste, o tara care a privit cu serenitate influenta wahabista asupra comunitatilor musulmane prezente pe propriul teritoriu, o tara primitoare, in orice caz mai primitoare decat multe alte tari vest-europene.

Cu doar cîteva luni în urmă ne întrebam cum va arăta Europa după atacurile teroriste de la Paris. Acum, atentatele de la Bruxelles ne obligă, din nefericire, să repetăm interogația.

Sub emoţia atentatelor jihadiste din Bruxelles, venite într-o lungă serie, e uşor să devenim panicarzi şi să suprareacţionăm, uitând că modernitatea şi democraţia sunt o chestie de compromis (în sensul englezesc, a-moral de trade-off) şi că atunci când vorbim de măsuri de luat în UE e vorba inclusiv de libertatea noastră, a cetăţenilor non-terorişti. Ca să fie clar din start ce vreau să spun, partea proastă a poveştii e că nu prea avem soluţii decisive la îndemână iar terorismul în Europa e ceva cu care vom trăi decenii de aici înainte, ca o ameninţare cronică, difuză. Indignaţii cu certitudini, rog înjuraţi mai jos, la comentarii.

Şi dacă existau la buget cele 11 milioane de euro pentru Cuminţenia pământului, tot merita să se adune prin subscripție o parte. Așa, ca să vedem noi toți pe ce contăm, la o adică.

Nici așa-zisa dreaptă, nici antisistemul nu se simt prea bine. E motivul pentru care Bucureștiul va fi câștigat de Firea.

Statul ne impune bunul simț și noi ne simțim mai ușurați că nu mai trebuie să avem grijă să nu suflăm fumul către nefumători, că vom fuma mai puțin și deci vom fi mai sănătoși, acum, că statul a luat controlul asupra viciului nostru.