ANUL XXXIV (1601) (31 octombrie 2023)

Amânată cu doi ani din cauza pandemiei, deschiderea anului de celebrare a titlului a reușit să concentreze energii nebănuite, să activeze comunitatea artistică și societatea civilă.

Electoratul pare anesteziat. Mulți pun asta pe seama îngrozitoarelor tensiuni din ultimii ani, pandemie, războaie care amenință să se extindă. Cred că mai degrabă este vorba de lipsa de orizont.

Multe calcule și puțini oameni noi pentru europarlamentare. De teme și idei încă nu vorbim. Sigur este că lupta va fi dură și grea. Meciul se joacă, deși echipele nu au fost încă definitivate.

Renunțarea la rectificarea bugetară și utilizarea, prin hotărâri de guvern (HG), a Fondului de rezervă al Guvernului amenință democrația financiară a țării.

Discuția privind meditațiile nedeclarate este atât de veche, încât coincide cu istoria învățământului din ultimii 50-60 de ani.

Suntem în miezul toamnei, ziua scade, noaptea crește iar forțele întunericului lovesc din toate direcțiile.

Entitățile media sunt în majoritate organizate în oglindă, puternic centralizate intern, unde principiile și etica sunt considerate negociabile.

Cărțile de artist nu sunt nici literatură, nici album de artă. La noi pică între Muzeu și Bibliotecă. Practic, nu se ocupă nimeni de ele. Nimeni în afara unor nebuni pasionați.

În weekend, palestinienii din București au strigat Allah Akbar, iar luni asistentul unei deputate AUR a fost prins de DNA luând mită. Așa a început o săptămână politică oarecare.

Politica – și cea la nivel local, și cea globală – e, în fond, arta răului celui mai mic. Și atât timp cât facem ceva pentru a reduce răul înseamnă că nu am căzut cu totul în puterea lui.

O ierarhizare clară apare între cele două războaie, Rusia-Ucraina și Israel-Hamas, iar aceasta se manifestă nu numai pe planul mediatic, dar și pe planul percepțiilor amenințării.

Reacția palidă a instituțiilor, universități, mass-media, structuri guvernamentale, față de manifestările ample de extremism islamic scot în evidență criza structurală din societățile occidentale.

Dacă Israelul clipește primul în acest conflict sub presiunea axei tiraniilor, acest lucru ar duce inevitabil la slăbirea Statelor Unite, obiectivul unor țări precum Rusia, China, Turcia sau Iran.

Oricât s-ar strădui, Musk nu poate convinge în rolul de salvator al presei (sau al lumii). Ideea că media digitală open source ne va salva de media mainstream e cel puțin exagerată.

Originalitatea şi valoarea prozei Andreei Răsuceanu constau în amestecul bine stăpânit de realism şi mitic, în imaginaţia cu care (re)creează lumi trecute.

Imposibil de cuprins, afișul de spectacole și evenimente al FNT 33 a fost, așadar, pentru toate gusturile și orientările pe care, la urma urmelor, orice laborator le conține in nuce.

În 2023, la Timișoara lucrurile cele mai importante sunt comunitatea, periferia și cartierul, patrimoniul reactivat, comunicarea între instituții, medierea artistică, afluența de public.

Încep să mă întreb dacă nu cumva, în România, nevindecarea de duplicitate a generațiilor mai vechi a produs noi generații, care nu știu cum a fost, de fapt, trecutul.

Trebuie să fim conștienți că „Mai-mult-ca-trecutul” va deveni una dintre perspectivele inconturabile ale ultimilor doi ani ai regimului comunist și va distruge orice urmă de melancolie sau nostalgie.

Stânga radicală europeană, neomarxistă în esența ideilor anticapitaliste și antisistem susținute, s-a „reinventat” prin minorități și imigranți și are nevoie de voturile musulmanilor din țările lor.