Pe aceeași temă
Prima dată mi s-a imputat că am predat anticorupție funcționarilor statului și aș fi fost incompatibilă pentru că am cumulat funcții. A doua oară explicația a fost că am soluționat un dosar. Acestea sunt păcatele ce mi se impută, că muncesc soluționând dosare și că îmi diseminez cunoștințele. Nu există niciun motiv de excludere din magistratură, dar se încearcă din răsputeri eliminarea mea din sistem: de patru ani eu sunt numai în acțiuni disciplinare. Se încearcă și intimidarea colegilor care îmi împărtășesc respectul față de activitatea de judecător.
Ce zonă credeți că ați deranjat cel mai mult?
Eu am soluționat mai multe dosare la Curtea de Apel București în materia combaterii spălării banilor. Mă gândesc la privatizările ICA, RAFO, la cazul Tender, la dosarul Ultra Pro Computers. Nu este deloc lipsit de interes că am cenzurat unele soluții ale procurorilor care nu luau măsuri asiguratorii în vederea recuperării produsului infracțiunii și nu vedeau deloc fapte de spălare de bani. Eu sunt judecătorul care găsesc banii atunci când procurorii, deși aveau obligația să o facă, nu se interesează de acest aspect. Există mai multe persoane deranjate de măsurile luate de mine.
Corolar soluționării privatizării Ultra Pro Computers, unde am evidențiat vulnerabilitățile sistemului judiciar român la riscul de spălare a banilor, a riscului ca justiția din România să fie transformată într-o mașină de spălat bani, sunt astăzi din nou exclusă din magistratură.
În cazul excluderii de acum, vi se reproșează că ați încălcat repartizarea aleatorie a dosarului, că ați ținut un dosar, Ultra Pro Computers, în loc să-l returnați judecătorului titular, așa cum ați făcut cu altele, și că ați pronunțat o sentință în el.
Comparația pe care o face Inspecția Judiciară între aceste categorii de dosare, dintre care unele au fost soluționate, altele amânate, este lipsită de orice fundament legal. Doar în cauza Ultra Pro Computers se punea problema începerii cercetării judecătorești și a audierii de martori. Pentru respectarea dreptului la un proces echitabil se impunea ca, odată începută cercetarea judecătorească prin audierea de martori, judecătorul să fie același care dă soluția și cauzele să se desfășoare cu celeritate. Am discutat problema cu judecătorul căruia îi fusese inițial repartizat aleatoriu dosarul și am convenit că aceasta este soluția corectă: în măsura în care se prezintă martorii la judecată, eu să rămân să soluționez acest dosar. Trei dintre martori au rămas chiar la a treia strigare a cauzei, după ce pusesem în discuția tuturor această măsură, așa că am rămas să aplic standardele CEDO. Într-adevăr, nu am fost judecătorul repartizat aleatoriu, de aceea nici nu mi se poate imputa această nerespectare a principiului repartizării aleatorii. Am fost repartizată printr-o hotărâre a colegiului de conducere. Aplicând principiul continuității și al nemijlocirii procesului penal, debutând cercetarea judecătorească, ECRIS (sistemul de repartizare aleatorie) a generat un nou complet, „șapte fond continuitate“, în care am rămas eu judecător să soluționez această cauză.
Dar conducerea Curții de Apel știa că dosarul e instrumentat în continuare de dvs.? V-a reproșat ceva, v-a cerut să returnați dosarul?
Toată lumea știa în secție, știa judecătorul titular, știa președintele de instanță, Lia Savonea, cu care eu vorbeam pe parcursul cercetării judecătorești din acel dosar și căreia i-am spus că dosarul a rămas la mine conform principiului continuității. Dar Inspecția Judiciară a refuzat audierea titularului de complet, a președintelui de instanță, a grefierului șef de secție, a procurorului de ședință, a părților din dosar, care nu au ridicat niciodată pe parcursul soluționării de către mine a acestui dosar problema că sunt un judecător care nu respectă standardele CEDO, că nu sunt repartizată aleatoriu. Și CSM a respins audierea lor ca martori.
Se derobează de responsabilitate toată lumea, judecătorul titular, doamna Savonea, care era șefa Curții? De ce?
Eu neavând atribuții pe linia repartizării aleatorii nu puteam fi trasă la răspundere pentru această abatere, de care ar fi putut fi pasibile eventual persoanele care vegheau la principiul repartizării aleatorii la nivelul Curții de Apel București și nu au luat măsuri, în situația în care s-ar fi presupus că eu procedez ilegal, ca să fie restabilită repartizarea aleatorie în această cauză. Nu eu ar trebui să fiu trasă la răspundere discipinară pentru săvârșirea unei potențiale abateri. Eu nu am făcut decât să aplic standardele CEDO. Să îmi soluționez cauza într-un termen rezonabil, să audiez toți martorii, să finalizez cercetarea judecătorească.
În sistemul nostru de drept lipsește această cultură a obligativității aplicării confiscării fără condamnare și a confiscării de la terți.“
De ce nu ați făcut o cerere în scris prin care să vi se certifice în scris că e OK și nu încălcați nicio procedură de repartizare aleatorie continuând în acest dosar?
Având în vedere că eu niciodată n-am avut prefigurarea săvârșirii unei potențiale abateri, n-aveam de ce să-mi preconstitui dovezi că ar putea cineva interpreta că săvârșesc o abatere dacă soluționez un dosar. În mintea mea nu s-a ridicat această problemă, acordând prezumția de bună-credință a factorilor de decizie de la Curtea de Apel București. Mi se putea cere dosarul înapoi. Dar s-a considerat de toată lumea că procedez legal rămânând în compunerea acestui complet. Am procedat corect, fiindcă justiția se înfăptuiește în respectul față de cetățean, este serviciu public, iar dacă o instanță, la un anumit termen de judecată, dispune citarea a șapte martori, nu ai niciun motiv să trimiți oamenii acasă, să îi mai chemi încă o dată să fie audiați de judecătorul aflat în concediu. Trebuie găsit un judecător care trebuie să perceapă nemijlocit probele, să stabilească situația de fapt și să pronunțe soluția în acea cauză. Eu fiind judecătorul care am pregătit audierea tuturor celor șapte martori, puteam decide ce înseamnă un martor important pentru apărare, deoarece eram considerată titular pentru ședința în care am intrat, conform hotărârii consiliului de conducere. Aici este problema. Dacă muncești în folosul cetățeanului se interpretează a fi abatere judiciară. Asta mi se reproșează mie. Că am muncit.
Soluția pe care ați dat-o în acest dosar a fost contestată la ÎCCJ, iar Înalta Curte a decis rejudecarea lui la Curtea de Apel. Cum vedeți această decizie a Înaltei Curți și cum credeți că va afecta ea cazul dvs.?
În ceea ce privește pronunțarea deciziei Înaltei Curți, nu ar trebui să afecteze cu nimic cazul meu. Ar fi pentru prima dată în istoria României când pronunțarea unei decizii a Înaltei Curți, pe care eu o consider nelegală, ar atrage sancțiuni împotriva judecătorului de fond. Pornesc de la premiza că, potrivit Coduluui de Procedură Penală, nerespectarea principiului repartizării aleatorii nu reprezintă una dintre cauzele de nulitate absolută care să fi făcut posibilă trimiterea dosarului spre rejudecare. În al doilea rând, hotărârea nu are autoritate de lucru judecat. Au autoritate de lucru judecat în penal doar cele care privesc existența faptei și vinovăția persoanei. Am cerut audierea ca martori în cadrul procedurii mele disciplinare a judecătorilor de la ÎCCJ, deoarece au pronunțat această decizie de trimitere la mai bine de un an de la primirea dosarului, ținând părțile sub măsura controlului judiciar. Dacă vedeau acest caz de nulitate absolută, trebuiau să-l pună în discuția tuturor și să trimită cauza spre rejudecare imediat după învestire, nu să aștepte ca motivele unui inculpat să fie dezvoltate de Inspecția Judiciară. Există și motive mai puțin oficiale. Mi s-a comunicat imediat după pronunțarea acestei soluții de către consilierul șef la acea dată al d-nei procuror șef al DNA, L.C. Kövesi, respectiv Marius Bulancea, că s-a întâlnit cu unul dintre inculpații din această cauză, respectiv cu d-l Laszlo Kiss, și a spus că stă foarte liniștit, pentru că, deși d-na Camelia Bogdan a pronunțat o sentință prin care l-a condamnat la nouă ani de închisoare, a confiscat și onorariul notarului Jean Andrei, notar care a legalizat schema infracțională prin care s-a fraudat procedura falimentului Ultra Pro Computers. Stă liniștit că se va face un aranjament la ÎCCJ. Doi dintre judecătorii care au pronunțat această decizie, Ionuț Matei și Rodica Aida Popa, sunt foarte apropiați de d-na Laura Andrei, șefa Tribunalului București, soția notarului. Mi s-a mai furnizat și o altă explicație, referitoare la apropierea acestor doi magistrați atât de anumite structuri, cât și a unuia dintre ei de masonerie.
Pe linia CSM-IJ, menționez că am aflat că d-na Monica Prejmereanu, consilierul-șef al președintelui CSM, este de asemenea omul lui 0215, adică al Direcției Generale de Informații și Protecție Internă (DGIPI), serviciu secret din cadrul MAI, inspectorul-șef comunicându-mi că aceasta nu și-a dat demisia din IGPR înainte de numirea în funcția de magistrat asimilat în cadrul Inspecției Judiciare. Despre inspectorul șef Lucian Netejoru am aflat că acesta lucrează și sub oblăduirea șefului Diviziei pentru Apărarea Constituției din SRI și că acesta din urmă ar fi un fost ofițer DIPI. Acestea sunt potențialele explicații subterane care mă fac pe mine o țintă. Este de analizat și încheierea acestor protocoale între Inspecție și SRI, deoarece printre preocupările SRI nu ar trebui să figureze vânarea unor magistrați care pronunță ordine de confiscare a banilor sifonați de la bugetul statului.
Ceea ce spuneți dvs. e foarte grav. Puneți sub semnul întrebării completul de la Înalta Curte, ceea ce e important pentru că vine din partea unui magistrat.
Mi s-a părut straniu că în această cauză un inculpat în România, stat membru UE, vorbește cu consilierul șef al procurorului șef al DNA, Marius Bulancea, și-i spune despre acest aranjament care s-ar face la Înalta Curte. Se acceptă astfel de „glume“ cu consilierul procurorului șef al DNA, care ar trebui să vegheze asupra eradicării corupției din sistemul judiciar și să elimine posibilitatea unor astfel de aranjamente. Deși eu am notificat Inspecția Judiciară despre necesitatea audierii domnului procuror, menționând chiar existența e-mail-ului prin care își exprima disponibilitatea de a fi audiat ca martor, dar Inspecția Judiciară nu a dorit să verifice aceste aspecte.
Confiscarea de la terți, adică de la notarul Jean Andrei, a fost unul dintre motivele pentru care ÎCCJ a clasat dosarul?
Cauza s-a retrimis spre rejudecare doar pentru nerespectarea principiului repartizării aleatorii, dar printre motivele de apel ale DIICOT figura expressis verbis menționat că sistemul român nu cunoaște confiscarea de la terți. Altfel spus, în România este legal să furi, să pui bunul furat pe numele altuia sau să obții bani din săvârșirea unor fapte penale, cum este situația notarului Jean Andrei, care, în treacăt fie spus, este același care a facilitat privatizarea Institutului de Chimie Alimentară, legalizând o superficie pe terenul public d-lui Dan Voiculescu. Jean Andrei nu era judecat în acest dosar, deoarece nu a fost trimis în judecată de procurorii DIICOT. Deși aceștia i-au reținut contribuția infracțională în rechizitoriu, nu l-au trimis în judecată. Cu toate acestea, potrivit art. 112 alin. 1 lit. e din Codul Penal, e obligatorie confiscarea bunurilor produse din săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, indiferent de trimiterea în judecată a persoanei care s-ar afla în posesia fondurilor infracționale. Întrucât inculpatul din cauză a detaliat cum a fost sfătuit să sustragă bunuri de la procedura falimentului de către notarul Jean Andrei, domnului notar i-am confiscat onorariul obținut pentru fraudarea falimentului Ultra Pro Computers.
Reamintesc că eu am aplicat confiscarea de la terți în cauzele ICA, RAFO, CAROM, ultimele două cauze fiind instrumentate de DIICOT. În acele cauze, procurorii DIICOT au adus la îndeplinire ordinele de sechestru în vederea confiscării de la terți, aspect ce mi-a atras atenția în privința unei potențiale protecții de care se bucură acest notar, care acordă consultații în scheme infracționale și care avea obligația, în vederea prevenirii spălării banilor, de a raporta aceste tranzacții suspecte la Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor. Nu numai că nu și-a îndeplinit această obligație, ci a ajutat părțile, le-a fost complice, beneficiind de protecție din partea organelor de urmărire penală. Vedeți, în sistemul nostru de drept lipsește această cultură a obligativității aplicării confiscării fără condamnare și a confiscării de la terți. Or, chiar dacă faptele se prescriu, ar trebui luate măsuri de confiscare. Chiar dacă nu trimiți în judecată o persoană pentru săvârșirea unei infracțiuni, în măsura în care acea persoană dobândește bunuri din activitatea infracțională, este obligatorie confiscarea de la terți.
Care sunt pașii următori? Contestați iar la Înalta Curte decizia de excludere din magistratură?
Voi contesta la Înalta Curte această decizie și voi dedica victoria tuturor colegilor mei care soluționează dosare și respectă înfăptuirea actului de justiție în România, fiindcă nu poți da afară un judecător pentru că a soluționat un dosar.
În ceea ce privește proiectul meu profesional, obiectivele sunt accederea la ÎCCJ, crearea unei practici solide în materia recuperării produsului infracțiunii și combaterea faptelor de corupție în România. Dar, în acest timp, am obținut bursa Fulbright, voi pleca în SUA, tema mea de cercetare fiind Recuperarea produsului infracțiunii din infracțiuni de mare corupție, voi finaliza proiectele mele de cercetare și-mi voi disemina în continuare rezultatele după ce voi reveni în practică. Nu mi-am pus niciodată problema, în ciuda acestor nedreptăți, încercări de discreditare, campanii de intimidare, de hărțuire, să-mi dau demisia din magistratură. Este menirea mea să fiu judecător.
Să vorbim și despre acel protocol încheiat de Parchetul General cu SRI, pentru că le-ați pomenit. Vi se pare în regulă?
Este firească încheierea lor cu parchetele, cu DNA, cu Parchetul General, deoarece, în această luptă împotriva criminalității, infractorii sunt tot timpul cu un pas înainte. Este firesc ca organele de urmărire penală să aibă cât mai multe surse de informații, înclusiv de la SRI, deoarece lupta împotriva corupției este o chestiune de interes național și ar trebui privită ca atare. Problema care se ridică este a legalității administrării probelor. Nu poți condamna o persoană doar utilizând informația primită de la SRI. Procurorul trebuie să transforme acea informație în probă. Dacă nu există probe, nu poți condamna o persoană. Deci din punctul meu de vedere, ca judecător, se pune problema dacă am standardul necesar pentru a condamna sau a achita. Se judecă de la caz la caz. Nu este nimic ilegal, dimpotrivă, este binevenită încheierea acestor protocoale în lupta împotriva criminalității.
Acel protocol prevede și niște lucruri bizare, echipele mixte și faptul că procurorii trebuiau să raporteze, să informeze SRI cum au folosit informațiile primite de la SRI. Aceste lucruri vi se par în ordine?
Să știți că în materia combaterii corupției, a infracțiunilor de spălare de bani, a terorismului, standardele Grupului de Acțiune Financiară obligă la constituirea unor echipe multidisciplinare de anchetă. Implementarea protocoalelor trebuie analizate de la caz la caz, dar singura problemă ar reprezenta-o derularea de către ofițerii SRI a actelor de urmărire penală, atribut exclusiv al procurorului. Din perspectiva standardelor internaționale, grupurile multidisciplinare de anchetă nu sunt deloc ilegale, dimpotrivă, ar trebui ca procurorilor să li se facilitize accesul la cât mai multe baze de date, deoarece lupta contra criminalității grave este o chestiune de siguranță națională și trebuie purtată contra-cronometru. În plus, SRI este beneficiarul analizelor Oficiului Național pentru Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și, cel puțin în materia combaterii spălării banilor și finanțării terorismului, este firească perfectarea cadrului legal pentru transmiterea acestor date și Parchetului General. Feedback-ul devine necesar, în opinia mea.
Toate aceste prevederi nu pot da naștere și la abuzuri?
Abuzurile trebuie demonstrate. Eu nu am percepția săvârșirii acestor abuzuri. Nu trebuie uitat că interesul general este să protejăm societatea de efectele infracționalității. Or, crima organizată, corupția, spălarea banilor sunt infracțiuni ce rar pot fi analizate în mod independent. Trebuie privite ca amenințări globale și este bine că figurează pe agenda SRI. Deși printr-o hotărâre CSAT din anul 2012 aceste infracțiuni au fost incluse printre flagelurile care afectează siguranța națională, în prezent persistă această incapacitate a organelor de urmărire penală de a investiga, de a lua măsuri pentru a sechestra toate bunurile provenite din săvârșirea de infracțiuni. Nu se recuperează prejudiciile. Este bine, așadar, ca procurorii să fie sprijiniți să-și eficientizeze îndeplinirea obligațiilor pe care le au față de societate.
A apărut în spațiul public informația că există protocoale cu toate instituțiile, Înalta Curte, CSM, ANAF, IJ. Nu știu ce instituție n-ar mai fi pe listă. Vi se pare firesc ca SRI să aibă un protocol încheiat cu Înalta Curte, de exemplu? Sau cu orice instanță.
În ceea ce privește aceste protocoale cu Înalta Curte, cu Inspecția Judiciară, deși apreciez că nu este nimic ilegal de plano în încheierea lor, trebuie totuși văzut ce anume se ascunde în spatele încheierii acestor protocoale. În ce privește ÎCCJ, eu sunt magistratul care am atacat nelegala compunere a completelor de cinci judecători, observând că în compunerea acestora intră anumite persoane de drept, deși Legea de organizare judiciară prevede că ar trebui să facă parte din compunere doar atunci când sunt trași la sorți. În ce privește Inspecția Judiciară, având în vedere că ea ar trebui să tragă la răspundere disciplinară magistrații care, cu rea-credință, din gravă neglijență, își îndeplinesc atribuțiile legale, mă tem ca aceste protocoale să nu dea posibilitatea Inspecției să verifice și să vâneze anumiți magistrați incomozi pentru servicii. Am relatat și în interviurile anterioare cu dvs. de ce aș fi putut incomoda anumite interese ale serviciilor noastre de informații, cu referire la ordinul de sechestru asupra Crescent, asupra sechestrului din Africa, din Senegal, pe averea d-lui Tender, cu mențiunea că în Senegal s-a început urmărirea penală. Despre aceste sechestre s-a scris în epocă că ar fi afectat fonduri controlate de servicii. Ar fi foarte trist dacă practica mea ar incomoda interesele structurilor române de informații care ar trebui să vegheze la eficientizarea și diseminarea bunelor practici în materia luptei anticorupție, nu să vâneze magistrați care aplică pedepse disuasive proporționate cu gravitatea faptei și confiscă banii infractorilor.
Deci suspectați că ați devenit o țintă a serviciilor române de informații?
Ar fi de verificat aceste aspecte.
Ce credeți că se urmărește cu scandalul cu protocoalele, cu desecretizarea?
Se urmărește deturnarea atenției de la buna înfăptuire a activității de justiție. Se creează un fel de isterie națională, însă, într-o societate civilizată, existența acestor protocoale n-ar trebui să sperie pe nimeni.
Interviu realizat de ANDREEA PORA
