Cristian Campeanu

Lumea occidentală este străbătută astăzi de un curent politic populist din ce în ce mai puternic, care își propune să instaureze economia socialistă egalitaristă.

Dragnea ne-a obișnuit cu maniera autoritară în care ia decizii. În cerc restrâns - „cercul zero” al puterii - împreună cu câțiva acoliți. Așa a făcut și acum cu asa-zisul nou progam de guvernare.

România începe să semene din ce în ce mai puțin cu o democrație și mai mult cu o oligarhie de partid, în care judecătorii constituționali „fac legea“ pe placul partidului.

O majoritate de opt voturi nu le asigură lui Dragnea și Tăriceanu cine știe ce forță de negociere atunci când vor merge la Cotroceni cu noua propunere de prim-ministru.

Cum se explică divorțul Dragnea-Grindeanu, care a generat escaladarea fulgerătoare din ultimele zile? Pe scurt: justiția și banii.

Oricum ar fi, din această criză autoprovocată, PSD și Dragnea ies în pierdere în orice variantă imaginabilă.

Mai devreme sau mai târziu, Dragnea va plăti politic această catastrofă politică în PSD, unde sunt destui care așteaptă ziua răzbunării.

Lovitura de palat prin care o grupare din PSD încearcă să doboare guvernul PSD este condusă, desigur de președintele partidului Liviu Dragnea, dar Dragnea nu ar putea, chiar președinte fiind să îl îndepărteze singur pe Grindeanu.

Abuzul în serviciu adună pe zi ce trece dușmani tot mai numeroși, atât politici, cât și în justiție.

Primirea de care a avut parte Iohannis la Washington ar trebui să le închidă gura conspiraționiștilor care pretind că există o Cabală internațională care dorește să țină România la periferia lumii civilizate.

Dacă jumătate din buget ar merge în salarii, fără să punem pensiile la socoteală, atunci pur și simplu majorările sunt nesustenabile. Nu numai că putem să ne luăm adio de la investiții, dar putem fi aproape siguri că guvernul pur și simplu nu va putea respecta legea pentru că nu va avea bani.

Pilonul franco-german va deveni din nou principalul motor al integrării politice, economice, financiare și, de-acum, militare a Uniunii Europene.

Este important ca președintele român să ia pulsul corect al titularului de la Casa Albă pentru a ști cum să își joace cărțile.

În afara unor amănunte care țin de logistică, unitatea dreptei nu va juca absolut niciun rol la alegerile următoare, indiferent cine va câștiga președinția PNL.

Dacă te iei după presă, summit-ul NATO a fost un dezastru. Donald Trump a fost inadecvat și meschin când a cerut mai mulți bani de la statele membre într-un moment - inaugurarea noului sediu al Alianței - în care ar fi fost mai potrivit să reafirme valorile unității și solidarității transatlantice.

Interesele politicienilor care conduc acum statul român și ale patronilor de presă coincid și de aceea avem de-a face cu această asociere nesănătoasă anti-justiție între stat și mass-media.

Știm de la Orwell că atunci când Partidul rescrie în permanență trecutul pentru a justifica politica prezentului avem de-a face cu o putere totalitară.

Cum se va deschide USR către un electorat sceptic? Cum va regla diferențele ideologice din interior astfel încât să se poziționeze coerent față de problemele momentului?

Un eveniment politic neglijat de cea mai mare parte a mass-media are loc zilele acestea la Cluj, unde se desfășoară Congresul extraordinar al Uniunii Salvați România. La orice mare reuniune politică de partid de acest fel principalul eveniment este alegerea președintelui.

Dincolo de discursurile publice, Jean-Claude Juncker este, înainte de toate, omul înțelegerilor din umbră, al negocierilor duse „în încăperi întunecate și secrete” după cum el însuși mărturisea pe vremea când era președinte al Eurogrupului.

Misiunea viitorului președinte al PNL ales la congresul de pe 17 iunie va fi, înainte să redea măreția de odinioară a partidului și alte slogane bune pentru galerie, să îl scoată din starea de moarte clinică în care se află.