Marina Dumitrescu

Eventuala punere în circuit, într-o abordare comparativă și multidisciplinară, a unor obiective precum Palatul Primăverii şi Vila Minovici ar putea face parte din strategia mai largă a unui muzeu național al comunismului.

Prin alerta formării continue post-postdoctorale, a bătăliei CV-urilor și joburilor, a raționalismului constrângător, spațiul de manevră al tinerilor se extinde ca pata de ulei pe orizontală și se reduce văzând cu ochii pe verticală.

Dacă s-ar reuși donația națională pentru Cumințenia Pământului, s-ar crea un precedent prețios. Posibil de urmat și de dezvoltat. Dacă însă nu se ajunge, din păcate, la o finalizare pozitivă, prilejul ar trebui măcar folosit pentru ca mediatorii experimentați și acreditați să genereze o dezbatere privind educația estetică a tinerilor. Dar și a bogătașilor cam neinstruiți din ziua de azi.

Partea sănătoasă a societății, avantajată de interacțiunea noilor tehnologii, a făcut totuși pași semnificativi, conștientizând treptat rolul pe care îl poate avea, lucrurile pe care le poate schimba, solidarizarea pe care o poate genera, dincolo de limitele derizorii impuse de o clasă politică recalcitrantă la reformă.