Madalin Hodor

O întreagă istorie stă în spatele dispariţiei a 21.500 de porci din rezerva de stat păstrată la ferma de la Periş şi a modului în care firme din anturajul liderului PSD Liviu Dragnea au profitat de pe urma acestei afaceri

Conspiratii mondiale, antisemitism, pseudonationalisme si teorii economice fara fundament sunt amestecate intr-o cabala fara sfarsit al carui singur scop este portretizarea miliardarului George Soros in rolul demonului suprem care urmareste distrugerea si ale carui interese sunt eminamente legate de spolierea oamenilor cinstiti.

Problema patrimoniului naţional va rămâne, cel mai probabil, o chestiune care nu va fi vreodată clarificată. Tocmai pentru că se întemeiază pe o istorie de furturi, interese oculte, iar în zilele noastre pe mari speculaţii financiare. La 27 de ani de la căderea comunismului, bunurile furate în timpul acestui regim îi îmbogăţesc în continuare pe profitori şi pe urmaşii lor.

L-am pus pe Dică antrenor. Nu are licenţă Pro. El are doar de antrenor secund. Aşa că o să aibă un antrenor principal pe margine cu el. Nu ştiu cine va fi. I-am promis că îi fac echipă. De acum încolo noi o să fim campioni!” (Gigi Becali despre numirea lui Nicolae Dică în funcţia de antrenor principal la FCSB).

În arhiva CNSAS am identificat 64 de foşti ofiţeri care au lucrat la Securitate şi care au ajuns după 1990 la structurile iniţiale ale SIPA şi DIPI.

Ce legătură are moartea lui Gheorghe Trosca şi a uslaşilor ucişi la MApN cu SIPA şi DIPI? În mod direct, niciuna. Dacă însă ne referim la celălalt personaj principal al poveştii, Nicolae Militaru, vom vedea că ea există şi, culmea, nu e deloc neglijabilă.

„Într-o bună dimineaţă, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare.“ (Metamorfoza, Franz Kafka)

„Cetăţenii capitalei şi-au manifestat profunda adeziune şi mulţumire faţă de hotărârile adoptate în scopul înlăturării urmărilor cutremurului şi normalizării activităţii economico-sociale. Comentariile scot în evidenţă, încă o dată, grija deosebită pe care Secretarul general al Partidului Comunist Român o poartă celor ce au avut de suferit de pe urma calamităţii.“ (Raport al Securităţii Municipiului Bucureşti din 7 martie 1977)

„Zestrea edilitară a Capitalei să se îmbogăţească cu noi edificii caracteristice arhitecturii noastre!“ (Scânteia, nr. 10753, 17 martie 1977)

„Nu vă poate ajuta nimeni, descurcaţi-vă cum puteţi! Şi aşa s-a exagerat cu (sic!) cutremurul din 4 martie!“

„În aceste clipe dramatice am simţit şi mai mult fericirea şi mândria că sunt fiul minunatului popor român, că merită, pentru el, pentru viaţa lui, să faci totul, chiar să-ţi dai viaţa.“ (Nicolae Ceauşescu în ziarul Săptămâna, nr. 330, 1 aprilie 1977)

Cineva a mai încercat cândva să pedepsească „administrativ“ nişte copii ieşiţi în stradă. Nu prin intermediul părinţilor, ci direct. Nu o să vă surprindă, poate, că se întâmpla în decembrie 1989. La Timişoara.

În octombrie anul trecut, la Timişoara, în aula filialei locale a Academiei Române a avut loc lansarea cărţii lui Aurel Rogajan, fostul şef de cabinet al lui Iulian Vlad. Volumul este un adevărat banchet al antieuropenismului, antidemocraţiei, naţionalismului de grotă şi al tuturor conspiraţiilor posibile, ambalat într-o înfricoşătoare exaltare a fostei Securităţi.

Nathan Hodge, Wall Street Journal: „Domnule Preşedinte, luaţi în calcul organizarea de alegeri anticipate...“ Vladimir Putin (fără să aştepte finalul întrebării): „Alegeri anticipate, în ce ţară?“ Râsete.

Bubuitura care s-a auzit până în balconul CC–ului pe 21 decembrie 1989, exact în momentul în care Nicolae Ceauşescu mulţumea „organizatorilor acestei mare (sic!) adunări populare“, i-a speriat pe oamenii din piaţă, care au început să se agite, să se împingă şi au produs o busculadă.

„În esenţă, scopurile luptei de rezistenţă armată constau în următoarele: să creeze trupelor agresorului o stare permanentă de nesiguranţă, de teamă, prin lovituri date neîncetat, pentru a-l obliga să angajeze forţe numeroase pentru paza şi apărarea apropiată a obiectivelor şi elementelor sale de dispozitiv (...) Cadrele de securitate vor asigura apărarea contrainformativă a formaţiunilor de rezistenţă şi a acţiunilor acestora împotriva încercărilor inamicului de a obţine informaţii despre acestea (...) Dintre misiunile care revin formaţiunilor de rezistenţă pot fi luate prioritar în considerare: neutralizarea (...) colaboraţioniştilor şi trădătorilor autohtoni.“

„Tioriştii ce făcea? Tunurile le scotea/ Şi-n popor frate trăgea/ Şi cu apă că-i stropea/ Cu apă nu reuşea/ Tancurile le scotea/ Şi-n popor frate trăgea/ Pân’ spitale că-i băga/ În spitale mulţi răniţi/ Şi de cartuşe zdrobiţi.“ (Taraful Haiducilor din Clejani, Balada Conducătorului)

„Nu au existat terorişti. A fost o diversiune.“ - general-maior (r.) magistrat Dan Voinea, fost procuror şef adjunct la Secţia Parchetelor Militare;

La 2 noiembrie 2016, mass-media anunţau că unuia dintre denunţătorii din celebrul dosar „Microsoft“, Claudiu Florică, i s-a admis o cerere de executare silită a Muzeului Naţional de Artă al României, care ar fi astfel obligată să îi predea un număr de peste 100 de tablouri, 400 de icoane şi peste 8.000 de volume, piese folclorice, colecţii de timbre, monede şi insigne. Domnul Florică solicită respectivele bunuri în calitate de cumpărător al drepturilor litigioase ale moştenitorilor lui Constantin Doncea. Acesta fusese, printre altele, viceprimar al Capitalei în perioada 1947-1948, când în subordinea Primăriei București se afla Steagul Roșu, un depozit pentru bunurile confiscate de Securitate de la „dușmanii poporului“, de unde se aprovizionau toți membrii nomenclaturii. Constantin Doncea era unul dintre cei care se ocupau direct de repartizarea bunurilor din acest uriaș mall, care conținea, printre altele, tablouri, mobilier etc. Este posibil să existe vreo legătură cu modul prin care s-a constituit colecția lui de artă?

Dacă o mare parte dintre bunurile de la Săvârşin şi-au găsit locul rapid prin casele vârfurilor nomenclaturii comuniste, celelalte, împreună cu ce se luase de la alte castele (Peleş, Pelişor, Bran) şi din vilele de la Sinaia, au fost folosite pentru utilarea apartamentelor destinate consilierilor sovietici.

Istoria ultimilor 50 de ani ar fi trebuit să ne arate că întotdeauna ruşii au construit strategii pe termen lung. Şi că cele mai multe dintre ele nu sunt deloc aparente.