Madalin Hodor

A intrat în tradiţia ultimilor ani faptul că luptele cele mai intense nu se dau între PSD şi partidele de dreapta, ci chiar între partidele de dreapta.

Decizia din primă instanţă legată de colaborarea cu Securitatea a fostului preşedinte Băsescu a redeschis o rană încă necicatrizată după 30 de ani. Mai precis, prost cicatrizată.

Cei 80 de ani scurşi de la începutul celui de al doilea război mondial ar fi trebuit să găsească fostele state beligerante într-o ceremonie comună a memoriei şi omagierii victimelor. Nu s-a întâmplat.

Stăm pe mai mult de 50 de ani de exercitare a autorităţii supreme şi complete a statului. În aceşti zeci de ani, cetăţeanul, persoana, nu a avut absolut nicio relevanţă.

Cazul de la Caracal arată ce nu s-a schimbat. Ce a rămas încastrat în pereţii instituţiilor ca o umbră a trecutului comunist - aroganţă, suficienţă, ostilitate, incompetenţă amestecată cu politizarea.

Startul neoficial al luptei pentru alegerile prezidenţiale s-a dat deja.

Așa cum Tudor Postelnicu a găsit rețeta succesului sub Ceaușescu, și doamna Dăncilă a găsit-o ani după. Uitați-vă la ascensiunea ei.

Pentru electoratul Alianței USR/PLUS, afișarea alături de cei care sunt esența sistemului împotriva căruia s-a ridicat nu are cum să poată fi justificată.

Acum 29 de ani, în „Duminica Orbului“, România a ales o cale greșită, o cale care ne-a costat pe toți scump. Tot într-o duminică din mai, pe 26, avem șansa să îndreptăm acea greșeală.

Propaganda trompetelor PSD nu este credibilă şi nu are posibilitatea să influenţeze în mod real zona de dreapta. Vectorii de imagine şi intelectualii din „bulă“, în schimb, da.

Pe filiera Gazprom-Konstantin Zatulin- Fundaţia Alexander Gorchakov, sunt pompați banii pentru propagandă ai Kremlinului spre ONG-uri şi formaţiuni politice ”prietene”.

În ciuda tuturor sondajelor, calculelor şi strategiilor de culise, o opoziţie unită rămâne cea mai bună şansă de a scăpa definitiv de regimul Dragnea şi de a repara uriaşele daune produse de acesta.

E simplu să iei o realitate de dinainte de ’89 (funcţionarea sistemului judiciar sub Securitate) şi să o aduci în prezent sub titlul de „Binom“ pentru a induce ideea că DNA şi SRI sunt copii identice.

Lumea în care trăim astăzi ne împinge sistematic spre zone de confort intelectual, ideologic sau social. Fenomenul, vechi și cu nimic excepțional, este altfel absolut firesc.

În acest decembrie se fac 29 de ani de când mă comemorați. Pe mine, Revoluția. Spuneți că am murit. Unii mă plâng, alții spun că nici nu am existat, alții își bat joc.

Tot anul s-a vorbit despre cum o să sărbătorim Centenarul. În ciuda tuturor acestor eforturi şi a marilor aşteptări, rezultatul nu este cel scontat.

Recentul Eurobarometru este cel mai precis indicator al performanței propagandei antieuropene care este dusă de doi ani de către actuala coaliție de guvernare.

În anul Centenarului Unirii, românii se pregătesc să se înfrunte unii cu alții într-o bătălie apărută din neant, care nu are niciun sens și care nu va avea niciun învingător, ci doar învinşi.

La începutul anului 1985, în urma unui ordin al șefului Centrului de Informații Externe (CIE), general-locotenet Aristotel Stamatoiu, toate unitățile spionajului comunist și-au reactualizat situația bazei operative și au raportat rezultatele către UM 0503 (Cartoteca CIE). UM 0225 (Brigada Antiemigrație) a întocmit în acest scop câteva tabele în care se regăsesc nume sonore ale societății românești.

Pe 17 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu spumega în faţa cercului său de slugi, incapabile să opreasă revolta populară la Timişoara. Le reproşa că nu îi uciseseră pe toţi. Aproape 30 de ani mai târziu, un alt produs al şcolii de gândire comuniste, Liviu Dragnea, confruntat tot cu problema contestării puterii lui, se află în aceeaşi situaţie. Și el a convocat o întâlnire a celor mai loiali susţinători...

În decembrie 1989 aveaţi deja un rând de guşă care vă separa de restul chiţcanilor, gherlanilor, ghiorţanilor, hârciogilor. Vă plimbaţi guşa cu fală printre şoricimea şi şobolănimea costelivă care tremura toată numai când vedea maşinile voastre cu „numere mici”.