Octavian Manea

Analizate intr-un context regional mai larg, recentele declaratii ale Ambasadorului Rusiei in Romania semnaleaza ca obstacolele resetarii sunt mai degraba la Moscova. Intr-un interviu acordat canalului B1Tv la sfarsitul saptamanii trecute, Oleg Malginov, Ambasadorul Rusiei la Bucuresti explica motivele pentru care intre cele doua state exista o relatie mai degraba „racoroasa”: "poporul roman si autoritatile din Romania au facut alegerea in favoarea drumului integrarii europene si euroatlantice, miscare ce a presupus anumite eforturi interne pentru a parcurge acest drum destul de complicat, precum si cateva sacrificii de ordin intern, dar si crearea si implementarea unor legi noi care au devenit norme. In cadrul acestui proces, Romania s-a sprijinit in mare parte de tarile occidentale, de SUA si a ramas in afara prioritatilor politicii externe ale Federatiei Ruse”.

Ca și în cazul Kosovo sau al Libiei, o eventuală implicare internațională în Siria ar avea o miză politică simbolică aflată dincolo de rațiuni umanitare pure.

Iter in silvis conține 10 eseuri scrise inițial de Ioan Petru Cu­lianu în trei limbi diferite (ita­liană, franceză și germană). Elementul comun al studiilor reunite în volum –apărute în diverse publicații între anii 1975 și 1980 – este fe­no­me­nologia cu multiple fațete a gnozei.

Deși Planul Annan nu a dat rezultate, iar Consiliul de Securitate rămâne profund scindat, se speră că, în acest al 12-lea ceas, masacrul de la Houla va forța comunitatea internațională să acționeze decisiv în dosarul sirian.

Cristian Ghinea și Laura Ște­fan au publicat anul trecut, sub egida Centrului Român pen­tru Politici Europene (CRPE), un volum ce oferă o perspectivă comparată asu­pra reformei derulate în do­meniul justiției în statele si­tuate în Sudul și Estul Eu­ro­pei. Studiul conturează pro­vocările și dificultățile pe ca­re le-au întâmpinat reformele forțate preponderent din ex­terior, la presiunea Bruxe­lles­ului, și prea puțin dorite din interior.

Deși marcate de multiple stereotipuri, relațiile dintre România și Ucraina pot fi îmbunătațite printr-o cooperare mai amplă în proiecte comune de natură economică, dar și prin transferul experienței românești a tranziției și a lecțiilor învățate în privința reformelor din justitiție, în transparentizarea instituțiilor și consolidarea societății civile. În cele din urmă, este un interes românesc major ca în vecinătatea estică să existe o Ucraină cu adevărat europeană. Iată una dintre concluziile Forumului Civic România-Ucraina organizat săptămâna trecută de Centrul Român de Politici Europene (CRPE) la București.

În vreme ce diplomația Bucureștiului se contrează pe două voci, la summitul NATO de la Chicago (20-21 mai) s-au luat decizii cu bătaie lungă pentru destinul Alianţei. America se află într-o cursă contracronometru de reducere a responsabilităţilor din Europa şi Afganistan. Totodată, europenii sunt invitaţi să-şi asume o parte din factură. Inclusiv România, care flutură un cec de numai 500.000 de dolari.

Alegerile din 6 mai au conturat nu doar un referendum antiausteritate, ci şi un vot negativ acordat partidelor de centru care au condus Grecia în ultimii 40 de ani.

Sfârșitul consensului gaullist, dar și al „paradigmei Suezului“ sunt două dintre cele mai importante moșteniri ale sarkozysmului.

„În istorie, mişcările care au reuşit, toate s-au bazat pe strategii de comunicare eficiente“ (Srdja Popović).

„Seri ca acestea îmi amintesc de o vreme când republicanii şi democraţii chiar lucrau împreună, fiind convinşi că a face un compromis nu era un cuvânt murdar, ci esenţa guvernării.“

În ciuda progreselor tactice înregistrate în ultimii doi ani de NATO în chiar nucleul teritorial al insurgenţei, talibanii sunt pe cale să câştige campania de comunicare. Şi într-o competiţie pentru „suflete şi minţi“, asta este tot ce contează.

Primăvara Arabă este oportunitatea lui Obama de a dezlănţui „puterea celor fără de putere“. Dar în interiorul Iranului.

Găzduită la sfârşitul săptămânii trecute, pe scena Teatrului Naţional Bucureşti, conferinţa profesorului Lucian Boia (Elita intelectuală a anilor ’30. O nouă perspectivă) a permis publicului spectator un pas în istorie, în plină atmosferă a începutului anilor ’30

În timp ce ONU a reuşit adoptarea unei „rezoluţii fără dinţi“, regimul lui Assad îşi continuă nestigherit ofensiva militară împotriva oraşelor rebele.

Eşecul de a opri violenţele din Siria ar putea discredita nu doar ONU, ci şi noua sa doctrină a responsabilităţii de a proteja, spun susţinătorii unui răspuns decisiv împotriva regimului Assad. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că Siria nu este Libia şi că o intervenţie ar putea face mai mult rău decât bine, avertizează scepticii.