Laura Stefan

Vom discuta în cele ce urmează două decizii ale CCR care au generat dezbateri ample în societatea românească – cea privind abuzul în serviciu și cea privind interdicția persoanelor condamnate penal de a face parte din guvern.

Saga Ordonanţelor 13-14 a arătat că există decizii guvernamentale proaste care nu pot fi oprite prin mijloace penale și că e datoria cetățenilor să își manifeste clar opoziția cu privire la ele.

În ciuda progresului constatat în ultimii 10 ani, raportul MCV nu recomandă încetarea monitorizării, ci continuarea acesteia.

Cred că e recomandabil să nu ne domolim avântul reformist și să îmbunătățim performanțele instituțiilor judiciare în cadrul legal existent.

În ultimii ani, combaterea îmbogățirii prin mijloace ilegale a urcat constant pe agenda publică internă și internațională.

Brexit-ul va fi complicat nu doar din perspectiva negocierilor între UE și Marea Britanie, ci și în privința procedurilor interne necesare pentru a demara procesul de invocare a Articolului 50.

E profund nesănătos pentru o societate să nu se poată baza pe parlamentul care o reprezintă și să spere mereu ca soluțiile să vină fie de la instanța constituțională, fie de la justiție în general.

Decizia Curții Constituționale a României (CCR) pune punct discuțiilor ample din spațiul public privind constituționalitatea abuzului în serviciu, inclusiv în forma sa specială consacrată de Legea 78/2000.