Bucurestiul Cultural, nr. 125 - Un proiect devenit realitate: Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere de la Iaşi (FILIT)

N. 17 iunie 1975, Rădăuţi • scriitor şi regizor de teatru; consilier editorial şi coordonator al colecţiei „Ego. Proză“ a Editurii Polirom, senior editor al săptămânalului Suplimentul de cultură şi coordonator de programe în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi (FILIT); între 2002 şi 2006 a fost redactor-şef al Editurii Polirom • a publicat proză, teatru şi articole la diverse publicaţii din ţară şi străinătate; a publicat proză în numeroase antologii din România şi din străinătate • a debutat ca regizor în 2013 cu spectacolul Prăpădul, după piesa cu acelaşi titlu a lui Attila Bartis, la Teatrul Naţional din Iaşi • între 2005 şi 2008 a fost coscenarist al serialului TV Animat Planet Show, la Antena 1; scenarist sau coscenarist al lungmetrajelor cinematografice O secundă de viaţă, Sînt o babă comunistă!, Lindenfeld şi al scurtmetrajelor Bomboane de ciocolată, O zi bună şi După gâşte • a publicat, la Editura Polirom, volumele: Cu puţin timp înaintea coborârii extratereştrilor printre noi (1999/2005), Circul nostru vă prezintă (2002/2007), Atunci i-am ars două palme (2004), Celelalte poveşti de dragoste (2009) şi Matei Brunul (2011) • premii literare: Premiul literar „Augustin Frăţilă“, Premiul revistei Observator Cultural, Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi, Premiul pentru Proză acordat de revista Ateneu, Premiul special al publicului la Gala Industriei de Carte din România acordate pentru romanul Matei Brunul, desemnat şi „Cartea anului“ de către revista Contrafort • cărţile sale sunt traduse şi publicate în SUA, Franţa, Italia, Spania, Ungaria şi sunt în curs de apariţie în Germania, Polonia, Macedonia, Bulgaria şi Egipt

Aşadar, în octombrie, vom asista la prima ediţie a Fes­tivalului Internaţional de Literatură şi Traducere de la Iaşi (FILIT). Se anunţă deja un proiect de anvergură, cu peste 100 de invitaţi din ţară şi străinătate. De când se lucrează la acest proiect? Cui i-a aparţinut ideea?

Am putea spune, forţând desigur lucrurile, că la ni­vel de idee lucrăm la acest proiect de mai mulţi ani, adică de când tot discutăm despre eventualitatea de a face şi în Iaşi un festival de genul celor la care, în ca­li­ta­te de scriitori, am participat ca invitaţi. Mă refer la ne­număratele discuţii pe temă pe care le-am avut, de-a lungul vremii, cu Dan Lungu şi Florin Lăzărescu. Sigur însă că mult timp ele au fost doar discuţii, care începeau cu: „Ce fain ar fi...“. Şi e greu de aflat, vă daţi seama, care dintre noi a spus pentru prima oară acel: „Ce fain ar fi...“. Dar până la urmă asta contează prea puţin. Important este, măcar în cazul de faţă, modul în care reuşeşti să-ţi şi pui în practică ideile.

Aşa încât un mai bun şi mai clar început al poveştii FILIT ar trebui să fie fixat aici, adică la momentul în care am ştiut că, dincolo de dorinţele noastre, există şi posibilitatea de a face ceva concret. Şi în această po­ves­te n-aş avea cum să mă opresc la cele trei nume pe care vi le-am dat mai sus. Pentru că ni s-au alăturat în or­ga­nizare, încă din faza de proiect, Corina Bernic, George Onofrei, Dan Daia, apoi au venit Amelia Gheor­ghiţă, Mădălina Cocea, Bianca Grigoriu, Luiza Vasiliu, Florin Irimia şi Aleksandar Stoicovici. E important
să-i amintesc şi pe Manuela Oboroceanu, cea care se ocupă de partea grafică a festivalului, sau pe Alistair Ian Blyth, care ne asigură traducerea textelor în en­gle­­ză, incluzând două antologii finanţate de FILIT, una de proză ieşeană, al cărei coordonator este Antonio Pa­traş, şi una de poezie ieşeană, al cărei coordonator este Doris Mironescu. Şi sunt convins că, în lunile care ne-au mai rămas, echipa se va mări. Asta fără a mai vorbi în momentul de faţă pe voluntarii care vor veni alături de noi.

Cum aţi reuşit să obţineţi fondurile necesare?

Să vă spun sincer, habar n-aveam, în urmă cu câţiva ani, când ne aflam doar în faza de dorinţe, cât ar putea costa un asemenea festival. O vreme ne-am gândit că am putea merge spre finanţări din mediul privat, fă­cu­se­răm şi un plan în sensul ăsta, urma să provocăm câteva întâlniri. Planul despre care vă vorbesc se creiona într-o cameră de hotel în care ne aflam cei trei amintiţi mai sus, eu, Florin şi Dan, fiind invitaţi la un târg de carte din străinătate. Când ne-am întors în ţară şi am început să gândim mai puţin abstract, în faţa computerului şi cu mâna pe tastatură, ne-am dat seama cât de multe iluzii erau în el.

Anul trecut însă am găsit oportunitatea de a vorbi concret despre această idee a noastră cu domnul Cris­tian Adomniţei, preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi. A fost interesat, am făcut un proiect amplu pe care l-am prezentat CJ-ului la începutul acestui an, iar în martie-aprilie proiectul a fost aprobat. E o poveste simplă, în aparenţă, dar a fost nevoie de destulă pu­te­re de convingere, transpusă în acel proiect, pentru a be­neficia de finanţarea necesară. De la sfârşitul lui aprilie, de când am fost siguri că vor exista banii, lu­crăm practic zi de zi pentru FILIT. Însă pentru pro­iec­tul festivalului am început să lucrăm de mai de mult, încă de la finalul anului trecut.

Un festival de literatură e o bucurie, înainte de orice

Ce vă propuneţi prin acest festival? Ce va aduce el în plus, de exemplu, faţă de FILB, Festivalul Internaţional de Li­teratură de la Bucureşti?

O să încep cu a doua întrebare, pe care o consider chiar foarte binevenită, pentru că vreau să fie cât se poate de clară poziţia noastră. În nici un caz nu văd cum cele două festivaluri ar intra în vreo „concurenţă“. Nici noi, nici prietenii de la Bucureşti, sunt absolut con­vins, nu gândim în felul ăsta. Bogdan-Alexandru Stă­nescu, de altfel, a fost permanent alături de noi, ne-am consultat cu el, ne-a ajutat să luăm legătura cu unii invitaţi, a adresat el însuşi multe invitaţii, iar experienţa lui de la Festivalul Internaţional de Li­te­ra­tu­ră Bucureşti ne e foarte folositoare şi nouă. Un fes­ti­val e o bucurie, înainte de orice. Ar fi cam straniu să punem bucuriile noastre în concurenţă, nu? Nu ne-am pro­pus să aducem nimic în plus faţă de FILB, din sim­plul motiv că nu ajungem să gândim în felul ăsta, nu ne raportăm aşa. Eu am fost de două ori invitat al FILB, m-am simţit excelent de fiecare dată, mă bucur mult că există acel festival şi că e făcut atât de bine şi cu atâtea eforturi, aşa încât e firesc să nu pot gândi, în acest caz, în termeni de concurenţă.

Altfel, ca să ajung la ceea ce ne propunem noi, o să observaţi că festivalul iese un pic din tipic, pornind chiar de la titulatură: „Festivalul Internaţional de Lite­ra­tură şi Traducere Iaşi“. Ne propunem deci să ne oprim asupra mai multor actanţi, să le spunem aşa, din domeniul literaturii, nu numai asupra scriitorilor. Dar asta e o primă observaţie. Dacă mă întrebaţi pe mine, personal, ce visez, risc să vă dau un răspuns uşor ieşit din spaţiul rezonabilului, cel puţin al re­zo­na­bi­lului cu care suntem noi obişnuiţi în România. Pen­tru că speranţele mele legate de FILIT sunt cumva duse la extrem din pricina a două festivaluri europene, mai exact italiene, la care mă gândesc, la care am par­ti­cipat în calitate de invitat. E vorba despre cel din Sar­dinia, mai exact din Gavoi, denumit „Isola delle Storie“ şi mai cu seamă, căci suntem cumva mai apropiaţi din punctul de vedere al conceptului, despre cel din Man­to­va, numit „Festivaletteratura“.

În ceea ce priveşte Gavoiul, trebuie să vă spun că, la o lectură pe care am avut-o acolo în calitate de scriitor, am avut un public de peste 500 de oameni, iar arhivele foto din 2011 ale ICR Venezia o pot dovedi. Am fost şi sunt însă conştient că eram un nume total necunoscut pentru majoritatea covârşitoare a celor prezenţi. De ce au venit? În mod cert nu pentru mine. Ci, pur şi sim­plu, pentru a asculta şi pentru a cunoaşte într-o anu­mi­tă măsură un scriitor. Vă mai spun că Gavoiul e o localitate mică, un sat aflat în centrul Sardiniei, cu o populaţie care abia depăşeşte 2.000 de locuitori. Însă la festival au fost prezenţi peste 20.000 de oameni, ve­niţi din toată insula, dar şi din restul Italiei.

Despre Mantova am vorbit şi public în câteva rân­duri, i-am obosit cu poveşti şi pe diverşi prieteni. Şi asta pentru că am văzut acolo, de-a lungul celor cinci zile de desfăşurare a festivalului, un oraş foarte viu, foarte aglomerat, o sărbătoare în toată regula. Fiind vor­ba despre Mantova, un oraş frumos, oricum inte­re­sant din punct de vedere turistic, mi-am spus că acea aglomeraţie şi acea atmosferă de bine, de bucurie sunt fireşti, sunt obişnuite – n-am putut să-mi dau seama în ce măsură ar fi şi meritul festivalului în sensul ăsta. Însă am rămas în Mantova şi a doua zi după încheierea acelui şir de evenimente literare şi am fost mai mult decât uimit să observ că oraşul devenise aproape gol. Ca după o sărbătoare nebună, care trezise la viaţă pe toată lumea, care adusese mii de vizitatori din alte părţi ale Italiei şi nu numai, iar acum, că se ter­minase, lăsase în urmă doar o mare senzaţie de gol, de pustiu. Poate literatura să aibă un asemenea im­pact? M-am întrebat atunci, mă întreb şi-acum... E re­to­rică totuşi întrebarea, pentru că răspunsul l-am aflat la faţa locului, vi l-am şi dat în descrierea pe care am făcut-o.

Prin urmare, având asemenea repere, vă daţi seama că îmi hrănesc cu ele iluziile şi în ceea ce priveşte FILIT. Sigur că n-avem tradiţia de-acolo. Însă nimic nu ne împiedică să sperăm că, în câţiva ani, poate nu foarte mulţi, s-ar putea ajunge la ceva care măcar să semene întrucâtva cu ce am văzut în Mantova. Asta îmi propun în primul rând şi asta ne propunem toţi cei implicaţi: să apropiem ideea de literatură de public şi s-o transformăm în sărbătoare. Oricât de ambiţios sau chiar de pretenţios ar suna, oricât de naiv în acelaşi timp, nu văd totuşi de ce n-aş recunoaşte ce gândesc. Şi ce gândim cu toţii. Sigur că, pe lângă ceea ce am spus, ne propunem mult mai multe lucruri, o să tot vor­bim despre asta. Dar bucuria ne-ar fi foarte mare dacă am reuşi să atragem cât mai mult public spre li­te­ra­tură. În scopul ăsta, pe lângă campania de pro­mo­va­re locală, dar şi naţională pe care o vom avea, am tre­cut în bugetul festivalului şi facilitarea transportului pen­tru publicul iubitor de literatură. Astfel, pe toată durata festivalului, vom pune la dispoziţia celor care vor să vină să-i întâlnească pe invitaţii noştri autobuze care vor face zilnic curse de la Bucureşti la Iaşi şi retur, dar totodată din toate judeţele limitrofe spre Iaşi şi, desigur, retur. Aceste curse vor fi gratuite, adi­că susţinute din bugetul festivalului.

Un loc de întâlnire între traducători, scriitori, editori, cititori, jurnalişti

De ce aţi dorit să-i conferiţi şi dimensiunea de întâlnire a tra­ducătorilor?

Nu e vorba numai despre întâlnirea traducătorilor în­­tre ei, ci şi a traducătorilor cu scriitori, cu editori etc. Am gândit festivalul, dincolo de acea sărbătoare despre care vorbeam, şi ca un loc de întâlnire a oamenilor din lu­mea cărţii. Între ei şi cu cititorii. Aşa încât nu doar scriitori şi traducători sunt invitaţi, ci şi editori im­por­tanţi din Europa şi SUA, directori de festivaluri euro­pene, jurnalişti de la mari ziare europene. Cineva m-a întrebat glumind dacă facem totodată şi un mini-Frank­furt aici, referindu-se desigur la cel mai im­por­tant târg de carte din lume, unde se întâlnesc în pri­mul rând profesioniştii din domeniul editorial. Nu, evi­dent, nu ţine în nici un fel comparaţia. Însă ne dorim, bineînţeles, ca aceste întâlniri pe care le prilejuim aici să creeze relaţii nu numai plăcute, dar şi utile. Iar pen­tru scriitori, fie ei români sau străini, contează mult, dincolo de întâlnirile cu cititorii, şi faptul că pot fi auziţi lecturând sau pot fi citiţi de traducători, de edi­tori, de directori ai altor festivaluri, de jurnalişti stră­ini sau români.

Dintre festivalurile internaţionale de literatură la care aţi participat în calitate de invitat, care v-a rămas mai aproa­pe de suflet, ca atmosferă? Cu care aţi dori să se­me­ne FILIT, ce anume aţi dori să preia de la festivalurile la care aţi fost?

Am descris festivalul de la Mantova şi s-a înţeles, cred, că m-a impresionat în mod deosebit. Am parti­ci­pat însă la mai multe festivaluri, printre care şi la cel din Edinburg, foarte important la nivel european. Foar­te subiectiv însă, dincolo de observaţiile pe care le-am făcut şi din punctul de vedere al mărimii sau al efec­tu­lui pe care-l are la nivel de imagine, cred că tot unul din­tre cele pomenite anterior mi-e cel mai apropiat, anu­me festivalul de la Gavoi, la care am fost invitat în 2011. Doar că nu e un festival de la care putem prelua prea multe idei, dat fiind că se ţine, aşa cum am spus, într-o localitate mică, într-o atmosferă extrem de spe­ci­fică. Mi-ar plăcea însă să facem evenimente literare la care să avem 500 de oameni în public. Dar la Gavoi, ceea ce n-am spus, lucrurile erau şi mai spectaculoase din punctul ăsta de vedere: unele evenimente ce-i aveau ca invitaţi pe scriitori foarte cunoscuţi publicului ita­lian adunau peste 2.000 de persoane în public. E ade­vărat, totul se desfăşura în aer liber, iar clima de-acolo era şi ea un avantaj.

Din punctul de vedere al organizării, n-avem de ce să ascundem, sigur că am avut drept modele festi­va­lu­ri­le la care am participat, dar ne-au ajutat şi diverşi con­sultanţi din afară – inclusiv unii dintre invitaţii care şi-au confirmat prezenţa, mă refer în primul rând la directorii de festivaluri, ne-au oferit anumite su­ges­tii. Însă e greu să spun acum care ar fi festivalul cu care am dori să ne asemănăm. N-avem un model anu­me, ci doar experienţa unor organizatori de festivaluri sau a noastră, directă, ne-a fost de folos.

Pentru o perioadă, vrem să fim în primul rând buni organizatori

Ce invitaţi şi-au confirmat până acum sosirea la FILIT? Lucraţi încă la listă?

Cred că unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le comunicăm în momentul actual e toc­mai ăsta: lista este încă deschisă, lucrăm la ea, practic nici unul dintre programele festivalului nu e încă de­fi­ni­tivat, peste tot au mai rămas „locuri disponibile“, să le spunem aşa. În al doilea rând: dincolo de invitaţii cu care am luat noi legătura direct, în formula festivalului există ideea, deja concretizată prin unele discuţii avu­te, de a invita şi anumite instituţii culturale să vină în ca­drul FILIT cu propriii participanţi. Mă refer la edi­turi, dar şi la diverse organizaţii profesionale de scrii­tori, editori etc. De asemenea, la instituţii culturale străi­ne, care vor veni cu invitaţi proprii sau vor sus­ţine invitaţi, în cadrul altor programe/evenimente decât cele iniţiate direct de organizatorii FILIT. Aşa în­­cât, dacă tot aţi vorbit la început de peste 100 de in­vi­taţi, vă pot spune că, la cum arată lucrurile în mo­men­tul de faţă, cel puţin în urma unor discuţii pe care deja le-am început, cifra va fi cu mult depăşită. Ponderea va fi deţinută, desigur, de scriitorii români. Dar, ori­cum, indiferent cine ar susţine prezenţa lor, toţi vor fi de fapt, în egală măsură, oaspeţii noştri, ai FILIT adi­­că. Lista, repet, rămâne deschisă. Ne-am propus să ră­mâ­nă deschisă până la sfârşitul lunii august, pentru ca apoi să avem timp să definitivăm materialele pro­mo­ţio­nale, cataloagele etc. În mod normal, probabil am fi încheiat această listă mai devreme, sfârşitul lunii au­gust poate părea prea apropiat de începutul festiva­lu­lui. Aşa ni se pare şi nouă, la drept vorbind. Dar tre­buie să spun că la un festival de anvergură se lucrează cu un an înainte, inclusiv în ceea ce priveşte lista de invitaţi. Fiind vorba însă, la noi, de o primă ediţie şi existând o vreme o anumită incertitudine cu privire la finanţare, am fost nevoiţi să ne apucăm mai târziu de adre­sarea invitaţiilor. De asta ne-am oferit ca termen pentru definitivarea listei finalul lunii august.

În ceea ce priveşte invitaţii de până acum, n-o să mă opresc la scriitori pentru că, aşa cum v-am spus deja, ab­solut toţi oaspeţii sunt, în ceea ce ne priveşte, esen­ţiali pentru conceptul FILIT. Aşa încât vă spun care sunt numele confirmate până la sfârşitul lunii iunie, cu menţiunea că în următoarele două luni se vor adău­­ga multe altele. Scriitorii străini confirmaţi până acum sunt: Andrea Bajani (Italia), Attila Bartis (Ungaria), Georgi Gospodinov (Bulgaria), Aris Fioretos (Suedia), Jan Koneffke (Germania/Austria), Andrei Kurkov (Ucrai­­na), Jean Mattern (Franţa) şi, ultima pe listă în ordinea alfabetică a numelor, Herta Müller. Scriitorii ro­mâni: Gabriela Adameşteanu, Ştefan Agopian, Emil Bru­maru, Petru Cimpoeşu, Mircea Dinescu, Filip Flo­rian, Florina Ilis, Ion Mureşan, Ovidiu Nimigean, Va­ru­jan Vosganian. Traducătorii invitaţi sunt: Florin Bican (engleză), Alistair Ian Blyth (engleză), Vanina Boji­kova (bulgară), Elena Borras (spaniolă), Jan Willem Bos (olandeză), Jan Cornelius (germană), Laure Hinckel (franceză), Joanna Kornaś-Warwas (po­lo­neză), Steinar Lone (norvegiană), Bruno Mazzoni (ita­lia­nă), Ileana M. Pop (italiană), Dan Shafran (suedeză), Ernest Wichner (germană). De asemenea, au confirmat câţiva editori şi manageri de festivaluri: John O’Brien (Editura Dalkey Archive – SUA); Michael Krüger (Han­ser Verlag – Germania); Hans Ruprecht (Literatur­fes­ti­val Leukerbad – Elveţia), Ulrich Schreiber (Literaturfes­ti­val Berlin – Germania) şi Véronique Bourlon (Fes­ti­val du Premier Roman-Chambéry – Franţa).

La ce lucrează acum Lucian Dan Teodorovici – ca scrii­tor, scenarist, regizor de teatru? Vă veţi prezenta vreun proiect la FILIT într-una dintre aceste calităţi?

Lucrez doar pentru FILIT în momentul ăsta. Şi-am fost luat un pic prin surprindere, trebuie să recunosc, de numeroasele aspecte care trebuie ţinute sub control. Aşa încât am renunţat la orice alte planuri literare sau teatrale până în octombrie – căci, în ceea ce pri­veş­te activitatea mea de scenarist, trebuie să recunosc că am renunţat de ceva mai multă vreme să-mi imaginez o carieră în domeniu. Au fost lucruri pe care le-am fă­cut cu plăcere pe parcurs, dar nu pot să spun că pa­siu­nea pentru scenarii s-a ridicat vreodată la nivelul celei pentru literatură sau, de dată ceva mai recentă, al celei pentru teatru. Până în octombrie însă, repet, cred că e cazul să las deoparte celelalte pasiuni ale mele, pentru că îmi doresc enorm ca proiectul FILIT să se con­cretizeze pe măsura entuziasmului pe care-l avem toţi cei implicaţi în el.

Altfel, întrebarea dumneavoastră îmi prilejuieşte o ex­plicaţie pe care cred că e necesar să o dau. Aşa cum aţi observat, probabil, în momentul în care i-am po­me­nit pe membrii actuali ai echipei de organizare, sun­tem mai mulţi scriitori, poeţi sau prozatori, implicaţi
în acest proiect. Aşa stând lucrurile, am convenit de la bun început între noi să rămânem strict la calitatea de or­ganizatori. Altfel, am ajunge la vorba: „Noi centrăm, noi dăm cu capul“. Cum ar fi sunat ca, în calitate de or­ga­nizatori, să fim şi invitaţi ai acestui festival? Mai mult, în proiect a existat, de la bun început, intenţia realizării a două antologii, una de poeţi ieşeni, alta de prozatori ieşeni, despre care am spus deja câteva cu­vin­te. Ambele vor fi în limba engleză, unul dintre scopuri fiind acela de a le oferi invitaţilor noştri din străi­nă­tate. Dar, sigur, există un scop mai larg, care se va con­cretiza şi în perioada de după festival: antologiile vor merge către diverse instituţii culturale din afară, către reprezentanţele ICR şi aşa mai departe. Ca să scurtez: în nici una dintre acele antologii, fireşte, nu apar proză sau poeme ale celor care suntem prinşi în organizarea FILIT. E absolut normal să se fie aşa.

În concluzie, ne vom bucura să primim la Iaşi per­so­nalităţi ale lumii literare de la noi şi din străinătate, credem că vom fi gazde foarte bune, sperăm ca fes­ti­va­lul să devină un reper pentru toţi cei care vor participa la el, atât din postura de invitat, cât şi din cea de spec­ta­tor. În acest scop însă, e firesc să fim pentru o perioa­­dă buni organizatori în primul rând, şi nu poeţi sau pro­zatori. Şi nici măcar regizori.

Interviu cu Lucian Dan Teodorovici, scriitor, regizor, scenarist, organizator FILIT, realizat de Mădălina Şchiopu