Pe aceeași temă
Anul acesta prestigiosul premiu s-a decernat pentru a o suta oara si el a fost atribuit scriitorului sud-african John Maxwell Coetzee. In argumentatia Academiei Suedeze este evidentiata arta cu care laureatul zugraveste sub multiple deghizari implicarile surprinzatoare ale alienarii.
Controversat in propria sa tara - lucru care pare deja a fi o conditie pentru ca un scriitor sa dobandeasca notorietate mondiala (imi vin in minte alti cativa recenti laureati Nobel care au impartasit aceeasi soarta: Dario Fo, José Saramago, Günter Grass, Gao Xingjian), Coetzee este fara discutie unul dintre cei mai cititi si mai apreciati scriitori la ora actuala.
Coetzee (numele se pronunta "Kutsié") s-a nascut la Cape Town in 1940, avand ascendenta atat engleza, cat si germana. Parintii il trimit la o scoala de limba engleza, dar treptat el invata si limba afrikaans, pe care va ajunge sa o vorbeasca fluent. Faptul ca el a devenit bilingv de mic copil avea sa explice fascinatia pe care o va simti mai tarziu pentru arta cuvintelor. Despre aceasta fascinatie el va vorbi in cartea autobiografica Boyhood: Scenes from Provincial Life (1997).
La inceputul anilor 1960 se muta in Anglia, unde lucreaza ca programator la IBM. Este pasionat de matematica si, in general, de stiintele exacte. Pleaca apoi in Statele Unite, unde studiaza istoria literaturii, dupa care va tine cursuri de literatura si de engleza la State University of New York din Buffalo. In 1984 devine profesor de literatura engleza la Universitatea din Cape Town. In anul 2002 se muta in Australia, lucrand la Universitatea din Adelaide. Din acelasi an el este si Distinguished Service Professor la Universitatea din Chicago. In semestrul de toamna al acestui an el tine doua cursuri, unul despre Platon si celalalt despre Walt Whitman. Urmand traditia altor laureati ai Premiului Nobel pentru Literatura - Saul Bellow, Derek Walcott, Seamus Heaney - Coetzee imbina asadar activitatea de scriitor cu cea de profesor universitar.
Coetzee si-a inceput cariera de romancier in 1974 si a dobandit faima internationala in 1980, datorita romanului Waiting for the Barbarians. A primit Booker Prize de doua ori, fapt unic in istoria acestui important premiu englez: prima oara in 1983 pentru Life and Times of Michael K, socotita si cea mai buna carte a lui, iar a doua oara in 1999 pentru romanul Disgrace, a carui actiune se desfasoara intr-o ferma izolata din Africa de Sud. Printre cele mai importante carti ale lui Coetzee se numara romanul Foe, o rescriere a povestii lui Robinson Crusoe din perspectiva lui Vineri. Cea mai recenta lucrare a lui Coetzee, de altfel prima carte scrisa dupa ce acesta s-a stabilit in Australia, este Elizabeth Costello. Eight Lessons, aparuta anul acesta. Aici, autorul amesteca eseul si fictiunea, cartea fiind o meditatie asupra esentei literaturii. In romanele sale Coetzee s-a lasat influentat de scriitori clasici precum Defoe si Dostoievski, dar el este foarte des comparat si cu Kafka si Beckett. Cartile sale sunt de obicei scurte - sub 300 de pagini - si concentrate. Este un maestru al stilului.
Pana in prezent Coetzee a publicat aproximativ 20 de romane si eseuri. Concomitent cu aceasta, el depune o asidua activitate de traducator (in momentul de fata traduce cativa poeti olandezi) si de critic literar, numele lui aparand frecvent in paginile prestigioasei New York Review of Books. Imi amintesc cu cat interes am citit acolo recenziile lui Coetzee la cartile lui Paul Celan.
Intrebat ce reprosuri s-ar putea aduce Academiei Suedeze in legatura cu desemnarea laureatului de anul acesta, Horace Engdahl, secretarul permanent al Academiei, a raspuns: "Doar unul. Acela ca nu am ales o femeie". (Academia Suedeza este deseori criticata pentru ca acorda Premiul Nobel aproape in exclusivitate barbatilor.) Intr-adevar, nu au fost auzite voci care sa se ridice impotriva oportunitatii premierii lui Coetzee, poate si pentru ca alegerea acestuia inseamna o "reintoarcere" de la criteriile politice la cele literare. Mai mult, anuntarea numelui laureatului in chiar prima joi a lunii octombrie indica faptul ca membrilor Academiei nu le-a fost greu sa ajunga la o intelegere. Spre deosebire de compatrioata sa Nadine Gordimer - prima scriitoare sud-africana care a primit Premiul Nobel pentru Literatura - Coetzee nu pledeaza cauza nimanui. Urmand traditia unor scriitori europeni ca Dostoievski si Kafka, el se indoieste ca romanul ar putea constitui o modalitate eficienta de a comenta evenimentele cotidiene. "Nu cred ca romanul constituie modul cel mai efectiv de a interveni in viata politica actuala", declara el in unul dintre putinele interviuri pe care le-a acordat presei. "Dureaza mult sa scrii un roman. Sa-l publici dureaza si mai mult. Romanele sunt citite de prea putini oameni. Ele nu au acelasi impact direct si imediat cu realitatea politica pe care il au ziarele."
Ca om, Coetzee este timid si duce o viata austera si retrasa. Nu-i place publicitatea si nu-i place sa se destainuie. Comunica cu lumea din jur mai mult prin e-mail. Detalii despre viata lui nu cunoastem decat din cele doua carti autobiografice pe care le-a scris pana in prezent. Se spune ca nu zambeste decat o data la zece ani si ca poate participa la un dineu fara sa scoata o vorba. Asemeni lui Cioran ii plac plimbarile cu bicicleta, in special in munti, si pleaca in fiecare an in Franta pentru a asista la Tour de France. Este vegetarian si nu consuma bauturi alcoolice. A facut senzatie faptul ca nu a mers in Anglia sa-si primeasca cele doua premii Booker si inca nu este foarte sigur ca va veni la Stockholm pe 10 decembrie pentru ca, imbracat in frac, sa primeasca Premiul Nobel. Daca ar fi sa ne luam dupa o replica a eroinei ultimului sau roman, Coetzee - ca si aceasta - uraste banchetele si ar prefera sa i se trimita cecul prin posta. Este ahtiat dupa sport, mai ales dupa rugby si cricket. Ii place jocul. Despre literatura spunea undeva ca este si ea un joc. "Scriitorii priceputi isi insusesc in cele din urma regulile jocului. Cei cu adevarat priceputi i le schimba." Asa cum a facut-o si el.
In numerele viitoare
