Pe aceeași temă
L Anatomie de l'enfer (2002), de Catherine Breillat - cateva imagini foarte frumoase (in special cele in oglinda) nu reusesc sa salveze de la catastrofa un film gaunos, cu pretentii intelectual-filozofice
K Apres vous (2002), de Pierre Salvadori - comedie dramatica nu rea, cu Daniel Auteuil si Jose Garcia, care fac roluri OK; eventual succes de public, potrivit pentru o iesire seara...
K La Cage (2003), de Alain Raoust - in ciuda ritmului pe alocuri insuportabil, filmul are cateva calitati certe, sensibilitatea fiind poate cea mai importanta dintre ele
J Chemins de traverse (2003), de Manuel Poirier - irezistibil rolul lui Sergi Lopez, unul din cele mai bune din intreaga lui cariera; dublat de o atmosfera de road-movie cum doar in timpurile bune ale genului mai gaseai, filmul e de-a dreptul seducator; cu un final absolut emotionant
K Les Choristes (2003), de Christophe Barratier - marele blockbuster francez din acest an, peste 8 milioane de spectatori de la iesirea lui in Franta in martie; daca va fi distribuit si-n Romania, succesul nu e exclus; un film OK, cu destula sensibilitate, atent construit si bine ritmat
J Confidences trop intimes (2003), de Patrice Leconte - filmul unui maestru al muchiilor de cutit in relatiile umane; excelent Fabrice Luchini
K Le Coeur des hommes (2002), de Marc Esposito - film in care se vorbeste, se vorbeste, se vorbeste... ametitor si destul de obositor de la un punct incolo
J L'Esquive (2002), de Abdelatif Kechiche - o noua cronica de cartier beur a regizorului care s-a facut cunoscut in 2000 cu La Faute a Voltaire; de data asta, Voltaire e inlocuit cu Marivaux, in jurul piesei Le Jeu d'amour et du hasard invartindu-se totul
K Exils (2003), de Tony Gatlif - tiganii lui Gatlif sunt inlocuiti cu arabi de data asta, intr-o calatorie cu iz de pelerinaj in Algeria, unde s-au nascut parintii celor doua personaje; cam lung, la limita plictisului
K Filles uniques (2002), de Pierre Jolivet - asa si-asa, comedioara cu accente grave, care, in lipsa de altceva, merge; bonus pentru Sylvie Testud
K Freres (2003), de Xavier de Choudens - o imagine foarte reusita si o muzica excelenta nu-s de ajuns pentru a face un film reusit; ce-i lipseste acestui film de debut: in primul rand ritmul, care e pierdut des si e regasit greu
L Haute tension (2003), de Alexandre Aja - unul din cele mai proaste filme de pe ecranele romanesti din ultimul timp (e adevarat ca nu mai prost decat productiile autohtone cu pretentii); e un horror si sa nu va lasati inselati de numele Oanei Pellea de pe afis: apare 2-3 minute horcaind cu gatul taiat J L'Homme du train (2002), de Patrice Leconte - Johnny Hallyday si Jean Rochefort fac un cuplu stralucit in acest film psihologic, in care fiecare din cele doua personaje incearca sa se regaseasca in celalalt pana la identificare
J Il est plus facile pour un chameau... (2002), de Valeria Bruni-Tedeschi - un debut in regie remarcabil, al unei actrite remarcabile, unul din cele mai delicate filme din Europa ultimilor ani
K Janis et John (2002), de Samuel Benchetrit - inca o comedie care merge, cu Sergi Lopez, adorabil ca intotdeauna; Marie Trintignant in unul din ultimele ei roluri... L La-haut (2002), de Pierre Schoendoerffer - cel mai plicticos film din festival
L Leo en jouant "Dans la compagnie des hommes" (2003), de Arnaud Desplechin - un stil greu digerabil, nu fara personalitate, dar extrem de greoi
K Moi, Cesar 10 ans 1 m 39 (2002), de Richard Berry - film pentru copii, care incepe foarte bine, dar continua destul de fortat; daca scenariul ar fi renuntat la aventura londoneza, filmul ar fi avut de castigat pe toate planurile
J Monsieur Ibrahim et les fleurs du Coran (2002), de Franiois Dupeyron - unul din acele filme intelepte si simple, cu o atmosfera din care nu-ti mai vine sa iesi; foarte probabil ca ar fi un mare succes de public daca s-ar distribui si-n Romania
K Notre musique (2003), de Jean-Luc Godard - numele regizorului spune totul; stilul inconfundabil, cu plusurile si minusurile lui...
K Podium (2003), de Yann Moix - macar pentru rolul unui mare actor belgian (Benoit Poelvoorde), si filmul merita vazut; in rest, o comedie care poate sa mearga, depinde in ce stare de spirit te afli
J Sansa (2003), de Siegfried - film cu o mare doza de nebunie, incercand sa cuprinda intreaga lume in mai putin de 2 ore de pelicula; Roschdy Zem intr-un rol care-i vine ca o manusa
K Les Sentiments (2002), de Noemie Lvovsky - Nathalie Baye si Jean-Pierre Bacri, un cuplu celebru pentru replicile inteligente spuse in turbioanele vietii casnice; in filmul de fata, ceva mai putin spirit, ceva mai multa culoare pe ecran si niste interludii muzicale fanteziste
J Le Souffle (2000), de Damien Odoul - experiment reusit pe marginea crizelor si revoltelor adolescentei; o imagine foarte frumoasa in alb-negru
J Stormy Weather (2003), de Solveigh Anspach - inca un film foarte delicat; traumele psihice se potrivesc cum nu se poate mai bine in peisajul dezolant si fascinant in mod egal, care e Islanda pe timp de toamna; printre actori - Baltasar Kormakur si Elodie Bouchez
K Tirana annee zero (2001), de Fatmir Koci - coproductie cu Albania, film apreciat la festivaluri (Venetia), fresca unei societati in prag de colaps; cu umor balcanic, dar nu (din fericire) un imitator al lui Kusturica
J Tiresia (2002), de Bertrand Bonello - film straniu, al unui tanar regizor aparte (Le Pornographe), care promite foarte mult; Tiresia e al treilea film al sau
J Travail d'arabe (2002), de Christian Philibert - film cu un incredibil simt al firescului, cu actori neprofesionisti ca si Les 4 saisons d'Espigoule, care l-a consacrat pe regizor acum cinci ani
L Twentynine Palms (2002), de Bruno Dumont - marea dezamagire a festivalului, film incredibil de prost; dezamagire cu atat mai mare, cu cat vine de la un regizor extrem de apreciat (La Vie de Jesus, L'Humanite)
K La Vie promise (2001), de Olivier Dahan - drama destul de oarecare, construita sub forma de road movie
L Violence des echanges en milieu tempere (2002), de Jean-Marc Moutout - sindicalismul hexagonal e la el acasa, ceva mai moderat decat in alte filme de profil (Ressources humaines, de Laurent Cantet ori Ca commence aujourd'hui, de Bertrand Tavernier); nu se evidentiaza prin nimic
J Vodka Lemon (2003), de Hiner Saleem - umor absurd, est-european, de cea mai buna calitate, plus un melanj de natii: producatori francezi, italieni, elvetieni, armeni; regizor kurd (probabil din Kurdistanul armenesc); vorbit in rusa, kurda si armeana...
J Wild Side (2003), de Sebastien Lifshitz - o atmosfera dezolanta (excelent construita) intr-un mediu dezolant, la marginea societatii
J Retrospectiva Robert Bresson - 7 filme ale unui regizor cult, cu un stil unic
J Ciclul Rithy Panh - 4 documentare ale unui regizor foarte actual (si) pentru spatiul romanesc al memoriei recente in curs de recuperare; despre unul din cele mai atroce regimuri din istoria omenirii (cel al khmerilor rosii), la care tortionarii din Romania comunista ar trebui obligati sa se uite (eventual printr-o ordonanta de urgenta)
K Ciclul Nicolas Philibert - 5 documentare dintre care Etre et avoir e varful, el avand de altfel un mare succes in salile franceze de cinema anul trecut
