Lettre Internationale, numărul de iarnă

Rezervaţi-vă un week-end şi citiţi numărul cel mai recent, iarna 2009-2010 din Lettre Internationale. Veţi „alerga“ la început de-a lungul sumarului, neştiind de unde să începeţi. În ceea ce mă priveşte, am „sărit“ peste Memoriile lui Aron şi m-am dus direct la Ion Vianu – Despre muzică şi altele, un fragment din memoriile autorului, promise în volum, la Polirom, pentru începutul verii.

Descoperim cum tânărul Vianu învăţa să „asculte“ muzica, alături de geamănul Matei şi Mironi, descris ca o zeitate, devenind fanatici ai Ateneului, dar şi ai audiţiilor de pe discuri vechi, zgâriate, în paralel cu primele tâşniri ale impulsurilor trupeşti, transformate în aventuri sexuale.

O parte consistentă a revistei este dedicată unor texte, analize, interviuri, relatări privind căderea comunismului şi epocii tulbur-euforice care i-a urmat. Havel şi Michnik, Juan Villoro, Ivaylo Ditchev, G. Nivat atacă din mai multe unghiuri fenomenul istoric, social şi politic reprezentat de prăbuşirea comunismului. Din volumul Scrisori către Europa Liberă (deja apărut), Mihnea Berindei selectează unul dintre acele mesaje disperate trimise către lumea liberă în anii ‘80 şi care include întreaga lipsă de speranţă a celor mai mulţi dintre români. Semnalez în mod special textul Svetlanei Aleksievich, Bâtă şi icoana, având ca subtitlu Transformarea sovietică şi dizolvarea comunismului: este înregistrarea brută (nu aflăm dacă este aşa sau e un procedeu literar) a mărturiilor făcute de două femei, Elena Iurieva şi Ana Ilinicina, două viziuni diametral opuse, dar de forţă egală, atât despre perestroika iniţiată de Gorbaciov, cât şi despre episodul puciului din august ‘91. Situate de părţi diferite ale baricadei, cele două femei rămân prietene, convenind să nu atingă temele dureroase şi să nu discute politică.

Ca de obicei, Lettre Internationale este un regal intelectual.